Obezitatea la copii

Anul trecut am trecut putin si prin chirurgia pediatrica. La stagii profesorul indrumator ne mai ducea si in policlinica spitalului de copii din Sibiu; si tot mergand noi sa vedem ce si cum se intampla cu copiii, am observat cu totii cat de grasi sunt copiii in ziua de azi...si am ramas putin socati. Am vazut fete, baieti intre 5-14 ani cu o greutate foarte mare pentru varsta lor. Ne gandeam, oare parintii nu vad asta?! avand in vedere ca ei nu erau grasi.Ce este obezitatea? este o acumulare de grasime in organism a carui greutate creste din aceasta cauza, depasind cu cel putin 15-20% greutatea ideala. Obezitatea apare la copii si adolescenti cand acestia au prea multe grasimi in corp si este de obicei cauzata atat de consumul in exces de alimente, cat si de lipsa de miscare .Functionarea anormala a glandei endocrine sau factorii genetici sunt considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele.Copiii supraponderali sau obezi au mai multe sanse sa ramana obezi ca adolescenti decat copiii mai slabi. Tot astfel, cu cat un copil se mentine obez o data cu inaintarea in varsta, cu atat mai mari sunt sansele ca el sa devina un adult obez. Adolescenta in mod special pare sa fie o perioada sensibila pentru aparitia obezitatii. In jur de 80% din adolescentii obezi devin adulti obezi.
Gradul de obezitate din copilarie influenteaza gradul de obezitate de la maturitate.Totusi, se pare ca obezitatea in copilarie sau adolescenta mareste riscul unei sanatati precare la maturitate, indiferent daca adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilarie este continuarea sa si la maturitate, asociata cu numeroase riscuri asupra sanatatii si a calitatii vietii.
Obezitatea este influentata de 3 mari factori: factorii genetici, factorii de mediu si factorii psihologici.- factorii genetici - stiinta arata ca ereditatea este strans legata de obezitate; intr-un studiu, adultii care au fost adoptati atunci cand erau copii, aveau o greutate mai apropiata de cea a parintilor biologici decat de cea a parintilor adoptivi. In acest caz, parintele biologic a avut mai multa influenta in dezvoltarea obezitatii la copil decat mediul creat de cel adoptiv. Cand ambii parinti sunt obezi copilul lor sigur va fi obez; se considera ca genele sunt raspunzatoare pentru 25%-40% din cazurile de obezitate.
- factorii de mediu - mediul are puternice influente asupra obezitatii sau aparitiei acesteia. Acestea includ comportamentul in functie de stilul de viata al persoanei, ceea ce mananca si nivelul ei de activitate fizica. Desi nu va puteti modifica "mostenirea" genetica, va puteti schimba obiceiurile in ceea ce priveste alimentatia si va puteti imbunatati nivelul de activitati fizice.- factorii psihologici - multi oameni mananca si ca rezultat al unei stari emotionale negative cum sunt: tristetea, frica, plictiseala. Pe parcursul unei perioade de alimentare exagerata, oamenii mananca mari cantitati de alimente si simt ca nu se pot controla. Aceia care au aceste "crize" mai des, au adesea simptome de depresie si lipsa de respect fata de propria persoana. Acesti factori insa nu sunt la fel de mult incriminati in cazul copiiilor ca si cei de mediu/genetici.
Numeroase probleme pot aparea in cazul copiiilor obezi: diabet; cardiomiopatie; pancreatita; probleme hepatice, ortipedice, respiratorii; reflux esofagian; disfunctii alimentare cum ar fi bulimia.
Copiii si in special adolescentii obezi au o incredere in sine scazuta. Consecintele imediate ale supraponderabilitatii in timpul copilariei si adolescentei sunt de natura psiho-sociala. Copiii obezi nu au incredere in sine si sunt nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic. De asemenea sunt mai predispusi: sa aiba rezultate slabe la scoala, sa aiba perspective mai reduse pentru gasirea unui loc de munca, sa se izoleze social.
Cercetarile au aratat ca acei copii ce sufera de obezitate considera ca aceasta boala este un handicap fizic mai mare decat pierderea unui picior !
Si totusi, cine este vinovat de asa ceva? Iata cateva sfaturi pentru parinti care joaca un rol important in tratarea copiiilor obezi:
- trebuie sa urmareasca dieta copiiilor, sa le ofere intotdeauna fructe, legume si alimente cu numar scazut de calorii
- trebuie sa limiteze consumul dulciurilor sau a bauturilor (incluzandu-le pe cele care contin suc de fructe), pentru ca acestea vor “umple” copilul, care va refuza mancarea sanatoasa
- sa limiteze carbohidratii albi pentru a reduce obezitatea: orez, paste, paine alba si desert – cat mai putine!
- sa selecteze retete si metode de gatit care contin cat mai putine grasimi
- sa monitorizeze cresterea copilului; sa ceara sfatul medicului si sa afle IMC (indicele de masa corporal, normal 20-24)
- toata familia trebuie sa aibe obiceiuri alimentare sanatoase deoarece obezitatea este o problema familiala
- trei mese si doua gustari sunt de ajuns pentru o zi
- copiii vor simti ca le este foame in anumite momente; nu le servi portii imense.
- NU VA INFOMETATI COPILUL! - chiar si copiii mai plinuti devin infometati si au nevoie de alimente pentru a-si mentine ridicate nivelurile energetice. Cel mai rau lucru este acela sa incercati sa va controlati copilul si sa ii dati sa manance doar cand credeti dumneavoastra ca ar trebui sa manance. Copilul trebuie sa simta ca detine controlul si se poate hrani cand doreste, misiunea dumneavoastra este sa va asigurati ca mananca doar alimente sanatoase.
In momentul in care va servi doar alimente sanatoase, copilul va putea controla singur cantitatea de alimente si nu va trebui sa auda tot timpul NU din partea dumneavoastra.

Arsurile solare

Vine vara, bine-mi pare, haideti cu totii la mare ! :)) cu totii vrem un bronz frumos dar care este pretul ?
Se stie ca expunerea corecta si rationala la soare este benefica pentru oameni. Pe langa consecintele de ordin estetic sau psihologic (se pare ca statul cu burta la soare joaca un rol important in combaterea starilor depresive), expunerile la soare mai au un rol important, si anume, favorizeaza sinteza de vitamina D, cu rol in combaterea rahitismului la copii, osteomalaciei la adult, prin absorbtia calciului si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea, expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul imun.
Cu toate astea...statul prelungit la soare poate constitui un factor de risc pentru unele boli (cancerul de piele) sau unele probleme medicale (arsurile solare).Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultraviolete (UV). Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase (rosiatice) si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri (acestea "ustura" cel mai tare sa stiti). Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate. Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.
Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pe termen lung:
- cancer de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, psoriazis
- aparitia cataractei
- riduri premature
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 7 ani sau peste 55 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 11 dimineata si 3 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.
Masurile elementare de protectie impotriva arsurilor includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Tratamentul flictenelor - tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei. De asemenea, pacientii sunt sfatuiti sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor; in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie. Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei.
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
In concluzie...cu riscul de a ma repeta pentru unele chestii:
- activitatea solara este cea mai puternica intre 11 si 15
- acoperiti-va pielea
- nu uitati de palarii
- folositi crema solara cu un SPF > 20 (factor de protectie solara)
- nu va lasati pacaliti de nori, RUV trec prin ei
- daca intrati in apa NU scapati de arsuri, apa actioneaza ca o lupa
- nu stati pe plaja cu scopul de a va bronza exclusiv
- si inca ceva, pana la urma, compresele cu otet/iaurt fac minuni! :)

Sindromul Stendhal

Numit si hiperkulturemie sau sindromul Florenta, aceasta boala rara reprezinta o stare psihosomatica manifestata prin tahicardie (cresterea frecventei cardiace), vertij, confuzie si chiar halucinatii. Toate aceste simptome se pot declansa cand o persoana se afla in fata uneia sau mai multor opere de arta, coplesitor de frumoase sau de mari dimensiuni.Sindromul a fost numit dupa faimosul scriitor francez Stendhal (Henri-Marie Beyle 1783-1842) care si-a descris experienţa traita in timpul vizitei sale în Florenţa, în 1817, in jurnalul de calatorie: "Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio". Desi exista multe descrieri ale oamenilor care ametesc si lesina in fata artei renascentiste, in mod special la Uffizi, la Florenţa - descrieri ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea - sindromul nu a fost numit si analizat decat in 1979, cand a fost descris de catre psihiatra italiana Graziella Magherini, care a observat mai mult de 100 de cazuri.
Emotiile puternice in fata artei se nasc din sublim. Reprezinta acel blocaj pe care il ai in fata a ceva care te depaseste. Sublimul, asa cum a fost descris de catre Kant si Burke, este reactia omului in fata infinitului.
Arta contemporana a respins sublimul, considerandu-l o categorie ce tine de perioada romantica. Arta contemporana vrea sa faca lucruri pe masura omului, nu-si mai propune sa domine si sa manipuleze emotional, ci recurge mult mai mult la resursele intelectului. Fara a spune ca arta contemporana ar fi neoromantica, sustin ca ea poate produce, totusi, emotii puternice, poate naste sindromul Stendhal. Arta contemporana isi propune cel mai adesea, in mod mai mult sau mai puţin inconstient, nu sa trezeasca emoţii imediate si brute, greu de stapanit si de controlat si usor manipulabile (inclusiv din punct de vedere politic), ci sa producă emotii mediate, intermediate rational, intelectual. Din acest punct de vedere, s-ar putea face chiar o apropiere de arta renascentista, care provoca emotii in mod geometric, pornind de la proportii, pe baza unor principii rationale.
Cauzele sindromului Stendhal sunt bineinteles necunoscute....inca.
De aceea si tratamentul este practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.

Boala Addison

Aceasta boala reprezinta o afectiune endocrina cauzata de secretia insuficienta de hormoni de catre glanda corticosuprarenala. Este sinonima cu hipocorticismul sau insuficienta corticosuprarenaliana.
Cand glanda este distrusa 90% apare insuficienta. Astfel cantitatea de cortizol produsa in organism este insuficienta; uneori si aldosteronul, un alt hormon secretat este in cantitate mica; ambii hormoni ajuta la buna desfasurare a functiilor organismului. Exista doua forme de Addison:
- primara - atunci cand secretia hormonilor,insuficienta, apare din cauza afectarii glandei propriu-zise (suprarenala). La 80% dintre pacienti este o boala autoimuna in care organismul secreta anticorpi ce duc la distrugerea tesutului glandei, nerecunoscuta ca fiind self (proprie). Restul de 20 % au o disfunctie glandulara data de tumori sau metastaze tumorale, infectii (TBC).
- secundara - apare prin afectare glandei pituitare in acest caz (hipofiza). Aceasta este situata la baza creierului, are dimensiunea unui bob de mazare si regleaza functiile tuturor glandelor din organism prin intermediul unor hormoni. Secretia de cortizol este reglata prin hormonul secretat de hipofiza, ACTH. Daca acesta e secretat insuficient, nu se mai secreta nici cortizol si astfel apar simptomele pentru Addison. O alta cauza de hipocorticism secundar este tratamentul prelungit sau incorect cu cortizoizi (prednison). Prezenta de hormoni din exterior va inhiba functia suprarenalei prin incetarea producerii de ACTH. Aceste medicamente se prescriu pentru tratamentul unor boli inflamatorii cronice cum ar fi artrita reumatoida.Boala Addison poate apare la orice varsta si afecteaza ambele sexe in aceeasi masura. Este totusi o boala rara afectand 1 din 100000 de oameni.
Suprarenala este o glanda endocrina situata la polul superior al fiecarui rinichi (in total sunt deci doua glande), de aici si denumirea. Are doua parti cu structura si functie distincte: o parte externa ca o coaja numita corticala (corticosuprarenala) si un miez numit medulara (medulosuprarenala).Partea corticala a suprarenalei are functia de a secreta mai multe tipuri de hormoni (cortizol, aldosteron - insuficienti secretati in Addison). Cortizolul (glucocorticoid) are rol in reactia corpului la stress. Alte roluri: controleaza raspunsul inflamator, regleaza metabolismul glucidic, proteic si lipidic. Aldosteronul (mineralocorticoid) are rol in mentinerea unui echilibru intre aportul si eliminarea apei si a sarii din organism, mentinerea tensiunii arteriale si a volumului sanguin in limite normal.
Printre simptomele bolii Addison se numara:
- astenie fizica (oboseala)
- slabiciune musculara
- dureri articulare si musculare
- scaderea apetitului si scaderea in greutate
- greata, varsaturi sau diaree
- scaderea tensiunii arteriale pana la lesin
- hipoglicemie
- hiperpigmentarea pielii si a mucoaselor
- iritabilitate, depresie
- menstruatie neregulata pana la oprirea acesteia
- apetit pentru sare.
Simptomele se pot instala cu rapiditate in asa numita „criza addisoniana” si apar prin scaderea brusca a nivelului sangvin de cortizol. Persoana afectata va prezenta varsaturi si diaree severe, dureri abdominale si de spate de intensitate mare, deshidratare, scaderea tensiunii arteriale si colaps. Este o situatie foarte grava care poate duce chiar la decesul pacientului.
Diagnosticul se pune cu ajutorul semnelor/simptomelor dar si investigatiilor de laborator:
- masurarea nivelurilor de Na, K, cortizol, ACTH
- teste imagistice: CT (pentru dimensiunile suprarenalelor, anormalitati).
Tratamenul bolii Addison consta in administrarea sub forma orala de hormoni sintetici. Acestia vor prelua functia hormonilor lipsa. Este recomandat tratamentul cu corticoizi: prednison, hidrocortizon, cortizon acetat pentru a suplini lipsa de cortizol.
Tratamentul crizei este unul de urgenta si consta in administrarea rapida sub forma injectabila de hidrocortizon, solutii saline si dextroza.

Doneaza sange! Fii erou!

Intre 3 si 7 mai a.c. se desfasoara campania nationala de donare de sange in mai multe centre din tara. La Sibiu sunteti asteptati la Centrul de Transfuzie Sanguina, din incinta Spitalului Judetean, intre orele 9 si 13.Pentru a dona trebuie:
- sa ai intre 18-60 ani
- sa ai o stare de sanatate buna
- sa nu consumi alcool cu 48 ore inainte
- sa ai o greutate peste 50 kg- sa nu ai herpex
- sa nu fii avut heptatita, tbc, malarie
- sa nu fii racit sau sub tratament
- sa nu te fii vaccinat in ultimele 2 saptamani
- sa nu fii la menstruatie (fetele)
- sa nu fii suferit vreo operatie minora in ultimele 3 luni sau majora in ultimele 6 luni
- sa fii hidratat si sa fii mancat usor inainte de recoltare, fara grasimi.
Donatorului i se ofera:
- 7 bonuri de masa (aprox 56 lei)- analize gratuite pentru : hepatite, HIV, VDRL, HTLV (leucemie), grupa, hemoglobina, anticorpi antieritrocitari (pentru fetele cu Rh-)
- adeverinta pentru reducere 50% la transportul in comun pe 1 luna si o zi libera (ziua donarii).
Nevoia este constanta. Recunostinta este instanta!

Boala Alzheimer

Am vazut de curand primul episod al unui serial de pe hbo cu privire la aceasta crunta boala. Este foarte interesant si emotionant, vi-l recomand.
Ce este Alzheimer? Este o boala degenerativa ce afecteaza anumite zone ale creierului, cele cu rol in memorie, invatare, comportament, limbaj, capacitatea de judecata. Reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la varstnici. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice.Factorul de risc cel mai important il reprezinta varsta inaintata. Alti factori: istoricul familial de Alzheimer; prezenta genei pentru apolipoproteina E4; sindromul Down; alti factori neconfimati: fumatul, lovituri ale regiunii cefalice, nivelurile crescute in sange de homocisteina (aminoacid care atunci cand creste, creste riscul si de boala cardiaca).
Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar este posibil sa existe mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.
Prima manifestare a bolii o reprezinta pierderea memoriei. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer.
Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea:
- unor parti din anumite experiente
- locului unde este parcata masina
- evenimentelor din trecutul indepartat
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina .
Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea :
- unei experiente in totalitate
- interpretarii ceasului sau condusul masinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis
- unei persoane in totalitate .
Alte simptome : modificari de comportament, de gandire, tulburari de personalitate. In fazele de inceput, persoana afectata se poate comporta normal in societate. Simptomele apar pe masura ce boala progreseaza.
Exista 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer, identificate de Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer:
- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide ale starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie, aparent fara motiv
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Diagnosticul diferential se face cu alte tipuri de dementa (cea provocata de infarcte multiple), dementa insotita de malnutritie, hiper/hipotiroidia, depresia.Din puncte de vedere fiziopatologic, s-au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului: nivele scazute de acetilcolina in anumite zone, placi senile ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura normala a celulei nervoase.Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii. O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.Exista 3 faze: initiala, intermediara si tardiva, simptomele progresand bineinteles de la prima la ultima, cand moartea apare ca o complicatie a pneumoniei datorita imobilizarii la pat.
In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer, pentru a fi depistata precoce. Este dificil de diagnosticat aceasta boala in stadiile initiale. Totusi simptomele de declin mental nu trebuiesc ignorate si puse pe seama imbatranirii. Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg in acest moment.
Alzheimer este o boala fara leac din pacate. Nu exista tratament pentru ea, insa exista multe mijloace de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei. Terapia este de mai multe feluri, in functie de evolutia bolii: initiala, de intretinere, in stadiile avansate si in stadiile terminale.
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire.
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav.

Primavara, primavara....ce imi faci? :))

Da...ce ti-e si cu primavara asta....ca un paradox pentru anumite persoane....soare, iarba verde, floricele pe campii si ...astenie! O buna parte dintre noi sufera de asa ceva in aceste saptamani.
Astenia este o boala de sezon, caracterizata prin oboseala, irascibilitate, somnolenta, dureri de cap, nervozitate, atentia diminuata. Desi majoritatea persoanelor cred ca aceasta se poate instala numai primavara, in realitate astenia se produce si la sosirea toamnei sau chiar iarna.Astfel asteniile apar la schimbarea conditiilor meteo-climaterice, studiile demonstrand o legatura intre tulburarile de sezon si durata zilei comparativ cu noaptea/schimbarea luminozitatii naturale.
Termenul de tulburare afectiva de sezon sau astenie de sezon (seasonal affective disorder) a fost introdus in anul 1984 in Statele Unite, fiind inclus in Manualul bolilor mentale al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Uneori astenia este confundata cu depresia, dar ea se deosebeste de orice tip de disfunctii depresive, care sunt caracterizate tocmai prin perturbari ale somnului si lipsa poftei de mancare. Astenia poate avea diverse cauze si se poate prezenta sub diferite aspecte, afectand atat latura fizica cat si cea psihica, intelectuala sau sexuala.
Principalele simptome:
- oboseala fizica/psihica;
- dificultati de concentrare, scaderea memoriei, incetinire in gandire;
- diminuarea atentiei;
- iritabilitate, tulburari ale emotiilor;
- apetitul crescut;
- uneori dureri toracice, cefalee sau dureri abdominale.
Cauzele exacte ale asteniei nu sunt cunoscute pe deplin inca, dar in ultima vreme s-au facut o serie de descoperiri ce indica si schemele de tratament ce trebui aplicat persoanelor afectate. Studiile au demonstrat ca una dintre cauzele asteniilor de sezon o reprezinta dereglarea ritmului circadian - un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale apartinand entitatilor vii, inclusiv plantelor si animalelor.Ritmul circadian este in mare parte reglat de unii hormoni cum ar fi melatonina, la cei afectati secretia ei fiind cu modificari semnificative. Iar o mare parte a bolnavilor prezinta secretie scazuta sau anormala de neurotransmitatori - serotonina, explicandu-se astfel pofta de mancare crescuta deoarece serotonina se "ocupa" cu buna-dispozitie, reglarea apetitului si satietatea.
O companie farmaceutica, Secom, a propus o schema de tratament cu unul sau mai multe dintre produsele Sleep Optimizer, 5HTP si Epa18. Dar bineinteles schema de tratament trebuie stabilita in colaborare cu un medic specialist. Cateva cuvinte doar despre Sleep Optimizer:
- produs natural 100% bazat pe GABA (acidul gamaaminobutiric) - neurotransmitator inhibitor, pe melatonina, hamei si valeriana.;
- cu efecte: induce stari de relaxare, reduce somnolenta, regleaza ritmul circadian in tulburarile de somn, imbunatatirea memoriei, atentiei, procesului de invatare.
Si totusi, nu trebuie sa ne lasam cotropiti de aceasta tulburare...este doar o mica faza peste care se trece.
A venit primavara si, cum spune Arghezi: „De-acum s-a ivit lumina, a iesit din stup albina…”, asadar, iesiti si salutati soarele multumindu-i pentru beneficiile sale.