Sindromul Goodpasture

Un alt sindrom rar este si Goodpasture, o boala rara autoimuna, caracterizata prin sangerari in plamani si insuficienta renala progresiva. In general pacientii sunt dispneici (respira greu) si tusesc sange (hemoptizie).
Diagnosticul se pune pe baza analizelor de laborator pe probe de sange si urina si radiografiilor toracice. In combaterea evolutiei leziunilor se folosesc corticosteroizi, ciclofosfamida (chimioterapeutic), plasmafereza.
Aceasta boala afecteaza barbatii tineri de obicei. Unii dintre acestia se pare ca sunt susceptibili pe calea genetica la sindrom. In organismul acestora, substante ca fumul de tutun sau solventi ori o infectie virala a cailor respiratorii superioare pot provoca producerea unor anticorpi impotriva anumitor parti ale corpului. Astfel Goodpasture este mai mult o boala autoimuna decat una alergica. Acesti anticorpi formati aduc prejudiciu peretilor sacilor de aer (alveole) , capilarelor din plamani dar si sistemului de filtrare al rinichilor. Anticorpii declanseaza o inflamatie care intervine in buna functionare a rinichilor si plamanilor. Probabil ei sunt cauza directa a bolii.
Cum am spus, o persoana ce face aceasta boala dezvolta dificultati in a respira si tuseste sange. Simptomele se pot agrava in mod rapid. Respiratia poate esua iar cantitati mari de sange pot fi pierdute. In acelasi timp rinichii pot ceda foarte repede. Sangele poate ajunge si in urina. La analizele de laborator, anticorpii se gasesc in sange, in urina se gasesc proteine si sange, cu anemia prezenta. Radiografia toracica denota pete albe anormale datorita sangerarii. Biopsia unui rinichi poate arata la microscop mici depozite de anticorpi intr-un model specific.Astfel, la nivel renal pot exista simptome ca: hematurie, proteinurie, oligurie, edeme, hipertensiune secundara; la nivel pulmonar: hemoptizie, dispnee, cianoza, tahipnee; la nivel general: fatigabilitate, greata, dureri precordiale, paloare faciala.
Ca si tratament cel mai important lucru este indepartarea anticorpilor din organism. Se folosesc: - plasmafereza - o procedura prin care sangele este eliminat din circulatie, anticorpii nedoriti sunt eliminati iar celulele sanguine sunt readuse in circulatie;
- medicatie antiinflamatoare si citotoxica (prednison, ciclofosfamide);
- dializa in caz de insuficienta renala grava;
- tratamentul anemiei si al hipertensiunii arteriale;
- transplant renal in caz de ireversibilitate a functiei renale.
Un prognostic bun al bolii este conditionat de punerea rapida a diagnosticului si de inceperea la timp a tratamentului. Printre complicatiile ce pot aparea se numara: glomerulonefrite, insuficienta renala cronica, insuficienta respiratorie.

Alergii ciudate

Cand auzi de o persoana ca este alergica...te gandesti...aaaa....la polen, la praf, la piersici, la albine...si asa mai departe....dar acestea sunt alergiile cele mai comune. Ce ati zice daca ati auzi pe cineva ca este alergic/a la apa? sau la frig? Cele mai ciudate alergii in continuare:)
- alergia la sport - in Anglia traieste o femeie in varsta de 37 ani, Ruth Holroyd, care se prezinta cu aceasta alergie; ea nu poate sa mearga la sala, nu poate sa inoate, dar nici nu are voie sa alerge dupa autobuz sau sa urce scarile in fuga. Iar cand merge pe strada trebuie sa se deplaseze foarte incet, altfel risca sa-si piarda viata. Orice activitate un pic mai solicitanta ii poate provoca un soc anafilactic fatal. Ea a descoperit ciudata boala cand avea deja peste 30 de ani. Persoana activa, Ruth era la plimbare cand si-a dat seama ca respira greu si odata ajunsa acasa nu si-a recunoscut chipul umflat in oglinda. De atunci, femeia a mai avut doua crize asemanatoare si a supravietuit numai datorita injectiilor cu adrenalina.- alergia la apa - Ashleigh Morris, o australianca de 20 de ani sufera de urticarie acuagenica, adica este alergica la apa - cat de ciudat este acest lucru?! De fiecare data cand se uda, pielea i se inroseste, o doare si o mananca, timp de 2 ore. Fiecare dus este un chin si trebuie programat cu doua ore inainte de a iesi din casa. De baie in mare sau inot in piscina nu mai poate fi vorba, iar viata intima alaturi de prietenul ei este foarte dificila pentru ca si transpiratia contine apa. O simpla imbratisare de la iubitul ei transpirat ii provoaca fetei aceeasi reactie ca si un dus. Boala lui Ashleigh s-a declansat cand avea 14 ani, dupa o amigdalita acuta. Medicii cred ca este vina antibioticului primit, care i-a vindecat infectia dar a declansat alergia. In ciuda bolii, tanara merge la facultate, lucreaza, are prieteni si duce o viata aproape normala.

- alergia la soare - deci se poate si mai ciudat! Tot o australianca, Lyndal Brown, de 25 de ani, sufera de protoporfirie eritropoetica, o boala genetica foarte rara, pe care a mostenit-o si sora ei. Nu este o alergie propriu-zisa, dar se manifesta cam la fel. Daca nu sta departe de factorul declansator, Lyndal are parte de reactii foarte dureroase. Problema este ca in cazul ei, factorul declansator este soarele. De cate ori iese din casa, femeia trebuie sa poarte palarie, manusi si sa-si dea cu o cremă SPF speciala.

- alergia la frig - tot la nivelul pielii se manifesta si urticaria unei americance care este alergica la frig. De fiecare data cand iese afara trebuie sa se acopere din cap pana in picioare. Nu poate sa inoate in piscina, nu are voie sa intre in mare si nici sa stea in bataia brizei sau chiar a unui ventilator. Alergia se manifesta si atunci cand intra intr-o camera cu aer conditionat sau cand se opreste dupa ce face sport. Medicii nu stiu care sunt cauzele acestei alergii - exista si o varianta mostenita genetic - dar spun ca este foarte periculoasa.Cu adevarat ajunge o pala de vant pentru ca cel bolnav sa-si piarda viata.

Sindromul Laurence-Moon-Bardet-Biedl

Sper ca nu v-ati speriat cand ati citit doar titlul acestui articol, ci doar v-a facut mai curiosi cu acest sindrom rar sau deloc auzit pe undeva. Mereu mi-a placut sa citesc despre sindroame/boli rare asa ca mai adaug unul la lista de articole de pe acest blog.
Sindromul Bardet Biedl este o afectiune cu transmitere autozomal recesiva, caracterizata in principal de retinita pigmentara(degenerarea progresiva a retinei ambilor ochi), polidactilie (degete in plus), obezitate, retard mintal si displazie renala. Sindromul Bardet Biedl este un caz particular al sindromului Laurence-Moon.Cauza sindromului Bardet Biedl este genetica si prezinta o mare heterogenitate. Pana in prezent au fost identificate 12 gene vinovate (BBS1-12). Unele gene BBS codifica structura proteinelor care raspund de functionarea si dezvoltarea cililor, chiar a cililor primari, care sunt atasati la multe celule si au functii diverse.
Simptomele sindromului sunt diverse si variaza de la caz la caz, existand manifestari principale si manifestari secundare. Printre cele principale se numara: distrofia celulelor cu con si bastonas (folosite pentru receptarea stimulilor luminosi), polidactilie, obezitate truncala, dificultati de invatare, hipogonadism la barbati, displazie renala. Manifestarile secundare includ: tulburari de limbaj, strabism, cataracta, astigmatism, bradidactilie (scurtarea degetelor), poliurie/polidipsie, ataxie (tulburari de coordonare), hipertonie usoara, malformatii cardiovasculare, hepatopatii, dismorfie faciala.
Diagnosticarea sindromului Bardet-Biedl este foarte problematica, mai ales la varstele mici, pentru ca multe simptome nu sunt inca vizibile si variaza de la caz la caz. Criteriul de diagnostic care se foloseste cel mai des este prezenta a cel putin 4 manifestari principale din tabloul clinic al afectiunii sau a trei manifestari principale si 2 secundare.
Nu exista tratament etiologic pentru sindromul Bardet-Biedl. Tratamentul simptomatic are in vedere:
- planningul educational - degenerarea progresiva a retinei va determina scaderea acuitatii vizuale pe intuneric ( in jurul varstei de 9 ani) si orbirea completa in jurul varstei de 15 ani. Procesul este ireversibil si singura atitudine terapeutica posibila este planningul educational, prin care copilul invata sa se pregateasca pentru situatia cand acuitatea vizuala se va diminua foarte mult sau va disparea;
- contracararea obezitatii prin dieta, exercitiu fizic si terapii comportamentale;
- evaluarea dizabilitatilor cognitive si organizarea unui program educational care sa faciliteze autonomia in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- tratarea complicatiilor obezitatii (hipercolesterolemia si diabetul);
- logopedie;
- monitorizarea nivelelor hormonale in perioada adolescentei (gonadotropina, testosteron, progesteron, estrogen).

Mituri alimentare

Hai sa vorbim putin de unele chestii auzite "prin vecini" sau pe la tv....daca e bine sa mancam aia, daca nu e bine cealalta....oare cum e ?
Lucrurile sunt confuze cand vine vorba despre ce e bine si ce nu sa mancam, domeniu in care invataturile populare si stiinta se bat adesea cap in cap. De aceea, Food Standard Agency (FSA) din Marea Britanie (un fel de Oficiul Consumatorului de la noi) a decis sa faca putina ordine in acest domeniu, spulberand unele idei preconcepute.Nu este sanatos sa consumi mancare gatita la micul dejun - fals! Nu e intotdeauna asa. Se poate manca la micul dejun bacon slab la gratar, cu oua fierte si rosii gatite tot la gratar. Se mai pot servi ciuperci gatite fara ulei cu paine integrala. Un astfel de mic dejun este si sanatos, si hranitor.
Un produs sanatos este acela pe care scrie continut redus in grasimi - fals! Daca grasimile sunt inlocuite cu alti ingredienti, atunci produsul poate fi chiar mai bogat in calorii decat daca ar fi continut mai multe grasimi.
Fructele sau legumele congelate nu sunt la fel de sanatoase ca cele proaspete - fals! Cantitatea de vegetale recomandata pentru fiecare zi este de cel putin cinci portii si nu conteaza daca legumele si fructele sunt proaspete, congelate, uscate, in compot sau sub forma de suc (desi sucul de fructe nu trebuie consumat mai mult decat o data pe zi). Fructele uscate precum smochinele, stafidele, curmalele sau prunele sunt bune pentru ca ne ofera energie sub forma de glucide si sunt o sursa bogata de fibre.Mancarea vegetariana este o alternativa mai benefica pentru sanatate - Nu intotdeauna! Exista si mancaruri vegetariene care contin multe grasimi, in timp ce carnea rosie slaba, de pe care s-a indepartat grasimea vizibila, nu face nici un rau. Alte optiuni nonvegetariene cu continut scazut de grasimi sunt carnea de pui fara piele si pestele gatit fara ulei sau cu ulei putin.
Fructele de avocado sunt daunatoare - fals! Acestea contin grasimi monosaturate care mentin sub control nivelul colesterolului din singe. In cadrul unui regim alimentar sanatos, tendinta este aceea de a reduce cantitatea de grasimi saturate consumata si de a le inlocui pe acestea cu grasimi nesaturate. O jumatate de fruct de avocado poate fi una dintre cele cinci portii de fructe care trebuie consumate zilnic.Daca nu pui cu mana ta sare in mancare inseamna ca mananci nesarat - fals! Numai 10-15% din continutul total de sare al mancarii reprezinta ceea ce adaugam noi la masa, 75% provenind din mancarea semipreparata sau gata preparata. O persoana consuma zilnic cam 9 g de sare, adica aproximativ doua lingurite. Cantitatea recomandata este de doar 6 g.
Margarina contine mai putine grasimi ca untul - fals! Untul si margarina contin tipuri diferite de grasimi, dar cantitatea este aceeasi sau aproape aceeasi. Pe oricare dintre acestea ati alege-o, aveti grija sa nu faceti abuz!
Dulciurile sunt o sursa de vitamine - fals! Dulciurile contin mult zahar si nu vitamine sau minerale. Consumul regulat de dulciuri intre mese conduce la deteriorarea dintilor. Daca doriti gustari bogate in vitamine si minerale consumati fructe cat mai variate.
Sucul de fructe contribuie la deterioarea dintilor - adevarat! Zaharurile din fructele si legumele in stare naturala nu dauneaza dintilor. Dar prin extragerea sucului din fructe se elibereaza zaharuri care pot dauna dintilor, mai ales daca se consuma frecvent. Este recomandat ca sucul de fructe sa fie consumat in timpul mesei, mai ales in cazul copiilor. Intre mese se poate consuma lapte sau apa.
Nu patim nimic daca sarim peste micul dejun - fals! Cand dormim, postim timp de aproximativ opt ore si este esential sa intrerupem acest post. Desi cei care nu mananca dimineata isi recupereaza necesarul de energie in cursul zilei, ei nu prea au sanse sa recupereze vitaminele si mineralele pe care le pierd la un simplu mic dejun. In plus, daca sarim peste micul dejun avem tendinta sa luam gustari cu continut mare de glucide sau lipide pe la mijlocul diminetii.
Painea ingrasa - partial fals! Nu painea ingrasa, ci produsele asociate cu ea. Sigur ca o paine intreaga ingrasa, dar 1-2 felii la o masa nu. Painea nu trebuie combinata cu anumite alimente, pe lista neagra aflandu-se grasimile, dulciurile, cartofii, pastele si orezul, carnea. Nu este insa interzis sa mananci un sandvis cu legume si carne, nici paine cu lactate.
Painea prajita are mai putine calorii - fals! Prin prajire, nu se pierde continutul caloric, ci doar o parte din cantitatea de apa. Totodata insa, prin prajire, amidonul se digera mai usor.

Obezitatea la copii

Anul trecut am trecut putin si prin chirurgia pediatrica. La stagii profesorul indrumator ne mai ducea si in policlinica spitalului de copii din Sibiu; si tot mergand noi sa vedem ce si cum se intampla cu copiii, am observat cu totii cat de grasi sunt copiii in ziua de azi...si am ramas putin socati. Am vazut fete, baieti intre 5-14 ani cu o greutate foarte mare pentru varsta lor. Ne gandeam, oare parintii nu vad asta?! avand in vedere ca ei nu erau grasi.Ce este obezitatea? este o acumulare de grasime in organism a carui greutate creste din aceasta cauza, depasind cu cel putin 15-20% greutatea ideala. Obezitatea apare la copii si adolescenti cand acestia au prea multe grasimi in corp si este de obicei cauzata atat de consumul in exces de alimente, cat si de lipsa de miscare .Functionarea anormala a glandei endocrine sau factorii genetici sunt considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele.Copiii supraponderali sau obezi au mai multe sanse sa ramana obezi ca adolescenti decat copiii mai slabi. Tot astfel, cu cat un copil se mentine obez o data cu inaintarea in varsta, cu atat mai mari sunt sansele ca el sa devina un adult obez. Adolescenta in mod special pare sa fie o perioada sensibila pentru aparitia obezitatii. In jur de 80% din adolescentii obezi devin adulti obezi.
Gradul de obezitate din copilarie influenteaza gradul de obezitate de la maturitate.Totusi, se pare ca obezitatea in copilarie sau adolescenta mareste riscul unei sanatati precare la maturitate, indiferent daca adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilarie este continuarea sa si la maturitate, asociata cu numeroase riscuri asupra sanatatii si a calitatii vietii.
Obezitatea este influentata de 3 mari factori: factorii genetici, factorii de mediu si factorii psihologici.- factorii genetici - stiinta arata ca ereditatea este strans legata de obezitate; intr-un studiu, adultii care au fost adoptati atunci cand erau copii, aveau o greutate mai apropiata de cea a parintilor biologici decat de cea a parintilor adoptivi. In acest caz, parintele biologic a avut mai multa influenta in dezvoltarea obezitatii la copil decat mediul creat de cel adoptiv. Cand ambii parinti sunt obezi copilul lor sigur va fi obez; se considera ca genele sunt raspunzatoare pentru 25%-40% din cazurile de obezitate.
- factorii de mediu - mediul are puternice influente asupra obezitatii sau aparitiei acesteia. Acestea includ comportamentul in functie de stilul de viata al persoanei, ceea ce mananca si nivelul ei de activitate fizica. Desi nu va puteti modifica "mostenirea" genetica, va puteti schimba obiceiurile in ceea ce priveste alimentatia si va puteti imbunatati nivelul de activitati fizice.- factorii psihologici - multi oameni mananca si ca rezultat al unei stari emotionale negative cum sunt: tristetea, frica, plictiseala. Pe parcursul unei perioade de alimentare exagerata, oamenii mananca mari cantitati de alimente si simt ca nu se pot controla. Aceia care au aceste "crize" mai des, au adesea simptome de depresie si lipsa de respect fata de propria persoana. Acesti factori insa nu sunt la fel de mult incriminati in cazul copiiilor ca si cei de mediu/genetici.
Numeroase probleme pot aparea in cazul copiiilor obezi: diabet; cardiomiopatie; pancreatita; probleme hepatice, ortipedice, respiratorii; reflux esofagian; disfunctii alimentare cum ar fi bulimia.
Copiii si in special adolescentii obezi au o incredere in sine scazuta. Consecintele imediate ale supraponderabilitatii in timpul copilariei si adolescentei sunt de natura psiho-sociala. Copiii obezi nu au incredere in sine si sunt nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic. De asemenea sunt mai predispusi: sa aiba rezultate slabe la scoala, sa aiba perspective mai reduse pentru gasirea unui loc de munca, sa se izoleze social.
Cercetarile au aratat ca acei copii ce sufera de obezitate considera ca aceasta boala este un handicap fizic mai mare decat pierderea unui picior !
Si totusi, cine este vinovat de asa ceva? Iata cateva sfaturi pentru parinti care joaca un rol important in tratarea copiiilor obezi:
- trebuie sa urmareasca dieta copiiilor, sa le ofere intotdeauna fructe, legume si alimente cu numar scazut de calorii
- trebuie sa limiteze consumul dulciurilor sau a bauturilor (incluzandu-le pe cele care contin suc de fructe), pentru ca acestea vor “umple” copilul, care va refuza mancarea sanatoasa
- sa limiteze carbohidratii albi pentru a reduce obezitatea: orez, paste, paine alba si desert – cat mai putine!
- sa selecteze retete si metode de gatit care contin cat mai putine grasimi
- sa monitorizeze cresterea copilului; sa ceara sfatul medicului si sa afle IMC (indicele de masa corporal, normal 20-24)
- toata familia trebuie sa aibe obiceiuri alimentare sanatoase deoarece obezitatea este o problema familiala
- trei mese si doua gustari sunt de ajuns pentru o zi
- copiii vor simti ca le este foame in anumite momente; nu le servi portii imense.
- NU VA INFOMETATI COPILUL! - chiar si copiii mai plinuti devin infometati si au nevoie de alimente pentru a-si mentine ridicate nivelurile energetice. Cel mai rau lucru este acela sa incercati sa va controlati copilul si sa ii dati sa manance doar cand credeti dumneavoastra ca ar trebui sa manance. Copilul trebuie sa simta ca detine controlul si se poate hrani cand doreste, misiunea dumneavoastra este sa va asigurati ca mananca doar alimente sanatoase.
In momentul in care va servi doar alimente sanatoase, copilul va putea controla singur cantitatea de alimente si nu va trebui sa auda tot timpul NU din partea dumneavoastra.

Arsurile solare

Vine vara, bine-mi pare, haideti cu totii la mare ! :)) cu totii vrem un bronz frumos dar care este pretul ?
Se stie ca expunerea corecta si rationala la soare este benefica pentru oameni. Pe langa consecintele de ordin estetic sau psihologic (se pare ca statul cu burta la soare joaca un rol important in combaterea starilor depresive), expunerile la soare mai au un rol important, si anume, favorizeaza sinteza de vitamina D, cu rol in combaterea rahitismului la copii, osteomalaciei la adult, prin absorbtia calciului si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea, expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul imun.
Cu toate astea...statul prelungit la soare poate constitui un factor de risc pentru unele boli (cancerul de piele) sau unele probleme medicale (arsurile solare).Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultraviolete (UV). Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase (rosiatice) si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri (acestea "ustura" cel mai tare sa stiti). Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate. Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.
Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pe termen lung:
- cancer de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, psoriazis
- aparitia cataractei
- riduri premature
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 7 ani sau peste 55 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 11 dimineata si 3 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.
Masurile elementare de protectie impotriva arsurilor includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Tratamentul flictenelor - tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei. De asemenea, pacientii sunt sfatuiti sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor; in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie. Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei.
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
In concluzie...cu riscul de a ma repeta pentru unele chestii:
- activitatea solara este cea mai puternica intre 11 si 15
- acoperiti-va pielea
- nu uitati de palarii
- folositi crema solara cu un SPF > 20 (factor de protectie solara)
- nu va lasati pacaliti de nori, RUV trec prin ei
- daca intrati in apa NU scapati de arsuri, apa actioneaza ca o lupa
- nu stati pe plaja cu scopul de a va bronza exclusiv
- si inca ceva, pana la urma, compresele cu otet/iaurt fac minuni! :)

Sindromul Stendhal

Numit si hiperkulturemie sau sindromul Florenta, aceasta boala rara reprezinta o stare psihosomatica manifestata prin tahicardie (cresterea frecventei cardiace), vertij, confuzie si chiar halucinatii. Toate aceste simptome se pot declansa cand o persoana se afla in fata uneia sau mai multor opere de arta, coplesitor de frumoase sau de mari dimensiuni.Sindromul a fost numit dupa faimosul scriitor francez Stendhal (Henri-Marie Beyle 1783-1842) care si-a descris experienţa traita in timpul vizitei sale în Florenţa, în 1817, in jurnalul de calatorie: "Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio". Desi exista multe descrieri ale oamenilor care ametesc si lesina in fata artei renascentiste, in mod special la Uffizi, la Florenţa - descrieri ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea - sindromul nu a fost numit si analizat decat in 1979, cand a fost descris de catre psihiatra italiana Graziella Magherini, care a observat mai mult de 100 de cazuri.
Emotiile puternice in fata artei se nasc din sublim. Reprezinta acel blocaj pe care il ai in fata a ceva care te depaseste. Sublimul, asa cum a fost descris de catre Kant si Burke, este reactia omului in fata infinitului.
Arta contemporana a respins sublimul, considerandu-l o categorie ce tine de perioada romantica. Arta contemporana vrea sa faca lucruri pe masura omului, nu-si mai propune sa domine si sa manipuleze emotional, ci recurge mult mai mult la resursele intelectului. Fara a spune ca arta contemporana ar fi neoromantica, sustin ca ea poate produce, totusi, emotii puternice, poate naste sindromul Stendhal. Arta contemporana isi propune cel mai adesea, in mod mai mult sau mai puţin inconstient, nu sa trezeasca emoţii imediate si brute, greu de stapanit si de controlat si usor manipulabile (inclusiv din punct de vedere politic), ci sa producă emotii mediate, intermediate rational, intelectual. Din acest punct de vedere, s-ar putea face chiar o apropiere de arta renascentista, care provoca emotii in mod geometric, pornind de la proportii, pe baza unor principii rationale.
Cauzele sindromului Stendhal sunt bineinteles necunoscute....inca.
De aceea si tratamentul este practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.