Hemoleucograma

M-am hotarat sa povestesc putin despre hemoleucograma si semnificatiile acesteia, avand in vedere ca este una dintre cele mai frecvente, daca nu chiar cea mai frecventa analiza ceruta la oricine are nevoie de un set de analize. O postare lunga insa informatiile vor fi tratate pe scurt. Pentru alte nelamuriri adresati-va medicului dumneavoastra.

HLG consta din : 

• leucocite (celule albe)
• eritrocite (celule rosii)
• concentratia de hemoglobina Hb
• hematocrit Ht
• indici eritrocitari : volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW)
• trombocite (plachete) si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW)
• formula leucocitara 

Hemograma se poate recolta à jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). 

1.Numarul de ERITROCITE - celulele rosii - hematii - ajuta la evaluarea eritropoiezei.  Eritrocitele sunt investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara. Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sange, principala functie constand in transportul 0₂ de la plaman la tesuturi si transferul CO₂ de la tesuturi la plaman. Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in eritrocite. Numarul de eritrocite este util in detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/policitemiei. Au valori diferite in functie de varsta si sex; se exprima in nr de eritrocite x10⁶/uL (mm³) sau nr de eritrocite x10¹²/L.

Semnificatie clinica: Scaderea nr de eritrocite determina anemie. In practica, se considera anemie atunci cand concentratia de hemoglobina, hematocritul si/sau numarul de eritrocite sunt sub valorile de referinta. In anemia acuta datorata hemoragiei, numarul de eritrocite si concentratia de hemoglobina raman nemodificate in primele ore datorita pierderii concomitente de plasma; ele incep sa scada pe masura ce se produce corectia deficitului volemic. In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin cresterea compensatorie a volumului plasmatic, iar numarul de eritrocite si hematocritul sunt de obicei scazute. Anemia relativa este o conditie caracterizata prin masa normala de eritrocite, dar cu volum sanguin crescut prin cresterea volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina, splenomegalie masiva. Pentru a identifica cauza anemiei, informatiile privind istoricul bolii si examinarea fizica trebuie integrate cu cateva teste de laborator cheie, cum ar fi determinarea numarului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sange colorat si eventual a maduvei osoase. Cresterea nr de eritrocite determina eritrocitoza - poate fi rezultatul cresterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate fi consecinta reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativa/falsa). Eritrocitoza la randul ei se clasifica in mai multe feluri dar nu va fi discutata aici. 

Numeroase medicamente pot determina cresterea sau scaderea numarului de eritrocite: pot scadea numarul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente sau pot determina cresteri ale numarului de eritrocite: corticotropina, glucocorticoizii, danazolul, eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida, etc.

2. HEMATOCRITUL - masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total. Are valori diferite in functie de varsta si sex. Hematocritul se exprima ca fractie decimala/ca procent. Hematocritul depinde de masa eritrocitara, volumul eritrocitar mediu si volumul plasmatic. e obicei, atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de eritrocite. Totusi in anemia micro-/macrocitara relatia poate sa nu se pastreze. De exemplu, in talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupa un volum mai mic, in timp ce numarul de eritrocite poate fi normal/crescut. Valori critice: Ht < 20% poate determina insuficienta cardiaca si deces iar un Ht>60% coagularea spontana a sangelui. 

3. HEMOGLOBINA - componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele citoplasmatice eritrocitare) si serveste ca vehicul pentru transportul O₂ si CO₂. Fiecare gram de hemoglobina poate transporta 1.34 mL O₂ per 100 mL de sange. Valori diferite in functie de varsta si sex. Hb se exprima in g/L sau g/dL sau mmol/L. 

Semnificatie clinica: Scaderea Hb sub nivelul de referinta determina aparitia anemiei. Hb trebuie evaluata impreuna cu Hct, numarul de eritrocite, indicii eritrocitari si morfologia celulara pe frotiu pentru clasificarea anemiei. In sarcina concentratia de hemoglobina scade cu 2–3 g/dL datorita unei cresteri disproportionate a volumului plasmatic fata de masa eritrocitara. La nou-nascut masa eritrocitara este mai mare la nastere decat la adult si scade continuu in prima saptamana de viata, Hb putand ajunge pana la 9 g/dL in saptamanile 11–12 de viata (anemie fiziologica). Scaderea apare mai precoce si este mai pronuntata la prematuri.Cresterea Hb apare in eritrocitoza/policitemie. Dupa convietuirea un timp indelungat la altitudine survine o crestere a Hb corespunzatoare la 1 g/dL pentru 2000 m. La o Hb < 5g/dL apare insuficienta cardiaca si poate surveni decesul. Efortul fizic poate determina cresterea Hb. La fel ca unele medicamente: gentamicina. 

4. INDICII ERITROCITARI  - evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina.

Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit. VEM este un indice util pentru clasificarea anemiilor si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. VEM se exprima in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult este cuprins intre 80 – 100 fL (<80 anemie="" microcitara="" nbsp="">100 anemie macrocitara, VEM normal anemie normocitara). Clasificarea anemiilor nu va fi discutata aici. 

Hemoglobina eritrocitara medie (HEM) – este o masura a continutului mediu de hemoglobina pe eritrocit. HEM se exprima in picograme (pg/10^-12g). Valorile normale la adult sunt 26–34 pg sau 0.4-0.53 fmol (valori mai mari la nou-nascut).  In majoritatea anemiilor HEM se coreleaza cu VEM, astfel anemiile microcitare sunt de obicei hipocrome (uneori hipocromia poate preceda microcitoza), cele normocitare sunt de obicei normocrome, iar conditiile care cresc HEM determina in general, daca nu intotdeauna, VEM crescut.

Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM) – masoara concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb si volumul de eritrocite). CHEM se exprima in g/dL. Valorile normale la adult sunt 32-36 g/dL (320-360 g/L) . VEM este un indice extrem de valoros in clasificarea anemiilor, dar HEM si CHEM, de obicei, nu aduc in plus informatii relevante clinic. Totusi, au un rol important in controlul de calitate al laboratorului, deoarece acesti indici variaza foarte putin de la o zi la alta pentru un specimen dat, daca pacientul nu este transfuzat.

Largimea distributiei eritrocitare (RDW) – este un indice eritrocitar care cuantifica heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoza). Este util in caracterizarea initiala a anemiilor, in particular a anemiei microcitare, desi alte teste sunt de obicei necesare pentru confirmarea diagnosticului. Astfel RDW este util in diferentierea beta-talasemiei minore necomplicate, in care VEM este scazut, iar RDW normal de anemia feripriva, in care VEM este scazut, iar RDW crescut (cresterea RDW este un semn precoce in deficitul de fier). RDW este usor crescut in beta-talasemia minora cu anemie usoara .

5. Numarul de TROMBOCITE (plachete sangvine) - implicate in hemostaza si in initierea proceselor de reparare tisulara si vasoconstrictie dupa injuria vasculara si in timpul proceselor inflamatorii, aderarea si agregarea plachetara avand ca rezultat formarea trombusului plachetar care astupa rupturile din peretii vaselor mici. In mod normal, doua treimi din trombocite se gasesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splina. Valori : 150-450 x 10³/uL.

Cresterea nr de trombocite - in trombocitoze / trombocitemii. Clasificarea trombocitozelor nu va fi discutata aici. In sindroamele mieloproliferative cronice trombocitoza este frecventa si poate constitui un mecanism fiziopatologic important in producerea hemoragiei si trombozei. Trombocitele circulante sunt mari, dismorfice si anormale functional.

Scaderea nr de trombocite - trombocitopenii - cea mai frecventa cauza de sangerare. Trombocitopenia poate aparea prin mecanisme diferite: distructie accelerata a trombocitelor, productie scazuta de trombocite, distributie anormala a trombocitelor. Trombocitopenia se asociaza clinic cu sangerari cutaneo-mucoase: petesii, purpura, gingivoragii, epistaxis, pana la sangerari gastrointestinale, pulmonare si genitourinare. Sangerarile spontane sunt rare la >60×10³Tr/uL (pot aparea sangerari posttraumatice, postoperatorii). 

Valori critice

1. Trombocitoza>1.5×10⁹/uL, precum si trombocitoza la pacienti varstnici si/sau cu boli cardiovasculare prezinta risc de tromboza, mai rar de hemoragie.

2.  Trombocitopenia < 20000 /uL se asociaza cu risc de sangerari spontane interne/externe (risc 1% de hemoragii intracraniene).

 
Trombocitele cresc la altitudine, in timpul iernii, dupa efort fizic intens, traume. Trombocitele scad inaintea menstruatiei si in sarcina. Exista numeroase interferente medicamentoase. 

Volumul trombocitar mediu (VTM) – indica uniformitatea de marime a populatiei trombocitare. Este util in diagnosticul diferential al trombocitopeniei. VTM poate fi utilizat impreuna cu PDW pentru distingerea conditiilor asociate cu productie scazuta de trombocite de cele asociate cu distructie plachetara crescuta. Valori: VTM = 7.4-13 fL; PDW = 8-16.5 coeficient de variatie (CV) a volumului trombocitar.

6. Numarul de  LEUCOCITE si FORMULA LEUCOCITARA

 Leucocitele se impart in doua grupe principale: granulocite si a-/non-granulocite. Granulocitele sunt denumite astfel datorita prezentei in citoplasma de granulatii distincte si se identifica trei tipuri de granulocite in functie de afinitatile de colorare pe frotiul de sange colorat Wright: neutrofile, eozinofile si bazofile. De asemenea, aceste celule sunt denumite si leucocite polimorfonucleare datorita nucleului multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite si monocite nu contin in general granulatii citoplasmatice distincte si au nucleul nonlobulat, fiind denumite si leucocite mononucleare. Indicatii: evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor, alergiilor, bolilor mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice, tumorilor maligne, depresiei medulare (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.).

Valori leucocite: la adult = 4000-10000/µL sau 4-10×10⁹/L; la copii valori mai mari, diferite in functie de varsta. Exista numeroase variatii fiziologice ale leucocitelor. Majoritatea variatiilor fiziologice se explica prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de cortizon si hidrocortizon se asociaza cu neutrofilie (datorata probabil scaderii efluxului din sange si cresterii eliberarii medulare), urmata de eozinopenie si limfopenie.

Leucocitoza > 10000/ µL se datoreaza de obicei unei cresteri a numarului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determina cresterea numarului absolut de leucocite. O crestere proportionala a tuturor tipurilor de leucocite se datoreaza hemoconcentratiei. Cauza majora: infectiile.

Leucopenia < 4000/ µL (valorile cuprinse intre 2500-4000/µL sunt considerate borderline, in timp ce valorile <2500 anormale="">

Formula leucocitara consta in diferentierea numarului total de leucocite circulante in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual si respectiv in numar absolut, fiecare dintre acestea indeplinind o functie specifica. Actualmente este de preferat raportarea fiecarui tip de leucocite in valori absolute.

Neutrofilele (granulocitele polimorfonucleare neutrofile) – cel mai numeros tip de leucocite, joaca un rol major in apararea antiinfectioasa primara a organismului prin fagocitarea si digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzatoare poate duce la lezarea tesuturilor normale ale organismului prin eliberarea de enzime si agenti piogeni. In momentul aparitiei infectiei sunt produsi agenti chemotactici care determina migrarea neutrofilelor la locul infectiei si activarea functiilor defensive ale acestora, cu fagocitarea agentului respectiv, urmata de eliberarea granulelor in vezicula de fagocitoza si distrugerea agentului infectios. Acest efect este adesea asociat cu cresterea productiei si eliberarii neutrofilelor din maduva osoasa. Valori:  la adult = 2000-8000/µL sau 2-8×10⁹/L; 45-80% din leucocite; la copii valori mai mici.

Limfocitele – reprezinta o populatie celulara heterogena care difera in functie de origine, durata de viata, localizare la nivelul organelor limfoide si functie. Desi unele caracteristici morfologice ca: marimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferentiaza populatiile limfocitare una de cealalta, ele nu ofera indicii privind tipul si functia lor. Majoritatea limfocitelor din sange sunt mici, desi sunt comune si forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care contin granulatii azurofile in citoplasma. Valori: adult: 1000-4000/µL sau 1-4×10⁹/L; 20-55% din leucocite; la copii mai mari. 

Monocitele – sunt cele mai mari celule din sange; fac parte din sistemul fagocitic mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage si precursorii lor medulari. Monocitele sunt eliberate in sange si, dupa un scurt timp in circulatie, migreaza in diferite tesuturi, intamplator sau specific, ca raspuns la diferiti factori chemotactici. In tesuturi, ca raspuns la diferiti stimuli solubili, ele se diferentiaza in macrofage tisulare, cu calitati morfologice si functionale caracteristice, proces care a fost denumit activare si care este reversibil (“dezactivare”). Celulele sistemului fagocitic mononuclear sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputand trai fara ele. Indeplinesc o varietate larga de functii importante in organism, incluzand indepartarea particulelor straine si celulelor senescente, moarte sau alterate, reglarea functiilor altor celule, procesarea si prezentarea de antigene in reactiile imune, participarea in diferite reactii inflamatorii, distrugerea bacteriilor si celulelor tumorale. Monocitele si macrofagele produc numerosi factori bioactivi: enzime, factori ai complementului, factori de coagulare, specii reactive de oxigen si azot, factori angiogenetici, proteine de legare (transferina, transcobalamina II, fibronectina, apolipoproteina E), lipide bioactive (derivati ai acidului arahidonic), factori chemotactici, citokine si factori de crestere ( IL 1,3,6,8,10,12, FGF, PDGF, TNF, M-CSF). Valori: 0-1000/µL sau 0-1×10⁹/L; 0-15% din leucocite.

Eozinofilele (granulocitele eozinofile) – au fost initial descrise pentru granulatiile lor intracitoplasmatice caracteristice care manifesta afinitate crescuta pentru colorantii acizi, cum ar fi eozina, si care apar colorate rosu-stralucitor in microscopia optica. Eozinofilele sunt celule mobile, cu originea in maduva osoasa, urmand acelasi model de proliferare, diferentiere, maturare si eliberare in sange ca si granulocitele neutrofile. La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange si tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezenta eozinofilelor in caile respiratorii si mucoasa intestinala, numarul cat si starea lor de activare, a fost asociata atat cu maifestarile IgE-dependente cat si IgE-independente ale bolilor alergice. Totusi, rolul imunologic si importanta eozinofilului in patogeneza astmului nu sunt pe deplin clarificate. Valori: 0-700/µL sau 0-0.7×10⁹/L (0-7% din leucocite); valori mai mici la copiii pana la 1 an.

Bazofilele (granulocitele bazofile) si mastocitele – sunt doua populatii de leucocite bazofile care prezinta multe asemanari, dar si unele diferente. Ambele tipuri de celule contin granulatii intracitoplasmatice care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici. De asemenea, ambele exprima pe suprafata lor o isoforma tetramerica  a receptorului cu afinitate mare pentru IgE. Cand acest receptor cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant sau de anticorpii anti-IgE, atat bazofilele, cat si mastocitele sunt activate, fiind indusa sinteza si secretia de mediatori. Prin aceste mecanisme bazofilele si mastocitele sunt factori importanti in inflamatiile alergice si alte fenomene imune si inflamatorii. Ambele celule contin histamina, PAF si metaboliti ai acidului arahidonic, considerate importante in patogeneza bolilor inflamatorii, cum ar fi astmul. Valori bazofile = 0-200/µL sau 0-0.2×10⁹/L (0-2% din leucocite).

Semnificatiile clinice ale cresterilor /  scaderilor celulelor formulei leucocitare nu vor fi discutate acum. 

www.sunmedical.ro

www.bioterapi.ro

www.jurnalul.ro

 

Boli ale venelor - varice

Varicele (boala varicoasa) reprezinta cea mai frecventa boala a venelor, caracterizata prin dilatari segmentare ale trunchiurilor venoase mai mari sau cu aspect reticulat la venele mai mici. Cand sunt superficiale, venele devin vizibile, inestetice, producand simptome caracteristice : oboseala, senzatie de greutate sau durere in membrul respectiv. In cazuri mai severe, varicele se pot rupe sau pot da nastere unor leziuni ulcerate, deschise la suprafata pielii. 

Cel mai frecvent, varicele se produc la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse. 

Pot sa apara la orice varsta, afectand atat femeile cat si barbatii. De obicei au o nuanta albastra sau purpuriu inchis datorita sangelui neoxigenat transportat de acestea.

Cauze:

• varice primitive - cu origine neprecizata, cel mai probabil din cauza unei insuficiente congenitale a valvelor venoase, care nu mai opun rezistenta intoarcerii sangelui. Sarcina, statul in picioare prelungit favorizeaza si agraveaza varicele. 
• varice secundare - apar dupa obstructii in calea intoarcerii venoase a sangelui, frecvent intalnite dupa tromboflebite (=coagulari sangvine intravasculare, tromboze, la nivelul venelor).

Alte cauze : absenta sau slabirea valvelor venoase ce previn scurgerea retrograda a sangelui in sens gravitational; slabirea peretilor venosi; anomalii congenitale ale venelor.

Bolile venoase varicoase sunt in general progresive si nu pot fi prevenite complet. Printre metodele de tratament: purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale normale (surplusul de kilograme exercita o presiune marita asupra picioarelor si venelor), exercitii fizice regulate.

Ca si tratament alternativ exista scleroterapia - o procedura minim invaziva prin care se injecteaza o solutie in vena ce determina inchiderea si disparitia ei; o metoda eficienta daca se realizeaza corect. 

Metode chirurgicale pentru indepartarea venelor sunt: ligatura chirurgicala; endoscopia venelor si indepartarea lor.  Pentru formele severe se poate folosi tehnica ablatiei endovenoase segmentale cu radiofrecventa, o procedura putin invaziva.

www.sfatulmedicului.ro

Esti ceea ce mananci?

Am gasit un scurt articol interesant pe www.descopera.ro . Asa ca daca vreti sa fiti mai ...stralucitori, cititi mai jos.

Este posibil să străluceşti de sănătate? Potrivit noilor cercetări se pare că da. După doar câteva săptămâni de consumul zilnic a cel puţin trei porţii (aprox 240 de grame) de fructe şi legume (inclusiv morcovi, varza şi kiwi), pielea capătă o strălucire sănătoasă similară cu bronzul. 

Cercetătorii de la Universitatea Sf. Andrews au analizat impactul pe care l-a avut consumul de fructe şi legume asupra culorii pielii. Astfel, ei au creat un studiu în care au fotografiat o serie de subiecţi înainte şi după perioada de cercetare. 

Rezultatele au demonstrat că un consum crescut de legume şi fructe duce la o colorare uşoară a pielii. 

Specialiştii au calculat că aproximativ 232 de grame de legume şi fructe, consumate zilnic, sunt suficiente pentru a ne face să părem sănătoşi, în timp ce  aproximativ 264 de grame fac ca persoana în cauză să pară mai atrăgătoare. 

Într-un al doilea proiect, un grup de voluntari a fost rugat să noteze cât de atrăgătoare le păreau chipurile din fotografii. Cei cu o „strălucire sănătoasă” au fost percepuţi ca fiind mai atrăgători. 

Responsabilă pentru acest efect pare să fie carotenoida, pigmentul prezent în produsele vegetale portocalii-roşii, precum morcovii sau cartofii dulci. Există câteva sute de carotenoide, dar beta-carotenul şi licopenul sunt unele dintre cele mai studiate tocmai pentru că s-a constatat că aduc numeroase beneficii sănătăţii.

www.descopera.ro

www.i-medic.ro

Rahianestezia

In ton cu noul job, va prezint cateva idei despre anestezia rahidiana.
Rahianestezia reprezinta injectarea de substanta anestezica in interiorul canalului rahidian, nu in "maduva", ci in lichidul cefalorahidian din jur. Acul se introduce mai jos de vertebra lombara L2, unde se termina de fapt maduva. La nivelul respectiv sau mai jos, prin canalul medular trec doar nervii spinali.
Tehnica: pacient in sezut, cu umerii aplecati, ca "un om obosit", cat mai cocosat, pentru a orizontaliza si a deschide spatiile dintre vertebre. Se dezinfecteaza tegumentul iar medicul introduce un ac subtire si lung pana in spatiul unde se afla LCR, injectandu-se doza de anestezic, timp in care pacientul trebuie sa stea nemiscat. Dupa retragerea acului un simplu pansament este aplicat local.

Este tolerata bine de catre pacienti, inclusiv de cei cardiaci, varstnici, singura conditie ar fi ca interventia chirurgicala sa poata fi efectuata sub o astfel de anestezie.

Printre contraindicatii se numara: tulburari severe de coagulare datorita riscului crescut de sangerare, tumori intracraniene sau orice alta cauza de tensiune intracraniana crescuta, vertebre sudate etc.


Restrictii pentru pacient: acesta nu are voie sa consume mancare cu minim 6 ore inainte de manevra si lichide cu minim 2 ore inainte. Pentru a diminua durerea de cap ce poate sa apara dupa rahianestezie, flectarea capului pe piept este interzisa pe durata analgeziei si aproximativ 5-6 ore dupa interventie.
Efectul anesteziei rahidiene dureaza in functie de tipul anestezicului si doza. De obicei, pacientul nu va putea misca membrele inferioare si nu va simti partea de jos a corpului aproximativ 2-4 ore.
Functionarea rinichilor nu este afectata insa pot aparea dificultati in eliminarea urinii postoperator.
Interventii chirurgicale practicate: hernii ombilicale necomplicate, hernii inghinale, interventii la nivelul membrelor inferioare sau regiunii perianale/genitale etc.
Anestezia rahidiana nu este acelasi lucru cu anestezia epidurala - care presupune injectarea de anestezic in afara durei, foita care captuseste canalul rahidian, deci nu in LCR, anestezicul influentand numai fibrele senzitive ale nervilor spinali, nu si pe cele motorii. 


www.teodorbuliga.ro

Erizipelul

Erizipelul reprezinta o infectie a pielii determinata de streptococii beta hemolitici de grup A, aparuta mai frecvent la persoanele +40 ani.

Factori favorizanti: micoze cutanate sau ale unghiilor; ulcerul varicos; edemul dupa operatia de extirpare a sanului; diabetul zaharat; infectii nazofaringiene.
Perioada de incubatie a bolii este de 2-5 zile. Debutul este brusc, cu febra (39-40 grade C), frisoane, greturi, varsaturi si ganglioni mariti. Pielea afectata este de culoare rosie, lucioasa si intinsa, cu temperatura ridicata si imobila pe planurile subiacente. Sunt prezente semnele clasice ale unei inflamatii. Leziunea apare ca un placard cu burelet marginal, in evolutie devenind mai larga, de culoare rosu viu.

Afectate  pot fi: membrele inferioare, superioare, fata (leziune cu aspect de fluture), buza superioara, lobul urechii. In cazul afectarii membrelor inferioare, apar frecvent complicatii locale (flegmon, fasceita necrozanta, limfangita) sau generale (meningita, abces cerebral, glomerulonefrita).

Tratamentul de electie este reprezentat de antibiotice - Penicilina G, timp de 10 zile, cu moldaminizare. Local se pot folosi comprese cu solutii antiseptice. Se mai pot folosit antipiretice pentru febra sau antialergice, dupa o schema recomandata de medicul curant.

www.bendo.ro

Constipatia - mit si adevar

Din punct de vedere medical, constipatia este definita ca fiind situatia in care defecatia are loc mai putin de 3  ori pe saptamana, iar in cazul constipatiei severe scaunul este evacuat o data pe saptamana. Nu exista nici un motiv medical care sa justifice eliminarea obligatorie a unui singur scaun in fiecare zi. Daca o persoana nu reuseste sa elimine continutul intestinului gros timp de doua sau trei zile, acest lucru nu determina disconfort fizic, ci doar mental. Contrar credintei populare, nu exista nici o dovada conform careia se acumuleaza toxine in organism, atunci cand miscarile intestinale nu sunt mai frecvente sau ca procesul constipatiei ar declansa aparitia cancerului.

Cauze comune: 

- cantitate insuficienta de apa;

- continut redus de fibre in dieta;

- o intrerupere a regimului alimentar obisnuit;

- activitate inadecvata, lipsa exercitiilor fizice;

- consum de cantitati mari de produse lactate;

- stres;

- consumul de medicamente antiacide care contin calciu sau aluminiu;

- utilizarea anumitor medicamente;

- depresie;

- tulburari de alimentatie;

- sindromul colonului iritabil;

- sarcina; etc

Adevaruri: 

• lactatele pot determina constipatie - in cazul persoanelor cu intoleranta la lactoza, in special la copii
• guma de mestecat se blocheaza in tractul digestiv - adevarat, dar rar si mai ales la copiii mici; blocajul poate duce la constipatie
• vacantele pot produce constipatie - schimbarea rutinei dietei de zi cu zi este cauza; se va evita deshidratarea, se vor manca fructe si legume 
• depresia poate afecta rutina eliminarii scaunului - diminuarea stresului prin yoga, meditatie, biofeedback si tehnici de relaxare ajuta la imbunatatirea situatiei
• medicamente vinovate de constipatie - suplimente de calciu si fier, medicamentele pentru hipertensiunea arteriala, boala Parkinson, antidepresive
• o dieta saraca in fibra poate determina constipatie - pentru prevenirea ei, se vor consuma cel putin 20g fibre pe zi. Se vor manca fructe si legume cu coaja iar orezul alb, painea alba si pastele se vor inlocui cu produse din cereale integrale. Se vor bea intre 2-4 pahare suplimentare de apa in fiecare zi pana cand vor fi introduse in meniu mai multe fibre.
• apa poate fi de ajutor - previne deshidratarea care conduce la constipatie
• exercitiile fizice ajuta la evitarea constipatiei - adevarat.

Mituri:

• toate tipurile de fibre sunt potrivite pentru ameliorarea constipatiei - fibrele insolubile pot ajuta la tratarea constipatiei intrucat nu se dizolva in apa. Acestea maresc volumul materiilor fecale si le ajuta sa treaca prin intestine mai repede. Cele mai bune surse de fibre insolubile sunt painea, pastele si alte tipuri de alimente din cereale integrale. Fibrele solubile se dizolva in apa. Acestea se gasesc in fasole, mazare si alte tipuri de alimente.
• cafeaua amelioreaza constipatia - chiar daca stimuleaza contractiile muschilor sistemului digestiv, cofeina poate ingreuna, totusi, eliminarea scaunelor, intrucat are efect diuretic (retinand lichidul din materiile fecale). Daca o persoana este constipata trebuie sa evite consumul de cafea si alte diuretice: alcool, cofeina, ceai si cola.
• laxativele actioneaza imediat - in functie de tipul de laxative, poate fi necesar sa se astepte de la cateva minute la cateva zile pentru a se produce miscarile intestinale. Constipatia de obicei, dureaza cateva zile si rareori este serioasa.
• amanarea defecatiei nu dauneaza -  ignorarea semnelor specifice, nu doar ca va da nastere la disconfort fizic ci poate provoca sau agrava constipatia prin diminuarea semnalelor de-a lungul timpului.
• scaunul cu sange este normal - sangele rosu aprins provine, de obicei, de la hemoroizi sau fisuri anale. Constipatia si fortarea in timpul miscarilor de eliminare a scaunului pot fi cauza. Cheagurile de sange inchise la culoare, maro sau negre, reprezinta sangele care provine din partea superioara a tractului gastrointestinal. In acest caz, cauzele ar putea fi mai grave.

www.sfatulmedicului.ro 

Ochiul rosu

Cred ca o buna parte dintre noi au experimentat aceasta "senzatie", ochiul sau ochii au devenit rosii, nu am stiut de ce sau ce sa facem.
Ochiul rosu sau conjunctivita este definit ca inflamatia membranelor (conjunctiva) care acopera albul ochilor si membranelor de pe partea interioara a pleoapelor. Ele reactioneaza la o gama larga de bacterii, virusi,  agenti alergenici / toxici.
Nu exista o categorie de varsta aparte. Poate sa apara la oricine.

Cauze:

• virale - cel mai frecvent virus este Adenovirus, cu simptome: descarcare apoasa care nu este verde/galbena la culoare, congestia sinusurilor si secretii nazale. Conjunctivita virala este frecventa toamna tarziu si primavara devreme.
• bacteriene - frecvent Stafilococi si Streptococi, cu simptome: durere oculara, umflaturi, mancarime, secretii groase verzi/galbene, umflarea ganglionilor din fata urechilor. 
• o cauza aparte - Chlamydia - poate provoca ochi rosii la adulti si nou-nascuti. Aceasta poate fi dobandita si prin transmitere sexuala. Se trateaza cu eritromicina/tetraciclina (la cei > 8ani).
• alergii - cu mancarime intensa, lacrimare si umflarea membranelor ochilor, durere minima sau absenta; agenti: polen, praf, par de animale.
• agenti chimici - iritanti de uz casnic, sprayuri, obiecte straine in ochi, poluanti industriali etc.Spalarea rapida pe ochi, cu apa din abundenta, este foarte importanta daca o substanta iritanta intra in ochi. 
• hemoragia subconjunctivala sau roseata Bright - atunci cand micile vase de sange care acopera albul ochiului se rup de la un traumatism sau de la modificarile tensiunii in cap (ras puternic, varsaturi, scufundari in apa); in general este inofensiva si nu afecteaza vederea.

Tratament:
Daca exista o infectie microbiana medicul oftalmolog poate prescrie antibiotice sub forma de picaturi. Altfel, iti poate recomanda alte metode: stergerea ochilor cu comprese calde, folosirea lacrimilor artificiale sau a picaturilor oculare lubrifiante.

Conjunctivita se poate raspandi de la o persoana la alta prin orice tip de contact direct sau indirect. Asadar, pana cand mancarimea, durerea si lacrimatul nu se opresc, persoanele cu aceasta afectiune ar trebui sa evite contactul cu altii. Mai jos gasesti cateva sfaturi:

• Spala-ti frecvent mainile
• Foloseste o batista de unica folosinta de fiecare data cand te stergi la ochi
• Arunca imediat batistele folosite
• Nu folosi la comun prosoapele tale, batistele sau lenjeria de pat
• Nu imprumuta ochelarii de soare, produsele de machiat, picaturile de ochi sau orice altceva ce vine in contact cu ochii tai.

www.boli.ro
www.bausch.ro
www.ghidmedicina.ro