Ochiul rosu

Cred ca o buna parte dintre noi au experimentat aceasta "senzatie", ochiul sau ochii au devenit rosii, nu am stiut de ce sau ce sa facem.
Ochiul rosu sau conjunctivita este definit ca inflamatia membranelor (conjunctiva) care acopera albul ochilor si membranelor de pe partea interioara a pleoapelor. Ele reactioneaza la o gama larga de bacterii, virusi,  agenti alergenici / toxici.
Nu exista o categorie de varsta aparte. Poate sa apara la oricine.

Cauze:

• virale - cel mai frecvent virus este Adenovirus, cu simptome: descarcare apoasa care nu este verde/galbena la culoare, congestia sinusurilor si secretii nazale. Conjunctivita virala este frecventa toamna tarziu si primavara devreme.
• bacteriene - frecvent Stafilococi si Streptococi, cu simptome: durere oculara, umflaturi, mancarime, secretii groase verzi/galbene, umflarea ganglionilor din fata urechilor. 
• o cauza aparte - Chlamydia - poate provoca ochi rosii la adulti si nou-nascuti. Aceasta poate fi dobandita si prin transmitere sexuala. Se trateaza cu eritromicina/tetraciclina (la cei > 8ani).
• alergii - cu mancarime intensa, lacrimare si umflarea membranelor ochilor, durere minima sau absenta; agenti: polen, praf, par de animale.
• agenti chimici - iritanti de uz casnic, sprayuri, obiecte straine in ochi, poluanti industriali etc.Spalarea rapida pe ochi, cu apa din abundenta, este foarte importanta daca o substanta iritanta intra in ochi. 
• hemoragia subconjunctivala sau roseata Bright - atunci cand micile vase de sange care acopera albul ochiului se rup de la un traumatism sau de la modificarile tensiunii in cap (ras puternic, varsaturi, scufundari in apa); in general este inofensiva si nu afecteaza vederea.

Tratament:
Daca exista o infectie microbiana medicul oftalmolog poate prescrie antibiotice sub forma de picaturi. Altfel, iti poate recomanda alte metode: stergerea ochilor cu comprese calde, folosirea lacrimilor artificiale sau a picaturilor oculare lubrifiante.

Conjunctivita se poate raspandi de la o persoana la alta prin orice tip de contact direct sau indirect. Asadar, pana cand mancarimea, durerea si lacrimatul nu se opresc, persoanele cu aceasta afectiune ar trebui sa evite contactul cu altii. Mai jos gasesti cateva sfaturi:

• Spala-ti frecvent mainile
• Foloseste o batista de unica folosinta de fiecare data cand te stergi la ochi
• Arunca imediat batistele folosite
• Nu folosi la comun prosoapele tale, batistele sau lenjeria de pat
• Nu imprumuta ochelarii de soare, produsele de machiat, picaturile de ochi sau orice altceva ce vine in contact cu ochii tai.

www.boli.ro
www.bausch.ro
www.ghidmedicina.ro

Durerile de spate

Afectiunile coloanei vertebrale cat si afectiuni ale altor aparate si sisteme ale organismului pot duce la aparitia durerilor de spate. Ca si afectiuni din partea altor organe se numara: pneumonie, angina pectorala, infarctul miocardic, ulcerul gastric, pancreatita cronica, litiaza renala si multe altele. 

Durerea produsa din cauza afectarii coloanei vertebrale se datoreaza:

• factori congenitali (spina bifida)
• factori traumatici (fracturi, hernii de disc)
• factori inflamatori (spondilita anchilozanta, sindromul Reiter)
• factori tumorali (tumori benigne sau maligne ale coloanei )
• factori metabolici (osteoporoza, osteomalacie)
• factori degenerativi (spondiloza)
• factori infectiosi (bruceloza, morbul Pott)

Durerea poate sa apara brusc (traumatisme, hernie de disc) sau treptat in bolile degenerative/inflamatorii (poliartrita reumatoida, spondilita, spondiloza).

In inflamatii, durerea apare in repaus iar in cazul herniei de disc ea apare la ridicarea unei greutati sau dupa un efort fizic. In lumbago acut (contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare a trunchiului)  durerea apare dupa expunerea la frig si umezeala. 

Durerea poate interesa intreaga coloana sau doar anumite segmente, ca in spondiloza cervicala, hernia de disc. Poate sa nu iradieze (lumbago) sau sa iradieze de-a lungul unei coaste (nevralgie intercostala), in membrul superior sau in membrul inferior (lombosciatica). 

Pentru diagnostic este nevoie de un examen clinic complet si minutios dar si de o serie de investigatii, cum ar fi : radiografia coloanei, in unele cazuri si CT; rezonanta magnetica nucleara si scintigrafia pentru leziuni mai discrete; teste sanguine (factorul reumatoid).

Principii de tratament:

• repaus la pat (lumbago acut, lombosciatica)
• fizioterapie (spondiloza cervicala)
• caldura locala (lumbago, lombosciatica)
• antibiotice - in cazul afectiunilor infectioase
• analgezice, antiinflamatoare, miorelaxante - in bolile inflamatorii / degenerative
• medicamente care inhiba resorbtia osoasa sau stimuleaza sinteza osoasa (osteoporoza)
• gimnastica medicala (cifoze, scolioze, fibromialgie)

Sfaturi pentru protectia coloanei :

•  Staţi şi mergeţi cu spatele drept, abdomenul tras înapoi şi toracele împins în faţă.
• Staţi pe un scaun cu spătar, cu coloana dreaptă, cu picioarele pe podea sau postament şi puneţi o pernă în spatele şoldurilor. Schimbaţi-vă din când în când poziţia! Atât scaunul cât şi biroul trebuie să aibă înălţimea adecvată, iar mâinile şi coatele să le sprijiniţi pe birou.
• În poziţia culcată  patul  trebuie să fie elastic, dar tare. Dacă aveţi dureri lombare puneţi o pernă sub gât şi sub genunchi, corpul fiind culcat pe spate. Coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă şi în poziţie culcată! În poziţia culcat pe faţă, pentru a îndrepta coloana, trebuie pusă o pernă sub burtă şi una sub glezne.
• Obiectele grele se ridică cu spatele drept, din poziţia ghemuită (picioarele uşor depărtate, genunchii flectaţi, spatele drept), cu obiectul ridicat lângă trunchi. Este interzisă întoarcerea trunchiului în lateral atunci când ridicaţi o greutate. Obictele grele trebuie distribuite în mod egal în ambele braţe.
• Poziţia corectă la volan este cu genunchii la acelaşi nivel sau puţin mai sus decât şoldurile, spatele sprijinit de spătar, cu scaunul suficient de aproape pentru a putea îndoi genuncii şi a ajunge la pedale.
• Întărirea musculaturii coloanei vertebrale se poate realiza prin practicarea unui sport:  înot, atletism, gimnastică.  

www.medcenter.ro
www.terapeut.ro 

Astenia de toamna

Hello boys and girls! Dupa o perioada de absenteism, voi incerca sa scriu din nou pe acest blog. Spor la treaba tuturor celor care invata pentru rezidentiat !

Se pare ca exista si o astenie de toamna, nu numai cea de primavara. S-au facut niste studii si s-a demonstrat ca 1 din 10 persoane sufera de acest tip de astenie. Aceasta se datoreaza in general greutatilor intampinate de catre organism la diferentele de temperatura zi/noapte. Dar si o dieta necorespunzatoare poate duce la aparitia asteniei de toamna, si chiar o cantitate scazuta de lumina si soare, un program dezorganizat sau lipsa de odihna. 
Tristetea manifestata in zilele reci de toamna poate fi mai mult decat o stare de spirit trecatoare. In anumite cazuri aceasta stare semnaleaza prezenta asteniei. Pe masura ce zilele devin mai scurte, sistemul imunitat pare sa-si piarda din putere, ceea ce face o persoana afectata de astenie sa se simta slabita si trista.

Atentie! Diagnosticul de astenie de toamna este corect DOAR daca persoana in cauza a manifestat simptome cel putin 3 sezoane la rand si daca acestea au disparut primavara-vara. 

Simptome:

• depresie - apatie, subestimare, tristete
• anxietate 
• schimbari ale dispozitiei
• somnolenta in timpul zilei
• oboseala si incapacitatea de a desfasura activitati in timpul zilei
• iritabilitate si dorinta de izolare
• lipsa libidoului

Preventia asteniei:

• petrecerea a cat mai mult timp in aer liber, chiar si pe vreme urata
• dieta echilibrata cu suficiente minerale si vitamine, multe fructe si legume precum: varza, conopida, broccoli, sfecla, pere, mere, gutui, dovleac, nuci, struguri si suplimente naturale
• exercitii fizice zilnice
• pastrati legatura cu grupul de prieteni si cunoscuti

Tratament specializat (pentru care trebuie consult la medic):

• fototerapia - cu rezultate in 3-4 saptamani
• terapia cognitiv-comportamentala
• antidepresive

www.sfatulmedicului.ro

beachanny.blogspot.ro

Ecografia mamara

Ecografia mamara sau ecografia sanului este realizata cu ajutorul undelor sonore, oferind o imagine a testurilor din interiorul sanului. Nu se folosesc raze X sau alte tipuri de radiatii nocive. In acelasi timp poate fi observata si zona din vecinatatea peretelui toracic, mai greu de analizat cu ajutorul mamografie care tip special de examinare radiologica a sanului facuta cu ajutorul unui echipament special.Una dintre cele mai frecvente forme de cancer la femeia este cancerul de san. Depistarea precoce, in timp util a cancerului de san este extrem de importanta intrucat se poate institui tratamentul adecvat, iar celulele canceroase pot fi eradicate.
Semnalele de avertizare care ar trebui sa alerteze orice femeie si sa o determine sa consulte medicul sunt:
- prezenta unor umflaturi ale sanului
- sensibilitate la atingere a sanului
- modificarea formei sau conturului sanului
- secretii mamelonare
- inasprirea si descuamarea mameloanelor.
Ecografia mamara adauga informatii importante altor teste (mamografie, RMN). Indicatii ale ecografiei mamare:
- simptome cum ar fi durere, umflaturi, roseata la nivelul sanului
- nodul la nivelul sanului in urma autoexaminarii sau a unui control medical
- pentru a se constata daca un nodul al sanului contine lichid sau daca este solid
- ca tehnica de ghidaj in timpul introducerii unui ac sau a unui alt instrument pentru a se drena un chist sau puroi, pentru a se recolta o mostra de tesut mamar (biopsie) sau pentru ghidaj pe parcursul interventiilor chirurgicale de la nivelul sanului
- pentru diagnosticarea cauzelor modificarii in dimensiune a unui chist
- pentru a se constata cat de mult s-a extins cancerul de la nivelul sanului
pentru a se verifica sanatatea sanilor in cazul in care o femeie are implanturi de silicon mamar sau sani cu o densitate ridicata.
Cum se realizeaza ?
Pacienta va fi rugata sa se dezbrace de hainele din partea de sus a corpului si sa isi scoata eventualele bijuterii din jurul gatului. I se va aplica pe sani un gel, pentru ca traductorul sa poata oferi imagini cu ajutorul undelor sonore. Imaginea tesutului mamar poate fi vizualizata pe un ecran si poarta denumirea de sonograma sau scanare cu ultrasunete.
Ecografia mamara dureaza de obicei intre 15-30 de minute.
Printre beneficii se numara :
- majoritatea tipurilor de investigatii care folosesc ultrasunete sunt neinvazive si nedureroase
- ecografia este disponibila pe scara larga, este usor de utilizat si este mai putin costisitoare decat alte metode imagistice
- pe parcursul ecografiei mamare nu se utilizeaza radiatii ionizante
- scanarea cu ultrasunete ofera o imagine clara a tesuturilor moi care nu pot fi vizualizate bine ca urmare a radiografiei, de exemplu
- ecografia ofera o imagine in timp real, ceea ce o transforma intr-un instrument potrivit pentru ghidare in cadrul procedurilor minim invazive, cum ar fi biopsia, punctia cu ac fin
- ecografia mamara ajuta la detectarea si diangosticarea unei afectiuni a sanului, care nu poate fi interpretata intr-un mod adecvat doar prin intermediul mamografiei.
- utilizarea ultrasunetelor este utila pentru analizarea amanuntita a lobulilor de grasime sau a chisturilor benigne.
O biopsie a sanului ghidata printr-o ecografie, ofera medicului posibilitatea de a confirma daca un nodul suspect este benign, fara alte interventii chirurgicale. Ecografia mamara poate fi realizata, in mod ocazional, in loc de mamografie, daca persoanele in cauza au mai putin de 30 de ani sau daca femeia nu ar trebui expusa la radiatii intrucat este insarcinata, de exemplu.
O ecografie mamara nu inlocuieste mamografia, ci poate fi folosita pentru a verifica si a analiza o problema depistata in urma mamografiei. Aceasta poate fi utilizata si in cazul femeilor care au tesut mamar dens.

RMN-ul pentru san este un alt tip de test care poate fi folosit pentru investigarea starii de sanatate a sanului dupa o interventie chirurgicala sau pentru a se evalua tesutul mamar dens. RMN-ul mamar poate fi insotit de mamografie si ecografia mamara pentru a se analiza nodulii mamari.

www.sfatulmedicului.ro
www.sanatate.bzi.ro

Boala Hailey-Hailey

Pemfigusul benign cronic familial, denumit si boala Hailey-Hailey, este o tulburare rara la nivelul pielii, ereditara. Se caracterizeaza prin aparitia unor zone acoperite de cruste rosiatice sau veziculoase-buloase mici, in urma frecarii.
Vinovata de aceasta boala este o mica eroare in codul ADN la nivelul unei gene de pe cromozomul 3, gena cu rol important in mod normal in legarwa corespunzatoare a celulelor din stratul exterior al pielii (epiderma).
In cazula cestei tulburari, adeziunea celulelor este afectata. Gena respectiva se transmite mai departe la copii, indiferent de gen. Nu este contagioasa si nici nu reprezinta o alergie.
Pielea afectata este insotita de mancarime si de cruste care apar si dispar. Poate exista un disconfort la nivelul pielii afectate in cazul in care suprafetele de piele se freaca incontiuu, cum ar fi situatia mersului pe jos.
Primele semne ale conditiei apar de obicei la persoanele cu varste cuprinse intre 15-40 de ani. Placardele eritematoase rosii si solzoase sau veziculele mici apar in zonele de frecare, in special in partile laterale ale gatului sau in pliurile cutanate, sub brate, in partea de sus a picioarelor sau sub sani. Pielea arata normal intre episoadele in care se manifesta boala si nu se cicatrizeaza.
Deseori afectiunea este confundata cu o eczema sau dermatita de contact (rezultatul unei alergii), pecingine, impetigo (o infectie bacteriana a pielii) sau infectie fungica.
Pielea afectata poate avea miros neplacut mai ales in zonele umede. Mirosul este specific acestei afectiuni si nu inseamna ca pielea este murdara. Bacterile sau fungii accentueaza senzatia de mancarime sau pot chiar fi factorul declansator. Spalarea cu atentie este foarte importanta, iar la baie se vor folosi soluti antiseptice, creme antiseptice, sapunuri antibacteriene, antifungice.
Exista mai multe modalitati prin care poate fi ameliorata boala Hailey-Hailey. Una dintre alternative este crema care contine cortizon. Aceasta este foarte utila si poate fi prescrisa intr-un amestec cu antibiotic pentru a preveni infectarea pielii.
Boala Hailey-Hailey poate creste riscul dezvoltarii unei infectii a pielii. Infectarea cu acelasi tip de bacterii care sunt vinovate de infectia taieturilor sau zgarieturilor este frecvent intalnita si poate inrautati starea zonelor afectate de pemfigus benign cronic familial. Acest lucru va necesita tratament cu antibiotice de la medic.
Tratamentul topic fotodinamic s-a observat ca a fost de ajutor in vindecarea acestei conditii, in unele cazuri, dar nu in cele rezistente. Acest lucru presupune aplicarea unei creme care determina sensibilizarea celulelor care vor fi expuse la lumina, urmata de expunerea la o lampa cu o lumina speciala, rosie, trei ore mai tarziu. Tratamentul poate fi dureros.
Caldura, transpiratia si frecarea pot determina aparitia petelor de aceea, ar trebui sa se evite toti acesti factori declansatori.

www.sfatulmedicului.ro
www.dermnetnz.org

Sindromul velo-cardio-facial

SVCF reprezinta asocierea unei dismorfii faciale caracteristice (nas proeminent, retrognatism) cu despicatura palatina sau insuficienta velo-faringiana (ceea ce determina vorbirea hipernazala), cu defecte cardiace si tulburari de invatare.Cauza acestui sindrom este microdeletia de pe locusul 11.2 al bratului lung al cromozomului 22. 10% din cazuri se transmit autozomal dominant de la unul din parinti. Incidenta: 1 la 4000 de nasteri.
Ca si semne clinice, in perioada neonatala: greutatea este normala, anomalii cardiace, hipotonie, apnee obstructiva in somn, dificultati in alimentare. Dismorfismul facial consta in: hipertelorism (marirea distantei intre globii oculari), deformari ale pavilioanelor urechii, radacina nasului proeminenta, aripioarele nazale hipoplastice, gura mica, asimetria fetei in timpul rasului sau plansului.
Anomaliile cranio faciale pot fi : microcefalie (40%), fata lunga cu aspect miopatic (flasc), fante palpebrale scurte si inguste, suborbitar poate exista o zona de congestie. Afectari structurale ale sistemului nervos central : lobul parietal afectat, modificari de forma si marime ale corpului calos.
Alte anomalii ce pot sa apara: renale (hipoplazie), hipoplazie aortica, surditate, endocrine (hipoparatiroidism), hipoplazia timusului (determina imunodeficienta la sugar si copilul mic).
Diagnosticul se pune prenatal, obligatoriu cand exista antecedente familiale sau daca s-a detectat intrauterin o malformatie de cord. Diagnosticul de certitudine - cu ajutorul tehnicii FISH (citogenetica moleculara) sau metoda PCR (genotipare cu ajutorul markerilor ADN).
Evolutia este influentata de spectrul si severitatea anomaliilor prezente. Dezvoltarea psihomotorie este normala sau usor intarziata.
Ingrijire si tratament:
- monitorizare permanenta a statusului pacientului
- evaluarea cardiologica a malformatiilor si tratarea lor
- dozarea calciului si un bilant imunitar
- probleme de limbaj - tratament logopedic precoce
- probleme de alimentatie usoare - tetine cu deschidere larga ce usureaza suptul
- examene psihologice anuale
- faringoplastie in primul an de viata.

www.aprowmania.ro
www.justmed.eu
www.gulfkids.com

Litiaza renala

Litiaza renala sau pietre la rinichi, denumita popular, reprezinta bucati de substante minerale (calculi renali, nefrolitiaza), acumulate la nivelul rinichiului. Ele pot fi eliminate pe tractul urinar, uretere (rinichi-vezica urinara) si uretra (vezica urinara-exterior). Eliminarea poate fi asimptomatica sau poate produce o durere de intensitate moderata-mare (colica renala). Jumatate din persoanele cu un calcul renal vor dezvolta noi calculi in viitorul apropiat daca nu se trateaza.Mecanismul formarii calculilor este reprezentat de dezechilibrul dintre apa, sarurile minerale si unele substante din urina. Cei mai multi sunt formati din calciu. Asa zisa balanta urinara (echilibrul) este influentata de:
- lipsa unui aport suficient de lichide - deshidratarea fiind cea mai frecventa cauza a litiazei
- afectiuni medicale - boli inflamatorii ale intestinului
- alimentele bogate in oxalati - legume verzi in exces, ciocolata
Litiaza renala poate fi si o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi familii.
Plecarea calculilor din rinichi spre uretra poate produce:
- niciun simptom, daca sunt foarte mici
- durere constanta cu debut brusc (portiunea inferioara a spatelui sau in partile laterale ale trunchiului, la nivelul organelor genitale sau abdomenului)
- senzatia de greata, varsaturi; febra; aparitia sangelui in urina (hematurie)
- urinari frecvente si dureroase
- pierderea poftei de mancare
- transpiratii, diaree/constipatie, oboseala.
Afectiuni cu simptome asemanatoare pot fi: apendicita, hernia, sarcina ectopica, prostatita.
Complicatiile calculilor pot fi:
- cresterea riscului de infectie urinara
- leziuni renale ce pot duce la insuficienta renala
Litiaza renala la copii este rara, cand apare, apare de obicei la varsta 8-10 ani, cu asocierea unei infectii urinare.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale, enumerate mai sus. Daca pacientul se simte bine dupa o colica renala, tratamentul nu este necesar. Daca simptomatologia se agraveaza, medicul impreuna cu pacientul vor decide ce este de facut.
De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate indica pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o procedura de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti dimensiunile calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si medicamentele care calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei simptomatologiei.
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, medicul poate indica :
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale:
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie ); aceasta procedura se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din rinichi in ureter.
Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza renala, recurentele sunt foarte probabile. Pentru prevenirea recurentei se recomanda:
-consumul de lichide (intre 8-10 pahare de apa pe zi)
-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau, cereale din grau, varza si morcovi
-consumul mai scazut de carne de vita, porc si pasare
-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o dieta hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la persoanele in varsta si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade riscul de aparitie a calculilor renali
-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata
-mancare hiposodata (nesarata).


www.sfatulmedicului.ro
www.bendo.ro
www.corpul-uman.ro