luni, 12 iulie 2010

Arsurile solare

Vine vara, bine-mi pare, haideti cu totii la mare ! :)) cu totii vrem un bronz frumos dar care este pretul ?
Se stie ca expunerea corecta si rationala la soare este benefica pentru oameni. Pe langa consecintele de ordin estetic sau psihologic (se pare ca statul cu burta la soare joaca un rol important in combaterea starilor depresive), expunerile la soare mai au un rol important, si anume, favorizeaza sinteza de vitamina D, cu rol in combaterea rahitismului la copii, osteomalaciei la adult, prin absorbtia calciului si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea, expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul imun.
Cu toate astea...statul prelungit la soare poate constitui un factor de risc pentru unele boli (cancerul de piele) sau unele probleme medicale (arsurile solare).Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultraviolete (UV). Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase (rosiatice) si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri (acestea "ustura" cel mai tare sa stiti). Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate. Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.
Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pe termen lung:
- cancer de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, psoriazis
- aparitia cataractei
- riduri premature
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 7 ani sau peste 55 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 11 dimineata si 3 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.
Masurile elementare de protectie impotriva arsurilor includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Tratamentul flictenelor - tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei. De asemenea, pacientii sunt sfatuiti sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor; in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie. Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei.
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
In concluzie...cu riscul de a ma repeta pentru unele chestii:
- activitatea solara este cea mai puternica intre 11 si 15
- acoperiti-va pielea
- nu uitati de palarii
- folositi crema solara cu un SPF > 20 (factor de protectie solara)
- nu va lasati pacaliti de nori, RUV trec prin ei
- daca intrati in apa NU scapati de arsuri, apa actioneaza ca o lupa
- nu stati pe plaja cu scopul de a va bronza exclusiv
- si inca ceva, pana la urma, compresele cu otet/iaurt fac minuni! :)

sâmbătă, 3 iulie 2010

Sindromul Stendhal

Numit si hiperkulturemie sau sindromul Florenta, aceasta boala rara reprezinta o stare psihosomatica manifestata prin tahicardie (cresterea frecventei cardiace), vertij, confuzie si chiar halucinatii. Toate aceste simptome se pot declansa cand o persoana se afla in fata uneia sau mai multor opere de arta, coplesitor de frumoase sau de mari dimensiuni.Sindromul a fost numit dupa faimosul scriitor francez Stendhal (Henri-Marie Beyle 1783-1842) care si-a descris experienţa traita in timpul vizitei sale în Florenţa, în 1817, in jurnalul de calatorie: "Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio". Desi exista multe descrieri ale oamenilor care ametesc si lesina in fata artei renascentiste, in mod special la Uffizi, la Florenţa - descrieri ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea - sindromul nu a fost numit si analizat decat in 1979, cand a fost descris de catre psihiatra italiana Graziella Magherini, care a observat mai mult de 100 de cazuri.
Emotiile puternice in fata artei se nasc din sublim. Reprezinta acel blocaj pe care il ai in fata a ceva care te depaseste. Sublimul, asa cum a fost descris de catre Kant si Burke, este reactia omului in fata infinitului.
Arta contemporana a respins sublimul, considerandu-l o categorie ce tine de perioada romantica. Arta contemporana vrea sa faca lucruri pe masura omului, nu-si mai propune sa domine si sa manipuleze emotional, ci recurge mult mai mult la resursele intelectului. Fara a spune ca arta contemporana ar fi neoromantica, sustin ca ea poate produce, totusi, emotii puternice, poate naste sindromul Stendhal. Arta contemporana isi propune cel mai adesea, in mod mai mult sau mai puţin inconstient, nu sa trezeasca emoţii imediate si brute, greu de stapanit si de controlat si usor manipulabile (inclusiv din punct de vedere politic), ci sa producă emotii mediate, intermediate rational, intelectual. Din acest punct de vedere, s-ar putea face chiar o apropiere de arta renascentista, care provoca emotii in mod geometric, pornind de la proportii, pe baza unor principii rationale.
Cauzele sindromului Stendhal sunt bineinteles necunoscute....inca.
De aceea si tratamentul este practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.