Sindromul Stendhal

Numit si hiperkulturemie sau sindromul Florenta, aceasta boala rara reprezinta o stare psihosomatica manifestata prin tahicardie (cresterea frecventei cardiace), vertij, confuzie si chiar halucinatii. Toate aceste simptome se pot declansa cand o persoana se afla in fata uneia sau mai multor opere de arta, coplesitor de frumoase sau de mari dimensiuni.Sindromul a fost numit dupa faimosul scriitor francez Stendhal (Henri-Marie Beyle 1783-1842) care si-a descris experienţa traita in timpul vizitei sale în Florenţa, în 1817, in jurnalul de calatorie: "Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio". Desi exista multe descrieri ale oamenilor care ametesc si lesina in fata artei renascentiste, in mod special la Uffizi, la Florenţa - descrieri ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea - sindromul nu a fost numit si analizat decat in 1979, cand a fost descris de catre psihiatra italiana Graziella Magherini, care a observat mai mult de 100 de cazuri.
Emotiile puternice in fata artei se nasc din sublim. Reprezinta acel blocaj pe care il ai in fata a ceva care te depaseste. Sublimul, asa cum a fost descris de catre Kant si Burke, este reactia omului in fata infinitului.
Arta contemporana a respins sublimul, considerandu-l o categorie ce tine de perioada romantica. Arta contemporana vrea sa faca lucruri pe masura omului, nu-si mai propune sa domine si sa manipuleze emotional, ci recurge mult mai mult la resursele intelectului. Fara a spune ca arta contemporana ar fi neoromantica, sustin ca ea poate produce, totusi, emotii puternice, poate naste sindromul Stendhal. Arta contemporana isi propune cel mai adesea, in mod mai mult sau mai puţin inconstient, nu sa trezeasca emoţii imediate si brute, greu de stapanit si de controlat si usor manipulabile (inclusiv din punct de vedere politic), ci sa producă emotii mediate, intermediate rational, intelectual. Din acest punct de vedere, s-ar putea face chiar o apropiere de arta renascentista, care provoca emotii in mod geometric, pornind de la proportii, pe baza unor principii rationale.
Cauzele sindromului Stendhal sunt bineinteles necunoscute....inca.
De aceea si tratamentul este practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.