Ecografia mamara

Ecografia mamara sau ecografia sanului este realizata cu ajutorul undelor sonore, oferind o imagine a testurilor din interiorul sanului. Nu se folosesc raze X sau alte tipuri de radiatii nocive. In acelasi timp poate fi observata si zona din vecinatatea peretelui toracic, mai greu de analizat cu ajutorul mamografie care tip special de examinare radiologica a sanului facuta cu ajutorul unui echipament special.Una dintre cele mai frecvente forme de cancer la femeia este cancerul de san. Depistarea precoce, in timp util a cancerului de san este extrem de importanta intrucat se poate institui tratamentul adecvat, iar celulele canceroase pot fi eradicate.
Semnalele de avertizare care ar trebui sa alerteze orice femeie si sa o determine sa consulte medicul sunt:
- prezenta unor umflaturi ale sanului
- sensibilitate la atingere a sanului
- modificarea formei sau conturului sanului
- secretii mamelonare
- inasprirea si descuamarea mameloanelor.
Ecografia mamara adauga informatii importante altor teste (mamografie, RMN). Indicatii ale ecografiei mamare:
- simptome cum ar fi durere, umflaturi, roseata la nivelul sanului
- nodul la nivelul sanului in urma autoexaminarii sau a unui control medical
- pentru a se constata daca un nodul al sanului contine lichid sau daca este solid
- ca tehnica de ghidaj in timpul introducerii unui ac sau a unui alt instrument pentru a se drena un chist sau puroi, pentru a se recolta o mostra de tesut mamar (biopsie) sau pentru ghidaj pe parcursul interventiilor chirurgicale de la nivelul sanului
- pentru diagnosticarea cauzelor modificarii in dimensiune a unui chist
- pentru a se constata cat de mult s-a extins cancerul de la nivelul sanului
pentru a se verifica sanatatea sanilor in cazul in care o femeie are implanturi de silicon mamar sau sani cu o densitate ridicata.
Cum se realizeaza ?
Pacienta va fi rugata sa se dezbrace de hainele din partea de sus a corpului si sa isi scoata eventualele bijuterii din jurul gatului. I se va aplica pe sani un gel, pentru ca traductorul sa poata oferi imagini cu ajutorul undelor sonore. Imaginea tesutului mamar poate fi vizualizata pe un ecran si poarta denumirea de sonograma sau scanare cu ultrasunete.
Ecografia mamara dureaza de obicei intre 15-30 de minute.
Printre beneficii se numara :
- majoritatea tipurilor de investigatii care folosesc ultrasunete sunt neinvazive si nedureroase
- ecografia este disponibila pe scara larga, este usor de utilizat si este mai putin costisitoare decat alte metode imagistice
- pe parcursul ecografiei mamare nu se utilizeaza radiatii ionizante
- scanarea cu ultrasunete ofera o imagine clara a tesuturilor moi care nu pot fi vizualizate bine ca urmare a radiografiei, de exemplu
- ecografia ofera o imagine in timp real, ceea ce o transforma intr-un instrument potrivit pentru ghidare in cadrul procedurilor minim invazive, cum ar fi biopsia, punctia cu ac fin
- ecografia mamara ajuta la detectarea si diangosticarea unei afectiuni a sanului, care nu poate fi interpretata intr-un mod adecvat doar prin intermediul mamografiei.
- utilizarea ultrasunetelor este utila pentru analizarea amanuntita a lobulilor de grasime sau a chisturilor benigne.
O biopsie a sanului ghidata printr-o ecografie, ofera medicului posibilitatea de a confirma daca un nodul suspect este benign, fara alte interventii chirurgicale. Ecografia mamara poate fi realizata, in mod ocazional, in loc de mamografie, daca persoanele in cauza au mai putin de 30 de ani sau daca femeia nu ar trebui expusa la radiatii intrucat este insarcinata, de exemplu.
O ecografie mamara nu inlocuieste mamografia, ci poate fi folosita pentru a verifica si a analiza o problema depistata in urma mamografiei. Aceasta poate fi utilizata si in cazul femeilor care au tesut mamar dens.

RMN-ul pentru san este un alt tip de test care poate fi folosit pentru investigarea starii de sanatate a sanului dupa o interventie chirurgicala sau pentru a se evalua tesutul mamar dens. RMN-ul mamar poate fi insotit de mamografie si ecografia mamara pentru a se analiza nodulii mamari.

www.sfatulmedicului.ro
www.sanatate.bzi.ro

Boala Hailey-Hailey

Pemfigusul benign cronic familial, denumit si boala Hailey-Hailey, este o tulburare rara la nivelul pielii, ereditara. Se caracterizeaza prin aparitia unor zone acoperite de cruste rosiatice sau veziculoase-buloase mici, in urma frecarii.
Vinovata de aceasta boala este o mica eroare in codul ADN la nivelul unei gene de pe cromozomul 3, gena cu rol important in mod normal in legarwa corespunzatoare a celulelor din stratul exterior al pielii (epiderma).
In cazula cestei tulburari, adeziunea celulelor este afectata. Gena respectiva se transmite mai departe la copii, indiferent de gen. Nu este contagioasa si nici nu reprezinta o alergie.
Pielea afectata este insotita de mancarime si de cruste care apar si dispar. Poate exista un disconfort la nivelul pielii afectate in cazul in care suprafetele de piele se freaca incontiuu, cum ar fi situatia mersului pe jos.
Primele semne ale conditiei apar de obicei la persoanele cu varste cuprinse intre 15-40 de ani. Placardele eritematoase rosii si solzoase sau veziculele mici apar in zonele de frecare, in special in partile laterale ale gatului sau in pliurile cutanate, sub brate, in partea de sus a picioarelor sau sub sani. Pielea arata normal intre episoadele in care se manifesta boala si nu se cicatrizeaza.
Deseori afectiunea este confundata cu o eczema sau dermatita de contact (rezultatul unei alergii), pecingine, impetigo (o infectie bacteriana a pielii) sau infectie fungica.
Pielea afectata poate avea miros neplacut mai ales in zonele umede. Mirosul este specific acestei afectiuni si nu inseamna ca pielea este murdara. Bacterile sau fungii accentueaza senzatia de mancarime sau pot chiar fi factorul declansator. Spalarea cu atentie este foarte importanta, iar la baie se vor folosi soluti antiseptice, creme antiseptice, sapunuri antibacteriene, antifungice.
Exista mai multe modalitati prin care poate fi ameliorata boala Hailey-Hailey. Una dintre alternative este crema care contine cortizon. Aceasta este foarte utila si poate fi prescrisa intr-un amestec cu antibiotic pentru a preveni infectarea pielii.
Boala Hailey-Hailey poate creste riscul dezvoltarii unei infectii a pielii. Infectarea cu acelasi tip de bacterii care sunt vinovate de infectia taieturilor sau zgarieturilor este frecvent intalnita si poate inrautati starea zonelor afectate de pemfigus benign cronic familial. Acest lucru va necesita tratament cu antibiotice de la medic.
Tratamentul topic fotodinamic s-a observat ca a fost de ajutor in vindecarea acestei conditii, in unele cazuri, dar nu in cele rezistente. Acest lucru presupune aplicarea unei creme care determina sensibilizarea celulelor care vor fi expuse la lumina, urmata de expunerea la o lampa cu o lumina speciala, rosie, trei ore mai tarziu. Tratamentul poate fi dureros.
Caldura, transpiratia si frecarea pot determina aparitia petelor de aceea, ar trebui sa se evite toti acesti factori declansatori.

www.sfatulmedicului.ro
www.dermnetnz.org

Sindromul velo-cardio-facial

SVCF reprezinta asocierea unei dismorfii faciale caracteristice (nas proeminent, retrognatism) cu despicatura palatina sau insuficienta velo-faringiana (ceea ce determina vorbirea hipernazala), cu defecte cardiace si tulburari de invatare.Cauza acestui sindrom este microdeletia de pe locusul 11.2 al bratului lung al cromozomului 22. 10% din cazuri se transmit autozomal dominant de la unul din parinti. Incidenta: 1 la 4000 de nasteri.
Ca si semne clinice, in perioada neonatala: greutatea este normala, anomalii cardiace, hipotonie, apnee obstructiva in somn, dificultati in alimentare. Dismorfismul facial consta in: hipertelorism (marirea distantei intre globii oculari), deformari ale pavilioanelor urechii, radacina nasului proeminenta, aripioarele nazale hipoplastice, gura mica, asimetria fetei in timpul rasului sau plansului.
Anomaliile cranio faciale pot fi : microcefalie (40%), fata lunga cu aspect miopatic (flasc), fante palpebrale scurte si inguste, suborbitar poate exista o zona de congestie. Afectari structurale ale sistemului nervos central : lobul parietal afectat, modificari de forma si marime ale corpului calos.
Alte anomalii ce pot sa apara: renale (hipoplazie), hipoplazie aortica, surditate, endocrine (hipoparatiroidism), hipoplazia timusului (determina imunodeficienta la sugar si copilul mic).
Diagnosticul se pune prenatal, obligatoriu cand exista antecedente familiale sau daca s-a detectat intrauterin o malformatie de cord. Diagnosticul de certitudine - cu ajutorul tehnicii FISH (citogenetica moleculara) sau metoda PCR (genotipare cu ajutorul markerilor ADN).
Evolutia este influentata de spectrul si severitatea anomaliilor prezente. Dezvoltarea psihomotorie este normala sau usor intarziata.
Ingrijire si tratament:
- monitorizare permanenta a statusului pacientului
- evaluarea cardiologica a malformatiilor si tratarea lor
- dozarea calciului si un bilant imunitar
- probleme de limbaj - tratament logopedic precoce
- probleme de alimentatie usoare - tetine cu deschidere larga ce usureaza suptul
- examene psihologice anuale
- faringoplastie in primul an de viata.

www.aprowmania.ro
www.justmed.eu
www.gulfkids.com

Litiaza renala

Litiaza renala sau pietre la rinichi, denumita popular, reprezinta bucati de substante minerale (calculi renali, nefrolitiaza), acumulate la nivelul rinichiului. Ele pot fi eliminate pe tractul urinar, uretere (rinichi-vezica urinara) si uretra (vezica urinara-exterior). Eliminarea poate fi asimptomatica sau poate produce o durere de intensitate moderata-mare (colica renala). Jumatate din persoanele cu un calcul renal vor dezvolta noi calculi in viitorul apropiat daca nu se trateaza.Mecanismul formarii calculilor este reprezentat de dezechilibrul dintre apa, sarurile minerale si unele substante din urina. Cei mai multi sunt formati din calciu. Asa zisa balanta urinara (echilibrul) este influentata de:
- lipsa unui aport suficient de lichide - deshidratarea fiind cea mai frecventa cauza a litiazei
- afectiuni medicale - boli inflamatorii ale intestinului
- alimentele bogate in oxalati - legume verzi in exces, ciocolata
Litiaza renala poate fi si o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi familii.
Plecarea calculilor din rinichi spre uretra poate produce:
- niciun simptom, daca sunt foarte mici
- durere constanta cu debut brusc (portiunea inferioara a spatelui sau in partile laterale ale trunchiului, la nivelul organelor genitale sau abdomenului)
- senzatia de greata, varsaturi; febra; aparitia sangelui in urina (hematurie)
- urinari frecvente si dureroase
- pierderea poftei de mancare
- transpiratii, diaree/constipatie, oboseala.
Afectiuni cu simptome asemanatoare pot fi: apendicita, hernia, sarcina ectopica, prostatita.
Complicatiile calculilor pot fi:
- cresterea riscului de infectie urinara
- leziuni renale ce pot duce la insuficienta renala
Litiaza renala la copii este rara, cand apare, apare de obicei la varsta 8-10 ani, cu asocierea unei infectii urinare.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale, enumerate mai sus. Daca pacientul se simte bine dupa o colica renala, tratamentul nu este necesar. Daca simptomatologia se agraveaza, medicul impreuna cu pacientul vor decide ce este de facut.
De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate indica pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o procedura de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti dimensiunile calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si medicamentele care calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei simptomatologiei.
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, medicul poate indica :
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale:
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie ); aceasta procedura se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din rinichi in ureter.
Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza renala, recurentele sunt foarte probabile. Pentru prevenirea recurentei se recomanda:
-consumul de lichide (intre 8-10 pahare de apa pe zi)
-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau, cereale din grau, varza si morcovi
-consumul mai scazut de carne de vita, porc si pasare
-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o dieta hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la persoanele in varsta si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade riscul de aparitie a calculilor renali
-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata
-mancare hiposodata (nesarata).


www.sfatulmedicului.ro
www.bendo.ro
www.corpul-uman.ro

Boala Kawasaki

Denumita si sindromul adenopatic cutaneomucos, aceasta boala afecteaza ganglionii limfatici, pielea si membranele mucoase din interiorul gurii, nasului si gatului. Este frecventa la copii.
Simptomele sunt clasificate in 3 faze:
- prima faza - febra 1-2 saptamani, roseata severa la nivel ocular, iritatie a pielii toracelui, abdomenului si a organelor genitale, buze crapate, senzatie de gat uscat, limba tumefiata si rosie, noduli limfatici inflamati si durerosi la palpare.- a doua faza - copilul poate dezvolta descuamarea pielii de pe membre, dureri articulare si abdominale, varsaturi, diaree.- a treia faza - simptomele si semnele incep sa dispara daca nu apar complicatii.
Cauzele bolii Kawasaki nu se cunosc cu exactitate, dar nu este o boala contagioasa. Unii factori de mediu sau unele infectii bacteriene/virale ar putea declansa boala.
Factori de risc: copiii intre 2-5 ani, sexul masculin, asiaticii sunt mai predispusi.
1 din 5 copii cu aceasta boala dezvolta afectiuni ale inimii ca: miocardita (inflamatia muschiului inimii) , regurgitare mitrala ( probleme ale valvei ), aritmii, vasculite (inflamarea vaselor sanguine).
Pentru diagnosticul bK nu exista un test specific. Un Specialist poate pune diagnosticul dupa un examen fizic amanuntit si teste de sange, urinare, EKG, ecografie.
Ca si tratament copiii diagnosticati cu boala Kawasaki sunt internati si li se administreaza gammaglobulina intravenos, scazand dramatic riscul afectarii arterelor coronare si diminuand procesul inflamator in general. Durerile severe ale articulatiilor sunt tratate cu ibuprofen sau naproxen. Pacientilor li se administreaza si doze crescute de aspirina in primele doua saptamani pentru a reduce febra, tumefactia si inflamatia. Boala Kawasaki care nu raspunde la tratamentul cu aspirina si gammaglobulina poate fi fatala. Pentru tromboze ale arterelor coronare se indica chirurgie (angiplastii, implantari de stent, bypass arterial).


www.emedonline.ro
www.sanatateatv.ro

Raceala

In zilele ce au trecut tot am dat peste multa lume racita, sezonul e in floare iar farmaciile fac bani frumosi.Denumita generic, raceala este cea mai comuna boala pe care o recunoastem imediat. Exista peste 200 de virusuri care produc raceala dar 25-30% dintre raceli au cauze neidentificate. Polipii nazali, bolile alergice cresc riscul producerii racelii.
Simptome: dureri de gat, inrosirea gatului, dureri de cap, febra, infundarea nasului, stranut, respiratie dificila. Apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza 2-14 zile. Daca persista peste 2 saptamani, pot fi consecinta a unei alergii mai mult, si nu a unei raceli. Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalandu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.
Ce se intampla? Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului. Particulele pe care noi le inhalam, ca praful, polenul, virusurile si bacteriile, sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate. Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.
Raceala se transmite pe diferite cai:
- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;
- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;
- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.
Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.
In cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde, vitamina C.Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa, creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza prin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului. Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, ele fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, ca sinuzita sau infectiile gatului.

Alergiile de toamna

Chiar daca florile nu mai infloresc, iarba nu este in plina viata, aerul devine rece iar praful verii este spalat de ploi de toamna, persoanele care sufera de alergii sezoniere nu scapa de pericole nici toamna. Triggeri alergiilor sunt un pic mai diferiti, insa efectele lor raman aceleasi, iar disconfortul creat nu pare sa se fi modificat fata de cel cauzat de polen, flori, iarba, fan si praf... Doar temperaturile sunt mai mici!

Plantele pot elibera, in vederea reproducerii, mici particule, numite polen. Acestea sunt foarte fine si invizibile ochiului liber, iar in interior contin gametul masculin. Acesta este protejat printr-un invelis extern destul de rezistent conditiilor, adesea neprielnice, din mediul extern. Cand granulele de polen ajung in contact cu un pistil compatibil sau cu o floare ce infloreste, o poate poleniza. Cand ajunge insa in contact cu mucoasa nazala, rezultatul nu mai este la fel de ”poetic”.

Polenul poate determina efecte foarte neplacute daca este inhalat de o persoana cu un teren atopic. Acest teren imun este esential pentru aparitia alergiilor. De aceea nu toti ne confruntam cu astfel de simptome cand atmosfera este incarcata cu polen. Terenul atopic presupune existenta unei hiperactivari a sistemului imun cu productia de anticorpi. Polenul este recunoscut deci drept un antigen, capabil sa dauneze organismului. De aceea, sistemul imunitar incearca sa il inlature. Anticorpii, care sunt in general directionati impotriva bacteriilor sau virusurilor, vor declansa o reactie intensa si impotriva polenului.

In lunile de toamna, cel mai mare dusman al persoanelor alergice este rugina sau pipirigul. Desi aceasta floare incepe polenizarea inca din august, chiar si tarziu toamna, efectele ei inca se mai pot resimti. Specialistii estimeaza ca persoanele alergice la plantele primvaerii si verii sunt, de asemenea alergice si la pipirig. Polenul este foarte usor si poate fi purtat de vant sute de kilometri. Iar aceasta devine o problema in special toamna, cand curentii sunt mai puternici. Deci, doar pentru ca nu stau langa un camp sau o zona cu multa iarba nu inseamna ca pericolul persoanelor alergice de a veni in contact cu polen este mai redus. O singura planta poate produce pana la 1 miliard de particule de polen. Pipirig - Scirpus maritimus

Mucegaiul este si el incriminat in aparitia alergiilor, toamna, cand umiditatea si lipsa soarelui favorizeaza acumularea lui. Mucegaiul se gaseste in colturi intunecate, cu igrasie, in pivnite, in case neaerisite, iar in aceasta perioada este din plin si in stratul de frunze moarte. Acarienii sunt si ei responsabili de o parte a alergiilor. Acestia sunt “musafiri” nepoftiti pe care ii gasim insa, aproape peste tot in casa. Ei se hranesc cu detritusuri organice cum ar fi celule moarte exfoliate, si se pot gasi in asternuturi, in covoare, la colturile incaperilor.
Pentru copiii, inceputul scolii poate fi si momentul in care se declanseaza diverse alergii. Fie ca este vorba de praful din sala de clasa sau de praful de creta, acesti triggeri pot insemna debutul unor stari alergice dificil de controlat. Praful va afecta in special copiii cu astm bronsic.
Alergiile determinate de pipirig, mucegai, polen determina rinita alergica, aceasta e caracterizata prin: rinoree, hiperlacrimatie, stranut, tuse, conjunctiva inrosita, nas infundat, iritatie nazala, cearcane. Pacientii cu alergie la pipirig pot acuza si durere de gat si prurit resimtit de-a lungul gatului. In cazul in care simptomele exista, cel mai indicat este sa consultati un specialist in alergologie, acesta fiind cel mai in masura sa stabileasca cu precizie diagnosticul corect.
Tratamentul alergiilor de toamna se poate face prin administrarea de medicamente antialergice, dar si prin respectarea unor recomandari specifice, menite sa tina pacientul cat mai departe de triggeri. Desi in prezent exista medicamente antialergice care pot fi achizitionatesi fara prescriptie medicala, este mai sigur sa fiti consultat de catre un medic specialist anterior administrarii oricarui compus antialergic. In cazul in care preferati sa va cumparati medicamente antialergice fara o vizita la medic, trebuie sa aveti grija la ce alegeti, deoarece anumite antihistaminice (de generatie intai) au importate reactii secundare, in principal sedare. Aceasta poate fi atat de intensa incat pe durata tratamentului pacientul este sfatuit sa evite manipularea utilajelor industriale, condusul autovehiculelor, sau realizarea oricarei actiuni ce necesita atentie sporita.
Recomandarile specialistilor, in vederea evitarii sau diminuarii simptomelor alergiilor includ:
- Evitati iesirile in aer liber in intervalul orar 10- 15, mai ales daca in zona dumneavoastra sunt numerosi alergeni aeropurtati (zona de campie). Acesta este intervalul de maxima circulatie a polenului in aer.
- Curatati tevile, inainte sa dati drumul caldurii pentru prima data.
- Utilizati un purificator de aer, un aspirator cu filtru HEPA, astfel incat aerul sa fie cat mai curat, si sa aspirati particulele de polen, mucegai din incapere, lasand in urma un aer fara alergeni.
- Utilizati un umidificator de aer, astfel incat umiditatea sa fie in permanenta intre 30-50%.
- Folositi o masca de fata care sa va acopere gura si nasul, in special cand lucrati in gradina, sau cand strangeti frunzele moarte.
In cazul in care copilul dumneavoastra are alergii alimentare, cel mai sigur este sa ii faceti dumneavoastra sandwichurile sau pachetelul cu mancare de acasa, sa il faceti atent sa nu manance de la colegi si nici sa schimbe mancarea cu a altora.


www.sfatulmedicului.ro
www.eplante.ro