Urticaria la frig

Urticaria la frig nu este rara, ea reprezentand aproximativ 15 % din urticariile declansate de agentii fizici din mediu. 

Este gresita expresia "alergie la frig" deoarece in acest caz ar trebui sa se formeze anumiti anticorpi care insa nu apar in urticarie.

Urticaria la frig este mai degraba un sindrom format din mai multe entitati cu simptome, evolutii si rapsunsuri diferite la tratament. 

Urticaria la frig afecteaza toate categoriile de varsta, fiind frecvent intalnita la copii si adolescenti. Durata medie de evolutie este cam de 5 ani. Problemele practice pe care le implica boala sunt legate de:

• afectarea importanta a calitatii vietii: eruptiile apar pe zonele expuse (dar nu numai), sunt deseori vizibile si sunt insotite de prurit intens (mancarime);
• severitatea manifestarilor: leziunile pot sa conflueze sau sa se extinda in profunzime, generand edeme (umflaturi), ori pot fi insotite de simptome generale: crampe abdominale, diaree, sufocare, pana la anafilaxie (manifestarea cea mai grava, care necesita interventie de urgenta);
• existenta de agregari familiale in cazul  formelor cu manifestari generale (mai multi membri ai unei familii pot prezenta aceasta boala);
• existenta unor boli in care urticaria la frig este un fenomen secundar sau cu care se asociaza frecvent;
• raspunsul slab, nesatisfacator la terapiile antialergice obisnuite. 

Majoritatea urticariilor la frig nu au cauza precizata, mai ales la copii si tineri. In alte situatii, urticaria este secundara unor boli: infectioase (mononucleoza infectioasa, peumonii cu Mycoplasma pneumoniae, hepatite virale, borelioza, sifilis, infectia HIV, varicela), hematologice (mielom multiplu, leucemii, crioglobulinemii), autoimune (artrita reumatoida). Consumul unor medicamente poate fi urmat de declansarea urticariei: contraceptive, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, terapii antifungice.

Deseori, pacientii sunt cei care isi pun singuri diagnosticul: la expunerea la temperaturi joase, uneori la o variatie de numai cateva grade, apar mancarime de piele, leziuni urticariene, (zone inflamate, rosii) sau edeme (umflare difuza a unei zone). Manifestarile dispar in incaperi sau zone incalzite. Confirmarea diagnosticului se face, in majoritatea cazurilor, prin testul cubului de gheata, ce se plaseaza pentru 4-5 minute pe antebrat; dupa indepartare, este vizibil un placard urticarian la locul de contact cu gheata. Este importanta incadrarea corecta a urticariei - de cauza neprecizata sau secundara unei alte boli.

Tratamentul bolii de fond, acolo unde este posibil, poate fi urmat de vindecarea urticariei la frig.

Tratamentul consta in masuri de preventie si terapii care calmeaza manifestarile neplacute, uneori chiar desensibilizare prin expunere controlata la frig. Diminuarea expunerii la frig, utilizarea de haine protective, interzicerea consumului de alimente si bauturi reci, precum si a scaldatului in apa rece sunt masuri simple ce pot preveni reactii grave. Raspunsul la tratamente antialergice este variabil, posibil dezamagitor si uneori trebuie luate in calcul terapii antiinflamatoare de tipul cortizonului. Pacientii cu manifestari generalizate si severe trebuie sa poarte asupra lor un autoinjector cu adrenalina.

Se recomanda consultul alergologic/imunologic al pacientilor cu urticarie la frig, in vederea incadrarii corecte a pacientilor si a nuantarii terapeutice necesare.


www.medicover.ro