Somnul si insomnia

Sa vedem, care isi doarme viata si care nu? Pe cat de simpla vi s-ar parea aceasta stare - somnul, lucrurile sunt mai complicate decat par.
De exemplu proportia somnului REM in care visezi scade de la 50% in pruncie la 25% in copilarie. Cosmarurile sunt cele mai frecvente in anii prescolari. Copiii care nu dorm suficient sunt predispusi la obezitate.
De la nastere pana la moarte 1/3 din viata o petrecem dormind. Dar inca nu se stie de ce. Amuzant, nu?
Exista anumite persoane care poarta o gena letala numita gena insomniei familiale fatale (FFI). Dupa cum va dati seama, principalul simptom este incapacitatea de a dormi. Initial dispare capacitatea de a atipi, apoi cea de a dormi o noapte intreaga, pana cand pacientul nu mai poate dormi deloc. Sindromul apare in general la pacientii in jur de 50 ani, persista cam un an iar finalul este decesul. Despre aceasta boala crunta se stiu foarte putine lucruri. Cercetatorii au descoperit ca la un pacient cu FFI, prionii, niste proteine malformate, ataca talamusul, o structura din profunzimea creierului ducand la tulburari ale somnului. De ce se intampla asta sau tratamentul bolii nu au fost descoperite. Boala este cunoscuta doar in 40 de familii in intreaga lume.
Teoretic nu stim de ce avem nevoie de somn. Stim doar ca ne lipseste cand nu beneficiem de el si ca intr-un final de doboara oricat am incerca sa ii rezistam. Mai stim ca somnul este impartit in somnul profund si somnul cu miscarea rapida a ochilor REM in care creierul este la fel de activ ca si in starea de veghe doar ca muschii voluntari sunt "paralizati".
Toate mamiferele si pasarile dorm. Delfinul doarme cu o jumatate de creier treaza pentru a ramane atent la mediul subacvatic. Un animal trebuie să stea nemiscat pentru o lunga perioada de timp, devenind o tinta usoara pentru pradatori. Care ar fi rasplata pentru un asemenea risc? „Daca somnul nu slujeste unei functii absolut vitale – spunea candva renumitul cercetator al somnului Allan Rechtschaffen – aceasta e cea mai mare greseala pe care evolutia a facut-o vreodata.“
Teoria predominanta este ca somnul e cerut de creier. Ideea se bazeaza partial pe bun-simt – cine n-are mintea mai limpede dupa un somn bun? Dar e mai greu s-o justifici folosind date reale. Cum ajuta somnul creierul? Raspunsul ar putea depinde de ce fel de somn vorbim. Recent, cercetatori de la Harvard, condusi de Robert Stickgold, au aplicat studentilor diferite teste de aptitudini, permitandu-le sa atipească, apoi testandu-i din nou. Au descoperit ca subiectii cu un somn REM au avut ulterior performante mai bune la testele de recunoastere a modelelor, precum cele de gramatica, iar cei care au dormit profund s-au descurcat mai bine la memorare.
Unul dintre descoperitorii somnului REM şi cofondator al Centrului pentru Medicina Somnului, de la Stanford, William Dement, a spus despre cauza somnului: „Din cate stiu eu singurul motiv cu adevarat sigur pentru care trebuie sa dormim e ca ni se face somn.“
Din pacate, opusul nu e intotdeauna adevarat; nu ni se face somn oricand avem nevoie de el. In tarile dezvoltate, insomnia a atins niveluri epidemice. Intre 50 si 70 de milioane de americani, cam 1/5 din populatie, se plang de probleme cu somnul. In 2008 au fost prescrise 56 de milioane de retete pentru somnifere, cu 54% mai multe ca in ultimii patru ani. Se aşteapta ca profitul centrelor de tratare a problemelor de somn sa ajunga la patru miliarde si jumatate de dolari pana in 2011. Si totusi se face surprinzator de putin pentru a intelege cauzele primare ale insomniei. Majoritatea studentilor la medicina au sub patru ore de curs despre tulburarile de somn; unii nici atat.