Rene Descartes a spus: "cogito ergo sum!" - "cuget, deci exist!", acest enunt stand la baza filosofiei europene si sustinand ca daca ne putem indoi de perceptiile pe care le avem datorita simturilor noastre, nu avem cum sa ne indoim de propria existenta.
Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir in care pacientul insista ca a murit sau ca o parte a corpului sau a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei întalnit la pacienţii ce sufera de schizofrenie si de tulburari bipolare. Afectiunea a fost observata prima data in 1788 dar descrisa in detalii in 1880 de catre francezul Jules Cotard. Cotard a descris aceasta negare psihotica a propriei existente ca fiind o stare dementiala profunda, melancolica, de multe ori asociata cu o ipohondrie extrema. Acest sindrom afecteaza copiii, adolescentţii si persoanele in varsta, fiind de obicei una din manifestarile schizofreniei sau ale tulburarii bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.
Ideile delirante constituie tulburari de gandire care determina o reflectare eronata a realitatii. Caracterul patologic al acestor tulburari nu este recunoscut de subiect, conducand la modificarea patologica a conceptiei despre lume. Sindromul Cotard se manifesta ca o idee deliranta depresiva, mai exact ca o idee deliranta de negatie.Delirul Cotard se diferenţiaza de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul ca este unicul a carui existenţa poate fi confirmata chiar de catre pacient - chiar daca el crede cu sinceritate in ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesita prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.
Printre cauzele identificate pana acum de catre specialisti se numara depresia severa, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia si tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate aparea si ca urmare a lezionarii unei parti a creierului, in majoritatea cazurilor fiind intalnite dereglari structurale si functionale ale acestuia.
Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de catre Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter.O pacienta in varsta de 59 de ani descria cum simte socuri electrice in ambele brate, iar din cand in cand experimenta episoade in care avea senzatia ca bucati de carne din corpul ei dispar. Femeia simtea cum carnea de pe abdomen şi de pe membre cade, iar un lichid din interiorul sau se scurge. Aceasta se panica, avand senzatia ca un proces de descompunere are loc, urmand sa o reduca la nimic. Avand senzatia ca intregul corp ii dispare, femeia s-a uitat in timpul unui episod in oglinda, unde i s-a părut ca isi vede maxilarul alb, ca si cum toata carnea ar fi disparut. Pacienta a fost tratata cu metiprednisolon, insa iluziile de tip Cotard au continuat sa apara episodic, la cateva luni.
Situaţia depinde de la caz la caz, in functie de gradul de afectare a creierului, insa un caz recent petrecut in Marea Britanie arata ca exista si situatii cu final fericit.
O secretara in varsta de 24 de ani, LU, a fost internata in 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticata cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex.La doua saptamani dupa internare, LU a fost supusa unor teste in vederea intocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat ca pacienta prezenta o capacitate redusa de atentie, concentrare si de judecata, fiindu-i de asemenea afectata si capacitatea de a recunoaste fete.
In cadrul aceluiasi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: sustinea in mod repetat ca este moarta, afirmand ca a murit cu doua saptamani inainte. In tot acest timp pacienta plangea, intreband daca spitalul in care se afla este cumva Raiul. Intrebata de doctori cum crede ca a murit, LU a raspuns: "Nu stiu exact cum. Stiu ca aveam o gripa si ca am venit aici. Poate ca am murit de gripa". De asemenea, pacienta afirma ca "ma simt ciudat fată de iubitul meu. Nu-l pot saruta, se simte ciudat - desi stiu ca ma iubeste".
Pacienta prezenta si alte simptome, printre care ameteala, halucinaţii auditive (auzea muzica disco), halucinaţii tactile (avea sentimentul ca pe antebraţul stang ii curge apa) si halucinaţii vizuale (avand senzaţia ca peretii se misca).Convingerea pacientei ca a murit s-a redus in zilele urmatoare, psihologii reusind sa obtina o restructurare cognitiva. Astfel, la doua zile dupa intocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus cateva intrebari pe tema mortii. Pacienta a fost intrebata daca a mai vazut vreodata o persoana moarta, si daca da, cum de si-a dat seama ca acea persoana este moarta. Ea a raspuns ca a vazut-o pe bunica sa dupa ce a murit, si a stiut ca nu mai este in viata pentru ca ochii ii erau inchisi si nu mai facea nicio mişcare. Pacienta a recunoscut ca ea vorbeste si se misca, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morti. Dupa aceasta discutie, pacienta a fost intrebata cat de convinsa este de faptul ca este moarta. Daca inainte cu cateva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40%.
Psihologii au continuat de-a lungul urmatoarelor zile discutiile cu ea, iar într-o saptamana de la diagnostic iluzia pacientei a disparut in intregime.
Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent in The Telegraph dialogul purtat cu o pacienta ce suferea de sindromul Cotard. "M-a intrebat: «Sunt moarta?». Am asigurat-o ca este cat se poate de vie, ca se afla intr-o sectie de spital, unde bea un ceai si dialogheaza cu mine. Nu a fost convinsa. «Dar tu esti real?», m-a intrebat ea".
Broks spune ca acest sindrom ar putea avea la baza o dereglare neurologica ce duce la o decuplare a emotiilor de ganduri. Nu este suficient sa ne gandim ca existam, ci si sa simtim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gandesc, deci exist" trebuie modificata in "simt ca gandesc, deci exist".
www.descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu