Onicomicoza

Unghiile de la maini si de la picioare, precum si patul unghial, pot fi invadate de fungi, aparand infectia micotica. Afectate mai frecvent sunt unghiile mebrului inferior. Astfel onicomicoza unghiilor picioarelor se trateaza mai indelung decat cea de la maini. Cel mai frecvent tip de infectie ce afecteaza peste 90% din cazuri este cea cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala). In lume, 2% - 18% din populatie au o infectie fungica la un moment dat. Mai des la persoanele in varsta (60 ani), rara in randul copiilor (1%).
Cauzele onicomicozei sunt reprezentate de 3 tipuri de fungi:
- tipul dermatophytes, este un fung care creste in mod obisnuit la nivelul pielii, parului si unghiilor si nu invadeaza straturile profunde ale pielii; cel mai comun dermatofit este Trichophyton rubrum, mai ales la unghiile picioarelor sportivilor; acest tip de infectie fungica se transmite fie prin contact direct, fie indirect prin folosirea in comun a unor obiecte precum unele articole de imbracaminte si incaltaminte, obiecte folosite in igiena personala (unghiera, forfecuta pentru unghii, pila pentru unghii, prosop, etc), baile publice (dusumeaua, gratarul de lemn din saune, bazine de inot); produce aproximativ 90% din totalul onicomicozelor cu localizare la nivelul unghiilor piciorului;
- yeats este o ciuperca saprofita (care creste in mod obisnuit la nivelul pielii si unghiilor, facand parte din flora normala a organismului);
- ciuperca de pamant, mucegaiul (cunoscut si sub numele de nondermatophytes), un tip de ciuperca gasita de obicei in pamant, dar care poate sa creasca si la nivelul pielii si unghiilor. In majoritatea cazurilor, aceasta boala nu se trasmite interuman.
Onicomicoza unghiilor piciorului apare mai ales la cei cu unghia incarnata, unghii cu leziuni sau la taiere exagerata (frecventa) a unghiilor.Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si al patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumita susceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie).
Nu se cunoaste exact motivul pentru care unele persoane sunt mai susceptibile in a dezvolta boala decat restul populatiei.
Factorii de risc neinfluentabili: susceptibilitatea pentru infectia fungica unghiala, sistem imun deficitar (HIV, DZ, cancer), insuficienta circulatiei periferice, sexul masculin.
Factorii de risc influentabili: incaltamintea stramta, incaltaminte ce pastreaza piciorul cald si umed, folosirea in comun cu alte persoane a unor obiecte de uz personal, precum, pantofi, sosete, unghiere, folosirea bailor sau dusurilor publice, fara utilizarea sandalelor, sau slapilor pentru dus, conditii de viata si munca care mentin mainile, respectiv picioarele ude sau umede (de exempu spalatori), purtarea unghiilor artificiale.Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta. Alte semne: striuri galbene la nivelul unghiei, depozite mici de fragmente cutanate si unghiale, unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata.
Doar 50% dintre infectiile unghiale sunt fungice. Diagnosticul diferential se face cu: eczemele, psoriazisul, sindromul Reiter (o infectie bacteriana care poate cauza modificari unghiale asemanatoare onicomicozei), lichenul plan, scabia (raia) norvegiana (rara).
Este necesar un consult medical, in cazul persoanelor cu onicomicoza care prezinta:
- infectie unghiala fungica care s-a extins la nivelul patului unghial si al tesuturilor periunghiale;
- tesuturi periunghiale infectate, extrem de dureroase;
- disconfort produs de ingrosarea excesiva a unghiei de la picior;
- aspect ingrijorator al unghiei si patului unghial.
Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.
In lipsa tratamentului, infectia tinde sa se agraveze, extinzandu-se la tesuturile periunghiale. Tratamentul precoce este mai eficient deoarece necesita un timp mai scurt si creste sansa eradicarii infectiei.
Tratamentul standard include medicamente antimicotice orale, cele mai eficiente (terbinafina - Lamisil, fluconazolul - Diflucan), medicamente antimicotice topice (creme, lotiuni, geluri).
Unele persoane cu onicomicoza considera eficient tratamentul adjuvant cu ulei din frunze de ceai verde, acesta fiind folosit si in profilaxia ciupercii piciorului la atleti. Produsele cu ceai verde, sunt folosite de asemenea in tratamentul arsurilor minore, acneei, infectiilor fungice unghiale minore, infectiilor micotice vaginale.
Profilaxia onicomicozei:
- igiena corespunzatoare a picioarelor (spalarea si uscarea) si aplicarea unghiala si periunghiala a unui unguent antimicotic precum cel cu terbinafina (Lamisil) sau ciclopirox (Penlac);
- pastrarea uscata a picioarelor si aplicarea pudrei de talc dupa baie;
- purtarea sosetelor din bumbac si schimbarea acestora ori de cate ori este nevoie (uneori chiar de 2-3 ori pe zi);
- evitarea pantofilor incomozi care produc leziuni la nivelul varfurilor degetelor, lucrul cel mai frecvent implicat in recurentele infectiilor de la acest nivel;
- abandonul fumatului.