Exista 5 tipuri de lupus: sistemic, discoid/cutanat, subacut discoid, indus medicamentos sistemic si neonatal. Cel mai sever si mai des intalnit este LE sistemic.
Nu este o boala contagioasa. Nu se cunosc in totalitate cauzele ce fac organismul sa isi atace tesuturile. O cauza genetica care afecteaza buna functionare a sistemului imun poate predispune la aparitia lupusului. Exista o serie de triggeri - factori declansatori, diferiti de la o persoana la alta:
- expunerea la soare si la ultravioletele B
- unele medicamente pot determina aparitia simptomelor specifice lupusului
- unele infectii, cu citomegalovirus, parvovirus si virus hepatic C; virusul Epstein-Barr poate determina LES la copii
- expunerea la unele substante chimice: tricloretilena, praful de siliciu.
Simptomatologia LES depinde de organele afectate si cat de sever :
- oboseala - 90% din pacienti prezinta acest simptom
- durerile articulare - 95% din pacienti; la 70% durerile musculare si articulare au fost primul semn in aparitia bolii
- probleme ale pielii - 50% au rash cutanat, in fluture (ce cuprinde pometii si baza nasului), petesii (brate, fata, gat)
- fotosensibilitatea - pana la 50% dintre pacienti sunt afectati, agravandu-se rashul la expunerea la soare- simptome ale sistemului nervos - dureri de cap, pierderi ale memoriei (usoare-> severe)
- afectiuni cardiace - inflamarea sacului de incjoara inima (pericardita)
- afectarea sanatatii mentale - anxietate, depresii
- febra - 80% cu perioade lungi de subfebrilitate
- modificari ale greutatii corporale - 60% scad in greutate
- pierderea parului - 50%, nu este permanenta
- adenopatii - cresterea in volum a ganglionilor limfatici
- fenomenul Raynaud - la 20%, degete palide apoi cianotice, pielea cu sensibilitatea redusa si rece, furnicaturi
- inflamatia vaselor sanguine - vasculita
Multe alte afectiuni au simptome asemanatoare cu LES, de aceea se impune diagnostic diferential prin prezenta anticorpilor specifici produsi de sistemul imunitar cu:- artrita reumatoida, fibromialgia
- reumatismul articular acut, glomerulonefrite
- sclerodermia, sindromul Sjogren.
Evolutia bolii este dificil de prezis, deoarece difera de la individ la individ, iar simptomele apar in pusee (apar si dispar). Evolutia lupusului poate fi atat de lenta incat bolnavul nu remarca simptomele timp indelungat. Perioadele in care simptomele lupusului sunt manifeste, se numesc pusee sau acutizari; perioadele in care pacientul nu prezinta simptome se numesc remisiuni. Uneori lupusul poate progresa rapid. Perioadele de acutizare si remisie apar brusc, in mod neasteptat si fara o cauza aparenta. Nu exista nici o modalitate de a prevedea aparitia, gravitatea sau durata lor. O noua acutizare poate aduce pe langa simptomele experimentate in trecut si altele noi.
Complicatiile ce pot sa apara includ: cc renale, cardiace (pericardita, boala coronariana, aritmii), pulmonare (pleurezii, embolii), hematologice (anemie), neurologice (migrene, amnezie, convulsii, accidente vasculare cerebrale), psihice (depresii, psihoze, comportament maniacal), digestive (dureri abdominale, hepatomegalie, pancreatita, indigestii, gura uscata).
Majoritatea bolnavilor cu lupus isi continua activitatile zilnice obisnuite. Exista si cazuri in care bolnavul trebuie sa-si reduca nivelul activitatii sau chiar sa-si schimbe locul de munca datorita oboselii, durerilor articulare sau a altor simptome. Sunt si cazuri severe in care bolnavul trebuie sa renunte la activitatile zilnice obisnuite.
Lupusul nu determina, de obicei, leziuni, infirmitati sau deformari ale articulatiilor asa cum se intampla in cazul artritei reumatoide sau a altor boli autoimune.
Lupusul nu afecteaza fertilitatea femeilor. Totusi, in cazul acutizarilor sau a tratamentului cronic cu corticosteroizi, menstrele devin neregulate, impiedicand femeia sa-si planifice sarcina.
Actualmente, boala poate fi diagnosticata si tratata cu succes. Supravietuirea la cinci ani este de 80% pana la 90% , iar la 20 de ani de 70%.
Prezenta a 4 criterii din cele 11 pe care le voi expune, pune diagnosticul de lupus; prezenta a 3 criterii din 11 sugereaza prezenta probabila a lupusului, iar a 2 criterii, posibilitatea aparitiei acestei boli:
- rashul malar, in forma de fluture, ce cuprinde pometii si radacina nasului
- rashul cutanat localizat la nivelul fetei, bratelor, gatului si a toracelui (rash-ul discoid)
- rashul cutanat ce apare dupa expunerea la soare sau ultraviolete (fotosensibilitate)
- ulceratii ale mucoasei bucale (gurii) sau nazale, de obicei nedureroase
- durere, tumefactie (umflare) si redoare (intepenire) la nivelul articulatiilor, implicand 2 sau mai multe articulatii (artrita)
- inflamarea membranei ce inveleste plamanii (pleurezie) sau inima (pericadita)
- anomalii ale examenului de urina (cresterea proteinelor, hematii sau cilindri hematici, celule epiteliale in urina)
- afectare neurologica, de exemplu aparitia convulsiilor sau a psihozei, fara o cauza aparenta
- afectiuni hematologice cum ar fi scaderea numarului de globule rosii (anemie), a trombocitelor sau a globulelor albe
- prezenta anticorpilor antinucleari (ANA): un test ANA pozitiv nu pune diagnosticul de lupus, asociat insa istoricului medical, examenului fizic si eventual, altor teste, confirma diagnosticul de lupus (anticorpii antinucleari sunt prezenti si in alte afectiuni)
- teste imunologice ce indica cresterea activitatii autoimune.
Tratamentul lupusului eritematos sistemic depinde de severitatea bolii, de organele afectate si de cat de mult este afectata activitatea zilnica. Tratamentul este individualizat si poate suferi modificari de-a lungul timpului. Nu exista un tratament care sa vindece lupusul ci doar simptomele cu care se prezinta acesta.
Medicamentele si un regim adecvat de viata pot controla simptomele. Regimul de viata include in primul rand cunoasterea bolii. Medicamentele folosite in tratamentul lupusului includ antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, imunosupresive si terapii biologice.
www.sfatulmedicului.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu