duminică, 14 februarie 2010

O viata cu SIDA

Am gasit un articol interesant in revista National Geographic (pe care v-o recomand cu placere) si il voi posta aici. Dupa cum spune si titlul, este vorba despre groaznica SIDA si cei pecetluiti sa o aiba. Va las sa cititi.In Africa subsahariana statisticile cu privire la HIV/SIDA sunt cumplite: +26 milioane de persoane traiesc cu acest virus, 2.3 milioane mor anual din cauza unor afectiuni legate de SIDA.
In Lusikisiki, o regiune rurala din Provincia Eastern Cape, saracia a bantuit pe aici dintotdeauna, iar pandemia face acum supravietuirea si mai complicata. Totusi, in anumite privinte, suferinzii de aici sunt mai norocosi decat majoritatea africanilor care se lupta cu boala. In ultimii doi ani, aproape 800 de persoane din Lusikisiki au fost tratate cu medicamente antiretrovirale (ARV). Acestea sunt administrate de Siyaphila La - "Traim aici" -, un proiect comun al Fundatiei Nelson Mandela, al misiunii Medici fara Frontiere din Africa de Sud si al autoritatilor locale din domeniul sanatatii.
Siyaphila La demonteaza teoria, foarte raspandita, conform careia terapia celor trei pilule, utilizata de milioane de occidentali, dar numai de 11 la suta dintre africanii cu SIDA, ar fi prea scumpa si prea complicata pentru a fi administrata in comunitatile africane sarace. Proiectul se bazeaza mai mult pe asistentele medicale din clinici, decat pe medicii din spitale, pe medicamente ARV generice, mai ieftine, si pe disciplina cu care pacientii si familiile lor respecta programul zilnic de tratament.
De asemenea, Siyaphila La lupta si impotriva stigmatului social asociat cu HIV/SIDA, prin schimbarea perceptiei oamenilor. In loc sa se teama de boala ca de un ucigas - ceva pe care e mai bine sa-l ignori, decat sa-l infrunti - oamenii din Lusikisiki o percep acum ca pe o afectiune cronica, dar controlabila. Pacientii, ca si familiile lor, personalul medical si alti membri ai comunitatii, poarta tricouri cu inscriptia Seropozitiv.
O
lume deformata de SIDA
Africa intrece cu mult alte continente din aceasta cartograma, in care marimea fiecarei tari reflecta numarul de locuitori care au HIV/SIDA. Sudul Africii a fost cel mai greu lovit - in Botswana, una din cinci persoane este infectata.

1. Numarul de persoane seropozitive la nivel mondial: 40 de milioane; numarul din Africa subsahariana: 26 de milioane.

2. Persoane seropozitive cu varsta intre 15 si 49 de ani, la nivel mondial: 1,1 %; in Africa subsahariana: 8 %.

3. Numarul de persoane din Africa subsahariana care contracteaza HIV in fiecare zi: 8.500; numarul celor care mor zilnic de SIDA: 6.300.

4. Numarul de copii sub 18 ani ramasi orfani la nivel mondial din cauza SIDA (din 2003): 15 milioane; numarul din Africa subsahariana: 12,3 milioane.

5. Numarul de sud-africani seropozitivi: 5,3 milioane - mai multi decat in oricare alta tara a lumii.

6. Procentul de femei insarcinate din Africa de Sud depistate seropozitive in 2004: 27,9.

7. Numarul de sud-africani care au nevoie de medicamente ARV pentru a preveni evolutia bolii si moartea: 983.000; numarul celor care primesc medicatia: 117.000.

8. Costul anual per pacient al tratamentului generic ARV cu trei medicamente in Lusikisiki: aproximativ 650 $; costul per pacient al medicatiei ARV in SUA: intre 10.000 si 15.000$.

Acesta a fost articolul. Se vede mica marea discriminare cumva?Persoanele infectate trebuie sa faca fata unor situatii greu de suportat, cu mult stres emotional, cu aparitia unor trairi negative devastatoare cu efect nociv asupra sanatatii psihice, din care se amintesc : discriminarea, stigmatizarea sau frica de a fi stigmatizat, absenta confidentialitatii, incertitudinea, izolarea fizica si psihica, excluderea/marginalizarea comunitara si familiala, teama pentru ziua de maine, slaba integrare sociala.In general, adultul reuseste sa inteleaga boala si durerea provocata de aceasta, dar niciodata suficient. In schimb, copilul are o intelegere limitata asupra vietii, mortii si a bolii, manifestandu-se diferit si acceptand cu dificultate determinarile psihologice ale statutului lui social. Iata de ce aceste persoane nu trebuie discriminate ci AJUTATE, ca un semn al increderii in rezolvarea acestei necrutatoare boli.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu