Sforaitul

Aceasta postare ii este dedicata colegului meu de camera si bun prieten Alin, din cauza caruia unele din noptile mele au devenit albe:))) (si nu ma refer doar la invatat aici). Deci, care e treaba cu sforaitul?
Sforaitul apare atunci cand fluxul de aer inspirat pe gura/nas in timpul somnului este perturbat, datorita ingustarii sau blocarii cailor aeriene la nivelul nasului/gurii/gatului. Astfel tesuturile cailor aeriene vibreaza si se lovesc de partea posterioara a gatului, determinand aparitia unui sunet moale/catifelat/inalt/aspru/ragusit (mai ales aspru si ragusit:)) ). Cand sforaitul devine deranjant pentru persoana care sforaie sau cele din jurul ei, apare oboseala diurna. In trecut era considerat o simpla neplacere, insa recent s-a demonstrat ca persoanele ce sforaie pot suferi de sindromul de rezistenta al cailor aeriene superioare si apnee de somn obstructiva (atunci cand persoana in cauza inceteaza sa respire in timpul somnului datorita obstructiei).
25-50% dintre barbati si 25-30% dintre femei sforaie.
Revenind la cauze, atunci cand inspiram aerul trece de palatul moale (partea posterioara a peretelui superior al cavitatii bucale) ca sa ajunga in plamani. In partea posterioara se intalnesc limba cu partea superioara a gatului, cu palatul moale si uvula (prelungire musculo-mucoasa suspendata de marginea posterioara a valului palatin, in fundul cavitatii bucale, cunoscuta si sub denumirea de lueta sau omusor). Aceasta parte posterioara este colababila, si daca se colabeaza suficient, apare ingustarea/obstructia iar palatul moale si uvula incep sa vibreze la trecerea fluxul de aer, lovindu-se de partea posterioara a gatului, rezultand ceva minunat --> sforaitul.
Cu cat caile aeriene sunt mai ingustate, cu atat tesuturile vibreaza mai tare si sforaitul devine mai zgomotos. Si amigdalele impreuna cu vegetatiile adenoide (cresteri in volum, cronice, ale amigadelor faringiene) pot vibra, cauzand sforaitul. Alte cauze de ingustare: hipertrofia tesuturilor (nas, gura, gat), caile nazale blocate in infectiile respiratorii superioare (raceala, polipii nazali), septul nazal deviat, pierderea tonusului muscular la nivelul gatului; alti factori: consumul de alcool (duce la inhibarea unei parti a creierului responsabila de controlul respiratiei; aceasta inhibitie determina o relaxare exagerata a limbii si musculaturii gatului, determinand o obstructie partiala a fluxului de aer), obezitatea, medicamentele miorelaxante sau sedative.
Persoanele care sforaie adesea se trezesc din somn obosite. Exista studii care arata ca sforaitul poate produce somnolenta diurna si ca intensitatea sforaitului este invers proportionala cu calitatea somnului, cu cat sunetul produs are o intensitate mai mare cu atat somnul este mai putin odihnitor.
Factorii de risc pentru aparitia sforaitului: sexul masculin, varsta, factori ereditari (membrii aceleiasi familii), obezitatea, fumatul, alcoolul, congestie nazala cronica.
Este bine sa mergi la un consult de specialitate daca: sforaitul este de tonalitate joasa si intensitate mare, te simti obosit in timpul zilei, adormi in momente inadecvate, in caz de apnee in somn. Medici recomandati: medicul de familie, medicul pediatru, medicul specialist ORL.
In general, sforaitul se trateaza prin modificarea stilului de viata (scaderea in greutate, renuntarea la fumat, schimbarea felului de a dormi, evitarea alcoolului, sedativelor, se recomanda dormitul pe o parte si nu pe spate, ridicarea capului patului cu 10-15 cm, cu ajutorul unor caramizi introduse sub picioarele patului deoarece folosirea pernelor pentru ridicarea capului si a toracelui superior nu este o metoda eficienta). In cazul congestiei nazale se pot folosi vasodilatatoare sau decongestionante.
In cazurile extreme, cand apare apneea de somn: uvulopalatofaringoplastia este o tehnica chirurgicala care indeparteaza tesutul adipos (gras) de la nivelul gatului; uvulopalatoplastia laser care indeparteaza tesutul excesiv din gat cu ajutorul laserului; amigdalectomia; septoplastia nazala; polipectomia nazala.
In cazul tratamentului alternativ, exista multe produse care pretind ca au efect in vindecarea sforaitului. In timp ce unele au intr-adevar efect, altele sunt total ineficiente sau chiar periculoase.
Oricum mai ramane o metoda (folosita de mine!) si anume: iti ridici capul de pe perna....te uiti spre colegul/colega....strigi cat poti tu spunandu-i sa nu mai sforaie sau sa isi schimbe pozitia de dormit....si se linisteste...pentru urmatoarele 10-15 minute:)) si apoi...o luam de la capat. Frumos nu?

Sondaj

Dupa cum cred ca ati vazut, s-a incheiat si micul meu sondaj despre vaccinare. Din cele 54 de voturi (cam putine nu?:P) doar 4 au fost pentru "da" (7%) iar restul persoanelor nu s-au vaccinat (pe aici ma incadrez si eu, datorita numeroaselor contraargumente ce le-am auzit). Asa ca multa sanatate tuturor si stati departe de gripa. Numai bine.

Alergiile

In afara de prostia din jur, nesimtirea de peste tot, personajele la moda gen cocalari si pitipoance:))) la ce esti tu alergic [draga cititorule] ?:P
Hai sa vedem ce inseamna o alergie din punct de vedere medical totusi, si cum se manifesta.
De exemplu, secretiile nazale apoase, mancarimea nasului, furnicaturi, stranuturi, sunt simptome ale alergiei localizate la nivelul nasului, rinita alergica. Senzatii de sufocare, greutate in respiratie, suieratul respiratiei (wheezing), tusea seaca, sunt simptome ale astmului bronsic, alergia de la nivelul plamanilor. Lacrimarea, inrosirea ochilor, mancarime, pleoape umflate, simptome ale alergiei de la nivelul ochilor. Crampe stomacale, varsaturi si diaree, in cadrul alergiei tubului digestiv.
La nivelul pielii putem avea: eczeme, eruptii cu mancarime, dermatite de contact, leziuni specifice cu mancarime in urma contactului cu substante gen produse cosmetice, bijuterii, alergeni profesionali.Alergiile afecteaza cam 20% din populatie, iar unele se pot transmite genetic. Cei care sunt predispusi la alergii vor dezvolta astfel de simptome inca din copilarie.
In fond, alergia este o afectiune fizica dar simptomele pot fi agravate sau determinate si de o serie de factori psiho-emotionali (stresul, frica, furia, mania, frustrarea). Femeile dezvolta mai frecevent alergii decat barbatii.
Organismul nostru se apara intotdeauna, prin anticorpi si imunoglobuline. Insa exista anumite persoane al caror corp secreta in exces imunoglobulina E, care poate suprareactiona in contact cu un alergen, stimuland eliberarea in organism a unor substante chimice care agraveaza simptomele alergiei, determinand un cerc vicios.Printre alergenii cei mai comuni se numara: substante vegetale (polenul florilor, puful unor stofe) ce determina alergii respiratorii; animale domestice (parul si matreata de caine/pisica), cauze frecvente ale astmului la copii; acarieni - paraziti care nu sunt vizibili ochiului uman, gasiti in praf, lana, acolo unde este umiditatea ridicata in casa; mucegaiul; intepaturile insectelor; substante alimentare (carnea de porc, peste, capsuni, albusul de ou, piersici, etc) ce dau alergii cutanate si gastrointestinale; medicamente.
Pentru investigarea alergiilor, doctorul apeleaza la anumite teste: testul RAST (Radio Allergo Sorbent Test) - masoara IgE specifice din sange si secretii specifice (nazale); testul PRIST (Paper Radio Immuno Sorbent Test) - similar cu RAST; testarea epidermica (prick skin test); testarea cutanata - prin administrarea unei mici cantitati din alergen, daca esti alergic aparand o umflatura (papula); teste de provocare nazala - alergenul se introduce in nas, reactie pozitiva daca apar in 30 secunde stranuturile, secretii apoase abundente, nu este indicat la copiii sub 2 ani; "phadiatop infant" - pentru copiii intre 0-4 ani, testare pentru alergenii alimentari si inhalanti; exista si un test phadiatop si pentru copiii mai mari si adulti ce demonstreaza prezenta IgE la alergenii inhalati din mediu.
Majoritatea problemelor cauzate de alergii pot fi tinute sub control cu ajutorul unor medicamente: cortizon, antihistaminice, decongestionante nazale, imunoterapie specifica cu vaccinuri alergenice; tratamente naturista (ceai din coada soricelului), pentru alergiile de primavara un ceai din trei-frati-patati te scoate din necaz, decoct de iarba mare ajuta in cazul eczemelor, decoctul de ceapa, sucul si ceaiul de ceapa, in cazul astumului alergic, cu efect emolient, antiseptic.

BTS

BTS este prescurtarea de la Boala cu Transmitere Sexuala.....si stati linistiti, sunt o gramada! Una dintre ele este si gonoreea (aka blenoragie sau sculament).
Gonoreea este o infectie bacteriana a uretrei masculine sau feminine, colului uterin sau ambelor in cazul femeilor. Mai poate afecta restul, anusul, gatul sau organele pelvine. Riscul de a face boala este mai mare la femei decat la barbati.Infectia este cauzata de bacteria Neisseria gonoree. Se ia in timpul unui act sexual (vaginal, anal, oral) cu un partener infectat. La fel, o femeie insarcinata poate transmite boala copilului in timpul nasterii. Gonoreea poate fi transmisa in orice moment de persoana infectata, indiferent daca prezinta sau nu simptome. O persoana bolnava este contagioasa pana la efectuarea tratamentului. Daca o persoana a avut gonoree, ea nu este protejata impotriva unei viitoare infectii. O expunere noua la gonoree duce la reinfectare chiar daca inainte s-a urmat tratament si boala a fost vindecata.
Factorii de risc sunt reprezentati de: partenerii multipli; un partener cu risc (ce a avut relatii cu o persoana infectata); contactul sexual neprotejat; sexul neprotejat intre doi barbati; inceperea vietii sexuale mai devreme de 18 ani.
Jumatate dintre cei imbolnaviti nu prezinta simptome; perioada de incubatie (infectie-simptome) este de 2-5 zile, uneori simptomele neaparand nici dupa 30 zile. La femei, initial simptomele pot fi confundate cu o infectie a vezicii urinare sau a vaginului: urinari frecvente si dureroase, prurit anal/genital, scurgeri/sangerari vaginale anormale, ciclul menstrual neregulat, dureri pelvine, febra si astenie, glandele Bartholin de la intrarea in vagin sunt inflamate si dureroase, act sexual dureros (dispareunie). La barbati simptomele sunt mult mai serioase, acestia mergand la tratament inaintea complicatiilor: secretii peniene, prurit anal, dureri, sangerari, incontinenta urinara. Simptomele gonoreei care s-a raspandit in alte parti decat organele genitale (infectie gonococica diseminata) includ: eruptii, dureri articulare, tendoane inflamate.
Gonoreea nu cauzeaza probleme grave pe termen lung daca este descoperita si tratata la timp.
Contactul sexual va fi interzis pana la examinarea medicala pentru a nu infecta si alte persoane. Daca o persoana a fost expusa, va trebui sa se trateze impreuna cu partenerul chiar daca nu exista simptome. Partenerii cu care s-au intretinut relatii sexuale in ultimele 60 zile de cand au aparut simptomele sau s-a confirmat diagnosticul trebuie anuntati.
Tratamentul initial se realizeaza cu antibiotice in cazul: testelor pozitive pentru gonoree, partenerilor sexuali ai unor bolnavi de gonoree in ultimele 60 de zile, nou-nascutilor cu mame bolnave. In cazul agravarii bolii, unele tulpini de bacterie pot deveni rezistente la antibiotice (penicilina) si astfel trebuie dezvoltate noi scheme de tratament, ca de ex. folosirea ceftriaxonei in defavoarea quinolonelor (ciprofloxacina), etc. Gonoreea se poate retesta prin cultura pentru a afla la ce antibiotice a devenit rezistenta, daca simptomele inca mai sunt dupa terminarea tratamentului.
Unii oameni care prezinta infectie cu gonoree, au de asemenea si infectie cu chlamidya. De aceea in tratament trebuie introduse antibiotice care au si actiune pe chlamidya.
Boala inflamatorie pelvina este o complicatie severa a gonoreei, putand duce la infertilitate sau deces (rar).
Tratamentul infectiei gonococice diseminate (IGD) necesita de obicei spitalizare si tratament antibiotic administrat intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.).
Daca se urmeaza tratamentul antibiotic indicat, gonoreea este curabila. Daca tratamentul antibiotic nu se administreaza corect, atunci infectia nu se va remite. Tratamentul precoce, de asemenea, previne diseminarea infectiei sau a complicatiilor de genul bolii inflamatorii pelvine.
Cea mai importanta masura de prevenire a oricarei BTS ramane folosirea prezervativului si discutarea cu partenerul despre eventualele BTS pe care le-a avut sau ar fi putut sa le contacteze datorita relatiilor sexuale din trecut.

Déjà vu

Cred ca fiecare dintre noi cred a trait o astfel de experienta ciudata, nu e asa?
In limba franceza deja vu-ul se traduce ca "deja vazut". Ce este? Un sentiment ciudat sau o iluzie ca am vazut sau trait o experienta cu care ne intalnim pentru prima data. Presupunand ca experienta provine de la un eveniment amintit, déjà vu-ul probabil are loc pentru ca situatia originala nu a fost traita in intregime sau nu a fost tinuta minte in toate detaliile. Astfel situatia prezenta produce reamintirea de fragmente din trecut. Experienta poate parea ireala daca memoria este atat de fragmentata incat nu se pot face anumite legaturi.
Prin urmare sentimentul ca am mai fost acolo candva se datoreaza faptului ca intr-adevar am mai fost. Am uitat cea mai mare parte a experientei pentru ca nu i s-a acordat suficienta atentie.
Pe de alta parte, experienţa déjà vu se poate datora faptului că am văzut imagini sau auzit povestindu-se despre aceasta cu mulţi ani înainte. Experienţa poate fi parte integrantă a amintirilor vagi din copilărie.
Totuşi este posibil ca sentimentul de déjà vu să fie provocat de o acţiune neurochimică în creier care nu are legătură cu experienţa din trecut. Ne putem simţi ciudat şi identifica sentimentul cu o amintire chiar dacă experienţa este complet nouă.
Primul care a incercat sa afle mai multe a fost Emile Boirac (1851-1917), interesat de fenomenele psihice. Termenul indreapta atentia spre trecut. Putina reflectie arata ca ceea ce este unic legat de déjà vu nu este ceva din trecut, ci din prezent, sentimentul ciudat incercat de cineva. Adesea traim experiente a caror noutate este neclara; si astfel ne intrebam daca am mai citit cartea respectiva, am mai vazut un anume film. Poate sa apara putina confuzie, dar sentimentul asociat cu déjà vu este mai mult ciudatenia.
Nu este nimic ciudat în cazul în care nu vă amintiţi dacă aţi citit o carte mai ales dacă aveţi cincizeci de ani şi aţi citit mii de cărţi de-a lungul vieţii. În cadrul experienţei déjà vu ne simţim ciudat pentru că nu credem că ar trebui să fim familiarizaţi cu percepţiile prezente. Senzaţia de nepotrivire nu apare când doar nu ne amintim dacă am citit o carte sau văzut un film.
Incercarea de a explica aceasta experienta pe baza pierderii memoriei, vietilor anterioare (!), clarviziunii, etc s-ar putea sa fie complet eronata. Sentimentul de déjà vu poate fi cauzat de unii factori neurochimici in timpul perceptiei care nu au nici o legatura cu memoria. Faptul ca acest sentiment este comun pacientilor cu probleme psihice, nu este concludent. Sentimentul de déjà vu precede de asemenea atacurile de epilepsie.
In 1955 printr-un faimos experiment, Wilder Penfield a stimulat electric lobii temporali, 8 % din pacienti retraind amintiri. A presupus ca a stimulat amintiri reale. Acestea s-ar putea să fii fost la fel de bine halucinaţii şi primele exemple de déjà vu produs în mod artificial.

Anxietatea

Anxietatea este caracterizata printr-o traire permanenta de neliniste si teama. Ea se manifesta printr-un ansamblu de simptome, in 3 domenii: somatic, psihologic si comportamental.
Tulburarile de anxietate cuprind o serie de forme: anxietate generalizata, fobie sociala, fobii specifice (ex. frica de spatii inchise), atacul de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva si stresul postraumatic.
Anxietatea este o problema des intalnita in zilele noastre. Aproximativ 25 % din populatie au o astfel de problema ce necesita tratament si alti 25 % au o forma usoara de anxietate.
O frica de intensitate crescuta am trait cu totii, fiind o emotie umana normala, ce ne ajuta in confruntarea cu pericolul. Dar unii traiesc o frica irationala si foarte intensa, nejustificata prin prezenta unui pericol. O persoana anxioasa este nelinistita permanent, fapt ce interfereaza cu viata sa cotidiana.
Simptomele principale sunt sentimentele de frica si ganduri repetitive, de ingrijorare, ce reprezinta un element de stres pentru persoana respectiva. Altele: reactii fizice (transpiratii, tremuraturi, palpitatii, greata, lesin), ganduri disfunctionale (ex. „daca o sa vorbesc in fata publicului, si o sa gresesc, toata lumea o sa ma creada prost”), comportamente de evitare (a unor situatii, a unor persoane). Starea de angoasa, de neliniste va face persoana respectiva extrem de vigilenta, atenta la mediul inconjurator, la tot ceea ce se petrece in jur, atenta la cel mai mic detaliu, la cel mai mic zgomot. Este ceea ce se cheama "hipervigilenta". Cand rostesti cuvantul anxietate te gandesti, indirect, si la starea de hipervigilenta. Aceasta se traduce printr-o stare de intrare in alerta a intregului organism care pandeste un potential pericol.
Anxietatea generalizata - este frica exagerata si grija legata de lucruri comune; centrul anxietatii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratarea unei intalniri importante; vorbim de anxietate generalizata cand apare in fiecare zi, timp de 6 luni, cu oboseala, insomnie, probleme de concentrare, iritabilitate.
Fobia sociala - reprezinta frica de evaluarea si judecata negativa a altor oameni; pacientilor le e frica a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public.
Fobiile specifice - persoana simte o frica irationala si persistenta de un obiect specific/o situatie; se poate ajunge pana la un atac de panica; ex.: fobia de caini, sange, furtuna, paianjeni, serpi.
Atacul de panica - destul de comun in populatie, poate aparea spontan; mai mult de 4 atacuri de panica intr-o luna, mai multe luni la rand, duce la o tulburare de panica (mai rar intalnita).
Tulburarea obsesiv-compulsiva - acestia au ganduri sau impulsuri-obsesii involuntare, nedorite chiar cu efectuarea unor ritualuri mentale sau comportamentale (spalatul excesiv pe maini, verificarea repetitiva a unor lucruri - inchiderea usii, stingerea aragazului); in general pacientii sunt constienti de irationalitatea gandurilor lor.
Tulburarile de stres posttraumatic (ptsd) - apar dupa evenimente extrem de traumatice recente sau intamplate in trecut; cu reactii severe, prelungite, care afecteaza viata in mod dramatic, zi de zi; gandurile pot fi mai stresante decat evenimentul original.
Anxietatea poate duce la izolarea persoanei, depresie, micsorarea capacitatilor de lucru si de invatare, cu stricarea relatiilor cu prietenii si familia subiectului.
Vindecarea tuturor acestor tulburari de anxietate este posibila cu tratament. Terapiile pot fi: terapii cognitiv-comportamentale (pentru schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a comportamentelor; un proces aparte este desensitivizarea - expunerea gradata la situatii anxioase), tehnici de relaxare cu managementul anxietatii (hipnoza), medicamente (antidepresive si sedative).
Netratata, anxietatea va avea repercusiuni serioase asupra vietii persoanei, precum si a relatiilor acesteia cu cei din jurul ei.

Efectul Placebo

Cuvantul placebo provine din limba latina si inseama „voi face pe plac”.
Pentru unii pacienti in stare foarte grava, cum a fost si un anumit caz al asa-numitului domn Wright, un american bolnav de cancer limfatic, nu mai exista nici o sansa de tratament standard care sa dea si rezultate. Astfel tumorile lui din abdomen, gat si torace se extindeau pe zi ce trecea. Doctorii i-au recomandat atunci un nou medicament revolutionar, anticancer: Krebiozen. Dupa cateva luni pacientul a iesit pe poarta spitalului complet sanatos. Dar a aflat ca a fost mintit de doctorii in care si-a pus sperantele, medicamentul neavand nici o substanta salvatoare. Domnul Wright a murit dupa cateva zile.
Se pare ca nu incape nici o indoiala ca starea de spirit a pacientilor e importanta in lupta cu boala. Dar este posibil ca un astfel de medicament fara substante active sa fie mai eficace decat chimioterapia? Da. Pastilele cu zahar sau injectiile cu ser fiziologic au avut rezultate in lupta cu durerile de orice fel, hipertensiunea arteriala, ulcerul sau chiar si cu boala Parkinson. Bolnavii de Alzheimer nu pot manifesta efectul placebo. Specialistii pun acest lucru pe seama pierderii capacitatii cortexului prefrontal de a avea asteptari.Insa etica are de intervenit. De ce? Natura inselatoare a tratamentului ii plaseaza pe medici la limita Juramantului lui Hipocrate. Pana acum 50 de ani doctorii refuzau sa creada ca pacientii se pot vindeca singuri, doar prin puterea gandului. In ultima vreme efectul Placebo a fost reabilitat, iar acum medici, psihologi, sociologi lucreaza impreuna pentru a intelege ce se petrece la nivelul creierului si cum pot fi sporite sansele de vindecare.
O treime din oameni raspund la tratamentele placebo. Definitia clasica a efectului ii include pe pacientii care isi amelioreaza starea de sanatate sau se vindeca prin faptul ca au incredere in medicii care le recomanda un anumit medicament. Nu este vorba insa doar de pastile, ci si de injectii sau chiar halatul alb al medicului, cu conditia ca pacientul sa lege aceste senzatii simtite de recaptarea unei stari de bine a organismului!
Mecanismele psihologice care stau la baza fenomenului sunt deocamdata neclare, dar profesorii de la Massachusetts Institute of Technology au gasit metode prin care sa sporeasca eficacitatea "pastilei de zahar", prin latura financiara a efectului placebo.Cercetatorii au supus unui test cu socuri electrice slabe 82 de subiecti. Jumatate dintre acestia stiau ca li se va administra un analgezic scump, de 2,50 dolari/pastila. Celorlati li s-a spus ca vor inghiti un medicament de 10 centi. Ambele grupuri au primit insa o aceeasi substanta placebo, vitamina C, iar rezultatele au fost diferite. In cazul pastilei scumpe, 85% din pacientii au declarat ca simt o ameliorare a durerii, in timp ce in celalalt grup „doar” 61% din oameni au spus ca se simt mai bine.
Alti factori ce pot spori eficienta tratamentului ar fi: ca doua pastile inactive au un efect mai puternic decat una singura, si ca medicamentele de dimensiuni mari, colorate frumos, par a imbunatati mai mult starea de sanatate a oamenilor.
Ce se intampla in creier? Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientului ci pot determina insanatosirea organismului. Astfel, cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, cu bucuria, dar si cu dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului dopamina. Specialistii Universitatii din Michigan au fost primii care au reusit sa arate ca gandul la un medicament este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele (cand vine vorba de analgezice-durere). Alte regiuni din creier implicate ar mai fi: talamus, cortexul prefrontal, orbitofrontal si cingulat.
Se pare ca nimeni nu poate contesta legatura stransa dintre pastila de zahar si dopamina. Studiile care se vor realiza in viitor vor avea ca primi beneficiari bolnavii de Parkinson si de depresie, in cazul carora cantitatea de dopamina din anumite regiuni ale creierului este scazuta. De altfel, mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii au aratat ca 75% din eficacitatea antidepresivelor se datoreaza tocmai efectului placebo.
Si pentru ca orice lucru are si un opus, exista si efectul nocebo, care apare atunci cand pacientul se simte mai rau dupa ce ia o pastila, reala sau falsa, daca nu are incredere in terapie. Deci puterea gandului functioneaza si in sens invers.
Nu exista nicio legatura intre capacitatea unei persoane de a fi hipnotizate si efectul placebo, au demonstrat cercetatorii.

Boala sarutului

Ei bine, da. Pentru cei care nu cunosc, exista si o boala transmisa prin sarut, si anume mononucleoza sau boala sarutului.
Este o infectie determinata de virusul Epstein-Barr, care se poate gasi in saliva si mucus. Se transmite dupa cum ziceam prin sarut de la o persoana la alta, posibil sa se transmita si prin tuse, foarte rare cazurile insa. Semnele mononucleozei apar cam dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. Aceasta infectie se face o singura data in viata. Apare frecvent intre 15-35 ani.
Se manifesta cu: febra, faringita, cefalee, pete albe pe peretele posterior al faringelui, umflarea ganglionilor de la nivelul gatului, oboseala, dispnee (respiratie dificila), foame neexplicata.
Diagnosticul mononucleozei se pune pe baza simptomelor si a unor teste ale sangelui, cel mai comun fiind testul Monospot.
Dupa infectie, virusul persista in nazofaringe si in limfocite toata viata, chiar daca boala trece de la sine dupa 4 saptamani. In putine cazuri apar si complicatii, cum ar fi splenomegalia (localizata in partea superioara stanga a abdomenului, sub coaste) sau chiar si ruptura de splina cu simptome ca: durere severa in partea respectiva, ameteli, tahicardie, palpitatii, dispnee, sangerari mai dese.
Tratamentul mononucleozei este unul simptomatic si include:
- repausul la pat
- consum lichidian crescut
- asigurarea unei alimentatii usoare, bogate in vitamine
- gargara cu sare sau Faringosept pentru durerile de gat
- Acetaminofen(Paracetamol) sau Ibuprofen pentru febra si dureri.
Aspirina nu se va administra la copii, existand riscul de producere a sindromului Reye si deces.
Antibioticele nu au nici un efect asupra virusului mononucleozei, doar daca este asociata si o infectie bacteriana.
Activitatile fizice (exercitii, sport) vor fi evitate pentru a nu mari riscul de ruptura a splinei.

Psoriazisul

Este o boala dermatologica cronica ce determina o crestere rapida exagerata a celulelor pielii, avand ca rezultat aparitia unor placi tegumentare ingrosate (hipercheratozice), albicioase. Localizarea preponderenta este la nivelul scalpului, genunchilor, coatelor, mainilor sau regiunii inferioare a spatelui (sacrata).
In mod normal celulele tegumentului cresc si se maturizeaza gradat si apoi sunt inlocuite de celule tinere; in straturile superficiale ale pielii celulele mature, imbatranite sunt inlocuite de cele tinere din straturile mai profunde. Desprinderea celulelor moarte de pe suprafata pielii se face o data cu baia, purtarea hainelor, etc. In psoriazis celulele insa nu se matureaza suficient, migrand rapid spre straturile superficiale, formand placile hipercheratozice.
Cauzele exacte ale bolii nu se cunosc. Se crede ca este o afectiune ereditara. Psoriazisul nu este contagios. Unii specialisti cred ca factorii imunologici au un rol bine determinat in aparitia bolii deoarece in placile hipercheratozice se gaseste un numar mare de leucocite, afectiunea raspunzand la tratamentul imunosupresiv. Alti factori implicati in etiologia psoriazisului ar fi: clima rece si uscata (poate agrava simptomele), leziunile cutanate pot forma placi hipercheratozice, stresul si anxietatea, infectiile (faringite, amigdalite), anumite medicamente (antiinflamatoare nonsteroidiene, saruri de litiu).
Simptomele sunt: zone tegumentare rosii, reliefate (placi cutanate) care prezinta cruste lucioase la suprafata; zone mici, sangerande, rezultate din descuamarea leziunilor cutanate ( semnul Auspitz); cruste subtiri sau ingrosate cu localizare la nivelul scalpului; la 50% dintre pacienti se produc modificari ale unghiilor (pete mici unghiale si periunghiale, ingalbenirea unghiilor de la picioare, desprinderea unghiei); rar se intalnesc dureri articulare, artrite cu redoare, edeme periarticulare.
Psoriazisul este o boala cronica, cu o evolutie imprevizibila. Simptomele bolii pot aparea brusc si tot asa se pot ameliora sau chiar disparea.
Este important ca oricine care dezvolta leziuni cutanate posibil asociate psoriazisului sa se adreseze unui medic dermatolog.
In prezent nu exista nici un tratament care sa vindece complet aceasta boala, exista doar tratamente pentru ameliorarea simptomelor (unguente, fototerapia, medicamente orale). Scopul acestor tratamente este de a reduce cresterea accentuata a tesutului cutanat si a inflamatiei acesuia. La fel de importanta este si profilaxia factorilor agravanti ai psoriazisului: evitarea stresului si pe cat posibil a injuriilor tegumentare, gen arsuri, evitarea infectiilor, reducerea consumul de alcool, folosirea rationala a unor medicamente, pastrarea unei hidratari corespunzatoare a pielii.
De retinut ca un studiu recent a aratat ca educatia corespunzatoare, diminuarea stresului si tehnicile de relaxare musculara pot aduce un anumit beneficiu in randul persoanelor cu psoriazis. Combinarea acestor elemente terapeutice la planul initial de tratament, poate obtine o reducere semnificativa a disconfortului, anxietatii si stresului asociate evolutiei si tratamentului bolii.

Boala Lyme (Borelioza)

Scriu acest articol deoarece am avut ocazia [nu tocmai buna] de a afla mai multe despre aceasta boala destul de intriganta si ascunsa. Veti vedea.
Lyme's disease, cum i se spune pe engleza, este o boala infectioasa, produsa de bacteria Borrelia Burgdorferi , transmisa omului prin muscatura de capusa, dar nu toate capusele sunt purtatoare ale acestei bacterii. Spuneam mai sus ca este intriganta, de ce? Pentru ca este supranumita si "boala celor 1000 fete", ea afectand intregul organism si avand aceleasi simptome cu numeroase alte boli. Este o infectie sistemica si parcurge 3 stadii evolutive:
1 - eritemul cronic migrator - incepe de obicei cu o leziune tegumentara caracteristica [vezi poza]

2 - infectia diseminata - in cateva zile pana la saptamani spirochetele [Borrelia] se pot raspandi in intreg corpul
3 - infectia persistenta - de la cateva luni la ani, cand pot aparea semnele unor complicatii grave
Mai jos aveti o imagine cu raspandirea reala a acestei boli pe Terra, chiar daca nu este recunoscuta ca fiind o boala endemica:


Revenind la simptomele bolii "cu o mie de fete" se pare ca ea poate mima peste 200 de boli insa fiecare bolnav are propriul tablou clinic de simptome, totul in functie si de: sistemul imunitar al pacientului, vechimea bolii, agentii patogenetici, etc.
Printre simptomele bolii : pete pe corp (eritemul cronic migrator - stadiul 1), transpiratii puternice, febra, dureri musculare si de cap (asemanatoare durerilor din gripa), oboseala marcata, tulburari de somn si de vedere, dureri articulare (in stadiul 2, la peste 6 luni de la debut), tulburari cardiace si neurologice (stadiul 3), amorteli ale membrelor, furnicaturi, tulburari de inghitire, tulburari urinare, ameteli, senzatia de "nisip in ochi" sau "urzicaturi in ochi", paralizii ale fetei sau ale membrelor, tulburari psihiatrice (depresii, anxietate, atacuri de panica) si multe altele.
Crezi ca ai fost infectat? Cele mai frecvente "indoieli" privind posibilitatea de a fi infectat: nu-mi amintesc sa fi fost muscat de o capusa! cine nu a fost muscat de o capusa in viata lui?! si nu cunosc pe nimeni care sa aiba Lyme! am scos imediat capusa intreaga, fara sa ii rup capul, nu cred sa fi fost infectat! am fost diagnosticat cu SM (scleroza multipla) - medicul mi-a spus ca nu am Lyme!
Numai cca.30% din bolnavii de Lyme isi amintesc ca au fost muscati! Multi bolnavi de Lyme au fost gresit diagnosticati ca avand: "scleroza multipla", "reumatism" sau "poliartrita reumatoida", "tulburari psihiatrice".
Analizele ce pot fi facute pentru a depista boala Lyme sunt: testul Eliza pentru anticorpi de Borrelia (test pentru IgM - pozitivarea lor denota o infectie recenta si IgG - pozitivarea lor denota o infectie cronica) si Western blot pentru anticorpi de Borrelia, mai precis decat Eliza dar in 50% din cazuri este negativ. Daca rezultatul este unul fals negativ, testele de mai sus nu sunt concludente. Ele pot ajuta la confirmarea bolii dar nu sunt suficiente pentru a o infirma. Cea mai precisa analiza de laborator este microscopia pe camp intunecat, prin imunofluorescenta, prin care se poate vedea bacteria in sange sau lichidul cefalo-rahidian.



Astfel diagnosticarea acestei boli se face prin testele indirecte si directe....dar mai ales dupa simptome. In Romania testele Eliza si WB se pot face la Cluj Napoca si Bucuresti (Institutele Iuliu Hatieganu, respectiv Cantacuzino); din pacate pentru microscopia pe lama intunecata mai avem de asteptat.....cea mai apropiata clinica fiind in Budapesta.
Nu stiu sigur daca acest test cu eficienta 100% se poate face la Institutul Cantacuzino....dar probabil ca in viitorul apropiat se va rezolva si aceasta problema.

Voi cei de acolo..

...care ma cititi:)) ... doar vreau sa spun ca da, studiez medicina [kinky nu?], logic si din numele blogului, right? sunt in anul 4 la facultatea din Sibiu...si o sa imi incep o serie de articole care de care mai interesante si care v-ar putea ajuta pe toti....de la mic la mare:d. Articolele nu vor avea o anumita ordine... ci pur si simplu tot ce se poate... si cat mai actualizate.

Si astfel am zarit lumina... :))

...lumina de la capatul tunelului bineinteles care imi spunea sa imi fac un blog...neaparat...sa fiu in pas cu lumea buna:))...asa ca o sa incep sa scriu niste chestii interesante sper pe aici care sa fie de ajutor medicinistilor de peste tot si nu numai. Orice impresie/sugestie/idee este binevenita.