Mahjong!

Cred ca majoritatea dintre noi ne aducem aminte de un joc atunci cand auzim de mahjong. Cu multe piese ca de domino, colorate diferit, ne jucam pe calculator. Multa lume nu stie ca Mahjong se joaca si in realitate, bineinteles prin Asia, la un joc participand 4 persoane. Ei bine....Conform medicilor din Hong Kong, jocul chinezesc cu piese Mahjong poate provoca epilepsie. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie dupa examinarea mai multor cazuri in care oamenii pareau ca sufera de accese induse de Mahjong. Aparent, jocul chinezesc ducea la aparitia unor comportamente asemanatoare cu epilepsia. Cercetatorii au studiat 23 de cazuri in Taiwan si Hong Kong, care sufereau de aceste "apucaturi" induse de Mahjong si au descoperit ca sindromul afecteaza mai ales barbatii. Se pare ca un pacient a observat absenta comportamentului cand a abandonat jocul pentru o perioada, dar accesele au reaparut cand a inceput sa se joace din nou. Cercetatorii spun ca cel mai bun mod de a preveni aparitia acestui sindrom este evitarea jocului.
O larga varietate de triggeri pot provoca instalarea sau cauza accese la pacientii care au epilepsie si este controlata; consumul de alcool, modificari hormonale datorate ciclului menstrual, privarea de somn, lumina intermitenta, stressul pot duce la aparitia comportamentelor variate la persoanele susceptibile. Mahjong este jucat de patru persoane aflate in jurul unei mese de joc si presupune miscarea rapida a pieselor; adesea implica si noroc si poate reprezenta pentru unii o obsesie. Jocul este de societate pana la extrem si este jucat adesea in saloane inghesuite, uneori chiar ca sesiuni-maraton. Medicii conchid ca sindromul afecteaza mult mai mult barbatii decat femeile, cu o varsta in jur de 54 de ani.
Mahjong este un joc solicitant, care solicita memorie, concentrare, calcule rapide, luarea unor decizii si urmarirea cursului jocului si cercetatorii spun ca numai privitul acestui joc poate afecta anumite persoane.
Ei sunt de parere ca designul distinctiv al pieselor de Mahjong si sunetul pieselor lovindu-se de masa pot contribui la aparitia acestui sindrom.
Echipa de cercetatori spune ca fenomenul "epilepsia Mahjong" este o afectiune speciala si nu trebuie confundata cu stressul si oboseala asociate cu jocul.
Asa ca aveti grija ce si cat va jucati in viitor! :)

Anhedonia

Un cuvant ciudat.....o stare si mai ciudata! Stau si ma gandesc cate ciudatenii exista pe lumea aceasta.
Anhedonia este incapacitatea de a simti placere in timpul unor experiente ce ar trebuie sa produca placere. Cat de urata e chestia asta? :|
A fost studiata inca din secolul 19 dar ignorata pana pe la 1980. In prezenta este recunoscuta ca fiind un principal simptom al depresiei iar cercetarile in curs arata noi si noi legaturi intre creier si depresie.Persoanele cu anhedonie au o atitudine dezinteresata fata de tot ce le inconjoara. Nu reactioneaza adecvat, nu simt nimic. Cel mai bine este descrisa prin exemple reale ale persoanelor in cauza. O mama anhedonica nu are nicio bucurie jucandu-se cu copilul ei, un jucator de fotbal nu este bucuros atunci cand inscrie un gol, un adolescent este lasat indiferent de promovarea examenului de condus. De obicei este insotita de pierderea apetitului sexual.
Depresia afecteaza 1 din 5 oameni, fiind o afectiune cu potential fatal datorita riscului de sinucidere. Nu oricine sufera de depresie sufera si de anhedonie. Este rar intalnita in depresia usoara dar creeaza probleme serioase la cei cu depresie severa.
Multe studii au incercat sa identifice ariile specifice din creier care sunt implicate in patologia anhedoniei si depresiei , folosindu-se RMN-ul (rezonanta magnetica nucleara).
De exemplu, cand comunicam, folosim celulele din partea din fata a creierului. Cresterea activitatii neuronale duce la cresterea nevoii de oxigen a acestei zone; oxigenul e adus de hemoglobina iar RMN releva diferentele intre proprietatile magnetice ale Hb oxigentate si neoxigenate, cercetatorii observand schimbarile din creier in timp ce se produc.
Se pare ca in comparatie cu oamenii sanatosi depresivii prezinta: un hipocampus mai mic (zona responsabila de emotii), leziuni ale substantei albe, diferente in metabolismul cerebral.
In 2005 s-au comparat 12 oameni care sufereau de anhedonie si depresie cu 12 oameni sanatosi. 3 zone ale creierului functionau diferit:
- cortexul prefrontal ventromedial - legat de generarea empatiei si reglarea emotiilor negative
- striatul ventral - partea care semnaleaza recompensa
- amigdala - asociata cu dispozitia si cu amnezia fricii (memoria de scurta durata).
Toate cele trei zone sunt implicate in reactia creierului la stimului care provoaca tristete sau bucurie.
La persoanele cu anhedonie, cortexul prefronal trebuie sa lucreze mai mult pentru a inregistra stimulii placuti si s-a observat mai putin activitate in amigdala si in striatul ventral. Cercetatorii care au participat la acest studiu sunt de parere ca lipsa de activitate poate fi cauza lipsei de reactie a cortexului prefrontal la experientele care determina bucurie. Ca si efect, sistemul de recompensa al creierului cedeaza, rezultand anhedonia.
Se spera ca aceste descoperiri vor duce la tratamente noi care vor tinti regiuni specifice ale creierului.

Ziua Mondiala AntiSida

Fac acest post pentru a va spune ca azi, 1 decembrie este Ziua Mondiala Anti Sida, poate unii dintre voi nu stiati. In acelasi timp, la multi ani Romania! Imbatranesti frumos!

Nu vreau sa ma apuc acum sa scriu despre Hiv-Sida pentru ca gasiti la orice pas detalii si SPER ca stiti cu ce se "mananca" aceasta crunta boala. Mai am un post scris despre SIDA asa ca il puteti citi si gasi la arhiva.

Voi trece in revista doar niste numere:)

In toata lumea sunt aproximativ 33,2 milioane de persoane infectate cu HIV iar anul trecut 2,5 milioane au murit de SIDA.

In Romania in iunie 2008, erau raportati 9628 pacienti.

HIV nu are preferinte! Nu este interesat de varsta, sex, religie sau de numarul contactelor sexuale avute. Poate fi primul tau contact sau ultimul! Singura metoda de prevenire este prezervativul. Foloseste-l corect si vei avea o viata sexuala activa si sanatoasa.

SIDA nu se vindeca, nu exista vaccin. Tratamentul asigura doar cresterea calitatii vietii si prelungirea anilor de supravietuire.

Ziua Mondiala AntiDiabet

Astazi, 14 noiembrie, este Ziua Mondiala AntiDiabet.
Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina. Metabolismul intregului organism este perturbat, in special cel al glucidelor. Complicatiile pot afecta ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.
Aceasta boala se caracterizeaza prin hiposecretia de insulina in organism sau nefolosirea ei in mod eficient de catre acesta.
2-6% din populatia Europei si Americii de Nord sufera de diabet zaharat. In anul 2000 in Romania existau 1 milion de diabetici, iar pana in 2030 se preconizeaza un numar de 2 milioane de persoane care vor suferi de DZ.
Tipurile de diabet se clasifica in functie de manifestarile si cauzele distincte:
- DZ tip 1 insulino dependent
- DZ tip 2 noninsulino dependent
Cauze: aparitia ambelor tipuri este legata de factorii ereditari dar sa nu uitam si factorii de mediu care au si ei un rol important. Pentru tipul 1 se pare ca exista un virus care infecteaza celulele beta din pancreas, producatoare de insulina, distrugandu-le sau declansand o reactie autoimuna. Un alt factori al DZ 1 ar fi consumul de lapte de vaca sau produse lactate la sugarul mic. Pentru tipul 2 greutatea corporala excesiva si sedentarismul ar fi cauzatoare. Alti factori incriminati: stresul psihic excesiv, abuzul alimentar, excesul de produse zaharoase. Cand nu exista vreo alta boala asociata, vorbim de diabet zaharat primar. Cand pot fi identificate tulburari ce cauzeaza sau favorizeaza dezvoltarea diabetului vorbim de diabet zaharat secundar, cum ar fi boli ce afecteaza pancreasul (pancreatita cronica), tulburari hormonale (acromegalia), diabet indus de medicamente sau substante chimice.
DZ tip 1 apare de obicei la copii si necesita injectii cu insulina deoarece nu mai este produsa de pancreas.
DZ tip 2 apare la adulti (40 ani) sau mai tarziu, pe seama supraponderabilitatii, insulina in acest caz neindeplinindu-si rolul asa cum trebuie.
Simptomele variaza de la caz la caz, in general: polidipsie, poliurie, polifagie, cresterea concentratiei de glucoza in sange si uneori si in urina (glicozurie).
Educatia pacientului in diabet este esentiala pentru prevenirea complicatiilor cronice ale acestei boli. Lipsa de informare sau avertizare a pacientilor, in special a celor tip 2, privind importanta autocontrolului glicemiei duce la complicatii nefaste, suferinte si cheltuieli mari pentru ingrijirea lor.
Cele mai grave complicatii posibil letale sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea marcata a nivelului de zahar din sange (hipogliocemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino dependenti, coma noncetonica hiperosmolara de la cei noninsulinodependenti).
Complicatiile tardive apar de obicei la 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste.La diabetici ateroscleroza apare mai extinsa si mai repede. Bolile cardiovasculare (cardiopatii, infarct miocardic, AVC) au o frecventa crescuta. Retinopatia diabetica apare la 85% din pacienti. Nefropatia diabetica produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor, afecteaza 35% din pacientii tip 1.
Toate studiile de specialitate arata ca numai prin testarea glicemiei regulat va puteti mentine diabetul sub control si puteti evita complicatiile acestuia. Chiar daca nu sunteti cunoscut cu diabet sau fara antecedente in familie este bine sa mergeti la un control medical cel putin o data la 6 luni.
Tratamentul DZ este destul de complex dar se pare ca activitatea fizica are un rol important, fiind considerata alaturi de terapia nutritionala si cea medicamentoasa drept una dintre cele 3 modalitati principale de combatere a DZ.
Un studiu recent efectuat in Anglia arata ca riscul de mortalitate cardiovasculara este mai mic in comparatie cu cei sedentari cu 25% la barbatii cu o activitate fizica moderata, cu 34% la cei cu o activitate fizica regulata si cu 71% la grupul atletic.

Prevenirea stresului

Am gasit un articol interesant pe www.sfatulmedicului.ro si il impartasesc si aici. Este vorba despre anumite alimente care se pare ca pot preveni sau ameliora stresul cu care toti ne confruntam la un moment dat.
In primul rand, ce este stresul? El este definit ca un raspuns al organismului la cerinte sau solicitari exercitate de numerosi agenti cauzali - psihici, fizici, chimici, biologici.Complicatiile tardive ale stresului pot include:
- hipertensiunea arteriala
- infarctul miocardic
- accidentul vascular cerebral
- depresie, anxietate
- obezitate.In acelasi timp sistemul imunitar este slabit. Agentii implicati in aparitia stresului declanseaza la nivel cerebral, in hipofiza, "reactia de alarma", care stimuleaza secretia de corticotrofina (ACTH) si prin aceasta se secreta hormonii suprarenalieni (cortizol) ce modifica echilibrul psihofiziologic al subiectului ducand la tahicardie, hiperventilatie si vasoconstrictie arteriala.
Se pare ca urmatoarele alimente ar ajuta in batalia cu stresul deoarece contin antioxidanti si mentin nivelul neurotransmitatorilor ridicati pentru o stare permanenta de bine:
- asparagus - contine acid folic care face parte din complexul vitaminelor B - produce serotonina, cu actiune pozitiva asupra starii psihice;
- carne de vita - contine Zn, Fe, vitamine B;
- lapte - cu o cantitate crescuta de antioxidanti, proteine, Ca, mai ales pentru intarirea sistemului muscular;
- branza - cu o cantitate mare de proteine si Ca, dar saraca in zahar, nu determina astfel cresterea glicemiei;
- portocale - cu multa vitamina C - antioxidant natural;
- migdale - cu vitamine B2 si E, Mg, Zn;
- afine - cu vitamina C si alti antioxidanti;
- ton - cu vitamina B6 si B12 ce determina o stare de bine;
- cereale fortifiante - cu acid folic si vitamine B;
- cartofi - cu carbohidrati complecsi ce scad intensitatea raspunsului organismului la stres.
Ce trebuie evitat?
- cafeina - creste nivelul hormonilor ce provoaca stresul si determina insomnie;
- alcoolul - duce la aparitia depresiei si deshidrateaza organismul;
- gustarile dulci - cand te simti stresat/a cresc nivelul de zahar brusc si apoi il scad la fel de repede determinand pierderea energiei din organism;
- fumatul - consuma din cantitatea de antioxidanti din organism.

Sindromul Sjogren

SJ este o boala autoimuna, in organism ducandu-se un adevarat razboi. Astfel, sistemul imun ataca propriile glande al organismului cu secretie interna. In SUA este destul de frecvent, afectand cel putin 4 000 000 de persoane, 9 din 10 fiind femei.
Varsta medie de aparitie este 40 ani, dar poate aparea la orice varsta. In 50% din cazuri sunt asociate si artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia si polimiozita/dermatomiozita.
Simptomele caracteristice sunt uscarea conjunctivei si mucoasei bucale ce descriu asa numitele sindroame "sicca" ( xeroftalmie - uscarea conjunctivei si a corneei, xerostomie - absenta salivei ). Si alte organe se pot deshidrata: rinichii, tractul intestinal, plamanii, ficatul, pancreasul, sistemul nervos central. Este o boala sistemica ce afecteaza intregul organism. Multi pacienti prezinta oboseala si dureri articulare. Simptomele se pot mentine in platou, se pot remite sau se pot inrautati.Adesea pacientii descriu o senzatie intens pruriginoasa sau chiar de arsura la nivel ocular. Vorbirea este foarte mult afectata deoarece secretia salivara este atat de diminuata. Xeroftalmia este insotita de :
- inflamatia si inrosirea conjunctivei
- clipit ingreunat
- senzatie de nisip in ochi
- fotofobie
- blefarita (inflamatia pleoapelor)
Xerostomia este insotita de:
- dificultate la masticatie, deglutie
- alterarea gustului
- lipirea limbii de palatul dur
- probleme stomatologice - carii dentare, gingivita
- ragusealaPacientii mai pot acuza: dispareunie (durere la contactul sexual), prurit genital; uscarea mucoasei nazale, parotidita, piele uscata, transpiratii diminuate; xerotrahee, tuse uscata, neproductiva; disfagie, esofagita; pericardita, hipertensiune pulmonara; mialgii, dureri dentare.
Femeile cu sindrom Sjogren au un risc mult mai crescut deavort spontan sau de sarcini incheiate tragic prin moartea fatului, precum si risc de tromboza venoasa profunda. Aceste complicatii se datoreaza existentei in circulatie a anticorpilor antifosfolipidici (anticorpii anticardiolipina).
Dupa efectuarea anamnezei si stabilirea principalelor simptome, medicul va efectua un examen fizic in urma caruia poate realiza bilantul clinic al pacientului. Este foarte important de stabilit, in cadrul anamnezei, daca pacientul se afla sub tratament cu vreun compus care poate determina ca reactie secundara xerostomie sau xeroftalmie. Cele mai frecvente medicamente cu astfel de efecte sunt cele apartinand clasei antihistaminicelor si antidepresivelor, anticolinergicelor, diureticelor, betablocantelor. Diagnosticarea precoce si tratamentul sunt importante pentru prevenirea complicatiilor.
Cand se suspicioneaza sindromul Sjogren, analizele obligatorii vor fi:
- anticorpii anti-nucleari ( anticorpi care actioneaza impotriva componentelor normale ale nucleilor celulari. 70% din sindroamele Sjogren au rezultat pozitiv )
- anticorpii SSA si SSB (se mai numesc si RO, respectiv LA. 70% dintre pacienti au rezultat pozitiv pentru SSA si 40% pentru SSB )
- FR (factorul reumaotid) (acest test imunologic indica o boala reumatoida. In sindromul Sjogren 60-70% dintre pacienti au rezultat pozitiv )
- VSH (un VSH ridicat poate indica o dereglare inflamatorie, incluzand sindromul Sjogren )
- Ig (acestea sunt proteine prezente in mod normal in sange, dar au de obicei titruri crescute in Sjogren )
- teste oftalmologice - Schrimer (masoara productia lacrimala) si colorarea cu rosu bengal (pentru identificarea celulelor anormale de la suprafata oculara)
-teste dentale - fluxul glandei parotide, scintigrafia salivara, biopsia de buza care arata infiltratul limfocitar in glandele salivare mici.
Sindromul Sjogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care pot ameliora semnificativ calitatea vietii pacientului. Tratamentul este complex si include atat o parte de specialitate, ce presupune administrarea unor medicamente, precum si o parte pe care pacientul o poate efectua la domiciliu.
Cele mai frecvente complicatii sunt:
- infectii ale parotidelor (staphilococ, streptococ)
- aparitia altor boli de natura autoimuna - lupusul eritematos sistemic
- tumori ale parotidelor
- pseudolimfoame si limfoame nonHodgkin
- episoade trombotice recurente.
In general SJ are prognostic favorabil. Daca apare una dintre complicatii, prognosticul este similar cu al altor pacienti ce sufera de aceeasi boala si variaza in functie de gravitatea complicatiei si de raspunsul terapeutic.
[www.sjogren.org www.remediu.ro]

Stiai ca ?

Cateva curiozitati din lumea medicala si nu numai....stiai ca... ?
- bicarbonatul de sodiu si capsunile ajuta la albirea dintilor ?
- mierea este un remediu excelent pentru mahmureala ?
- persoanele sedentare sunt clientii cei mai fideli ai doctorilor ? 8 din 10 oameni nu fac exercitii fizice.
- migdalele si avocado ajuta la imbunatatirea fertilitatii ?
- recordul de "cat poti rezista fara somn" este de 11 zile ? (pe asta nici eu nu o cred! )
- daca mergi impotriva vantului, prin apa sau cu un rucsac in spate arzi cu 50 de calorii mai mult pe ora decat mersul simplu ?
- 70% din fumatorii inraiti risca sa surzeasca ?
- alergiile pot fi evitate daca iti clatesti narile cu putina apa sarata ?
- femeile pot reduce drastic riscul de cancer daca se mentin in forma si se odihnesc suficient ?
- tumorile maligne si glicemia scazuta pot fi detectate de caini ?
- corpul uman poate produce singur aspirina daca mananci suficiente fructe si legume ?
- firul de par creste cu 1.3 cm pe luna si are o durata de viata de circa 3 ani ?
- fibrele nervoase din organism masoara 770 000 km , distanta de la Pamant la Luna si inapoi ?
- de-a lungul vietii ne hranim aproximativ 4 ani ?
- creierul uman este capabil sa produca atatea idei cati atomi exista in Univers ?
- pielea umana are cam 1.6 km de nervi ?
- ochii sunt singurele organe ce lucreaza la fiecare miscare in proportie de 100% ?
- in medie rostim cam 5000 de cuvinte pe zi ?
- cand atingem un obiect, creierul nostru primeste un mesaj care circula cu aproximativ 200 km/h ?
- corpul uman contine mai putini muschi decat cel al unei omide? :))
- firul de par drept creste dintr-un folicul rotund, in timp ce parul ondulat si cret creste din foliculi ovali ?
- atunci cand stranutam, functiile corpului inceteaza complet - chiar si inima ?

Migrenele

Cred ca oricine a avut parte intr-un mod neplacut de o migrena, acea durere de cap (cefalee) care poate aparea chiar si cand nu ne asteptam si tine de la 2 ore pana chiar la 4 zile! (in cazurile cele mai grave). O data cu migrena pot exista si tulburari ale vederii, fotosensibilitate, greata.Femeile sunt cel mai mult afectate de catre migrena, in proportie de aproximativ 75%. Ce se intampla? Totul incepe cu punerea in circulatie a unui neurotransmitator, serotonina, ce se gaseste in plachetele sangvine, produsa in mod natural de catre organismul nostru. Atunci cand este eliberata in sange, circuland liber, are loc contractia vaselor sanguine. Ea fiind eliberata in organism de catre rinichi, se epuizeaza la nivelul creierului si astfel se produce vasodilatarea vaselor din creier ceea ce duce la durerea nervilor din vecinatate si astfel apare migrena.
Exista migrena comuna, cu debut lent si anuntata de oboseala, sete, iritabilitate, anxietate dar si migrena clasica cu 4 stadii: prodromul (simptomul ce anunta inceputul unei boli) - dureaza aproximativ 24 ore; aura - cu scaderea lenta a acutiatii vizuale, bolnavii putand vedea lumini scanteietoare; cefaleea - durere severa, pulsatila pe o parte a capului si ultimul stadiu - postcefaleea cu oboseala si epuizare fizica.
Alte tipuri mai rare de migrena sunt: migrena oftalmologica - cu tulburari oculare temporale, migrena hemiplegica - cu slabiciune musculara sau paralizie partiala ce dureaza mai putin de o ora.Cauza migrenelor, eliberarea serotoninei, se poate datora unor factori de stress (depresie, soc), alimentari (ciocolata, vinul rosu, prajeli) sau senzoriali (lumina si mirosuri puternice).
Exista si unele medicamente ce pot cauza migrena, cum ar fi nitroglicerina, litiu, unele antihipertensive sau antiinflamatoare.
Nu exista un test sigur pentru diagnosticarea migrenei. Totul se bazeaza pe simptome si examen fizic.
Tratamentul consta in prevenirea crizelor si ameliorarea episoadelor dureroase. Profilactic:
- eliminarea factorilor declansatori (ciocolata);
- imbunatatirea sanatatii fizice, emotionale si mentale;
- reducerea stressului cu unele medicamente (betablocante - Propranolol care impiedica vasodilatarea vaselor, blocantii de calciu - Verapamil, antidepresive, aspirina, antagonistii de serotonina).
Terapia nemedicamentoasa cuprinde:
- comprese reci aplicate pe frunte;
- repaus si/sau masaj bland al pielii capului;
- acupunctura;
Terapia simptomelor: Paracetamol, Ibuprofen, Panadol etc.

Sindromul Goodpasture

Un alt sindrom rar este si Goodpasture, o boala rara autoimuna, caracterizata prin sangerari in plamani si insuficienta renala progresiva. In general pacientii sunt dispneici (respira greu) si tusesc sange (hemoptizie).
Diagnosticul se pune pe baza analizelor de laborator pe probe de sange si urina si radiografiilor toracice. In combaterea evolutiei leziunilor se folosesc corticosteroizi, ciclofosfamida (chimioterapeutic), plasmafereza.
Aceasta boala afecteaza barbatii tineri de obicei. Unii dintre acestia se pare ca sunt susceptibili pe calea genetica la sindrom. In organismul acestora, substante ca fumul de tutun sau solventi ori o infectie virala a cailor respiratorii superioare pot provoca producerea unor anticorpi impotriva anumitor parti ale corpului. Astfel Goodpasture este mai mult o boala autoimuna decat una alergica. Acesti anticorpi formati aduc prejudiciu peretilor sacilor de aer (alveole) , capilarelor din plamani dar si sistemului de filtrare al rinichilor. Anticorpii declanseaza o inflamatie care intervine in buna functionare a rinichilor si plamanilor. Probabil ei sunt cauza directa a bolii.
Cum am spus, o persoana ce face aceasta boala dezvolta dificultati in a respira si tuseste sange. Simptomele se pot agrava in mod rapid. Respiratia poate esua iar cantitati mari de sange pot fi pierdute. In acelasi timp rinichii pot ceda foarte repede. Sangele poate ajunge si in urina. La analizele de laborator, anticorpii se gasesc in sange, in urina se gasesc proteine si sange, cu anemia prezenta. Radiografia toracica denota pete albe anormale datorita sangerarii. Biopsia unui rinichi poate arata la microscop mici depozite de anticorpi intr-un model specific.Astfel, la nivel renal pot exista simptome ca: hematurie, proteinurie, oligurie, edeme, hipertensiune secundara; la nivel pulmonar: hemoptizie, dispnee, cianoza, tahipnee; la nivel general: fatigabilitate, greata, dureri precordiale, paloare faciala.
Ca si tratament cel mai important lucru este indepartarea anticorpilor din organism. Se folosesc: - plasmafereza - o procedura prin care sangele este eliminat din circulatie, anticorpii nedoriti sunt eliminati iar celulele sanguine sunt readuse in circulatie;
- medicatie antiinflamatoare si citotoxica (prednison, ciclofosfamide);
- dializa in caz de insuficienta renala grava;
- tratamentul anemiei si al hipertensiunii arteriale;
- transplant renal in caz de ireversibilitate a functiei renale.
Un prognostic bun al bolii este conditionat de punerea rapida a diagnosticului si de inceperea la timp a tratamentului. Printre complicatiile ce pot aparea se numara: glomerulonefrite, insuficienta renala cronica, insuficienta respiratorie.

Alergii ciudate

Cand auzi de o persoana ca este alergica...te gandesti...aaaa....la polen, la praf, la piersici, la albine...si asa mai departe....dar acestea sunt alergiile cele mai comune. Ce ati zice daca ati auzi pe cineva ca este alergic/a la apa? sau la frig? Cele mai ciudate alergii in continuare:)
- alergia la sport - in Anglia traieste o femeie in varsta de 37 ani, Ruth Holroyd, care se prezinta cu aceasta alergie; ea nu poate sa mearga la sala, nu poate sa inoate, dar nici nu are voie sa alerge dupa autobuz sau sa urce scarile in fuga. Iar cand merge pe strada trebuie sa se deplaseze foarte incet, altfel risca sa-si piarda viata. Orice activitate un pic mai solicitanta ii poate provoca un soc anafilactic fatal. Ea a descoperit ciudata boala cand avea deja peste 30 de ani. Persoana activa, Ruth era la plimbare cand si-a dat seama ca respira greu si odata ajunsa acasa nu si-a recunoscut chipul umflat in oglinda. De atunci, femeia a mai avut doua crize asemanatoare si a supravietuit numai datorita injectiilor cu adrenalina.- alergia la apa - Ashleigh Morris, o australianca de 20 de ani sufera de urticarie acuagenica, adica este alergica la apa - cat de ciudat este acest lucru?! De fiecare data cand se uda, pielea i se inroseste, o doare si o mananca, timp de 2 ore. Fiecare dus este un chin si trebuie programat cu doua ore inainte de a iesi din casa. De baie in mare sau inot in piscina nu mai poate fi vorba, iar viata intima alaturi de prietenul ei este foarte dificila pentru ca si transpiratia contine apa. O simpla imbratisare de la iubitul ei transpirat ii provoaca fetei aceeasi reactie ca si un dus. Boala lui Ashleigh s-a declansat cand avea 14 ani, dupa o amigdalita acuta. Medicii cred ca este vina antibioticului primit, care i-a vindecat infectia dar a declansat alergia. In ciuda bolii, tanara merge la facultate, lucreaza, are prieteni si duce o viata aproape normala.

- alergia la soare - deci se poate si mai ciudat! Tot o australianca, Lyndal Brown, de 25 de ani, sufera de protoporfirie eritropoetica, o boala genetica foarte rara, pe care a mostenit-o si sora ei. Nu este o alergie propriu-zisa, dar se manifesta cam la fel. Daca nu sta departe de factorul declansator, Lyndal are parte de reactii foarte dureroase. Problema este ca in cazul ei, factorul declansator este soarele. De cate ori iese din casa, femeia trebuie sa poarte palarie, manusi si sa-si dea cu o cremă SPF speciala.

- alergia la frig - tot la nivelul pielii se manifesta si urticaria unei americance care este alergica la frig. De fiecare data cand iese afara trebuie sa se acopere din cap pana in picioare. Nu poate sa inoate in piscina, nu are voie sa intre in mare si nici sa stea in bataia brizei sau chiar a unui ventilator. Alergia se manifesta si atunci cand intra intr-o camera cu aer conditionat sau cand se opreste dupa ce face sport. Medicii nu stiu care sunt cauzele acestei alergii - exista si o varianta mostenita genetic - dar spun ca este foarte periculoasa.Cu adevarat ajunge o pala de vant pentru ca cel bolnav sa-si piarda viata.

Sindromul Laurence-Moon-Bardet-Biedl

Sper ca nu v-ati speriat cand ati citit doar titlul acestui articol, ci doar v-a facut mai curiosi cu acest sindrom rar sau deloc auzit pe undeva. Mereu mi-a placut sa citesc despre sindroame/boli rare asa ca mai adaug unul la lista de articole de pe acest blog.
Sindromul Bardet Biedl este o afectiune cu transmitere autozomal recesiva, caracterizata in principal de retinita pigmentara(degenerarea progresiva a retinei ambilor ochi), polidactilie (degete in plus), obezitate, retard mintal si displazie renala. Sindromul Bardet Biedl este un caz particular al sindromului Laurence-Moon.Cauza sindromului Bardet Biedl este genetica si prezinta o mare heterogenitate. Pana in prezent au fost identificate 12 gene vinovate (BBS1-12). Unele gene BBS codifica structura proteinelor care raspund de functionarea si dezvoltarea cililor, chiar a cililor primari, care sunt atasati la multe celule si au functii diverse.
Simptomele sindromului sunt diverse si variaza de la caz la caz, existand manifestari principale si manifestari secundare. Printre cele principale se numara: distrofia celulelor cu con si bastonas (folosite pentru receptarea stimulilor luminosi), polidactilie, obezitate truncala, dificultati de invatare, hipogonadism la barbati, displazie renala. Manifestarile secundare includ: tulburari de limbaj, strabism, cataracta, astigmatism, bradidactilie (scurtarea degetelor), poliurie/polidipsie, ataxie (tulburari de coordonare), hipertonie usoara, malformatii cardiovasculare, hepatopatii, dismorfie faciala.
Diagnosticarea sindromului Bardet-Biedl este foarte problematica, mai ales la varstele mici, pentru ca multe simptome nu sunt inca vizibile si variaza de la caz la caz. Criteriul de diagnostic care se foloseste cel mai des este prezenta a cel putin 4 manifestari principale din tabloul clinic al afectiunii sau a trei manifestari principale si 2 secundare.
Nu exista tratament etiologic pentru sindromul Bardet-Biedl. Tratamentul simptomatic are in vedere:
- planningul educational - degenerarea progresiva a retinei va determina scaderea acuitatii vizuale pe intuneric ( in jurul varstei de 9 ani) si orbirea completa in jurul varstei de 15 ani. Procesul este ireversibil si singura atitudine terapeutica posibila este planningul educational, prin care copilul invata sa se pregateasca pentru situatia cand acuitatea vizuala se va diminua foarte mult sau va disparea;
- contracararea obezitatii prin dieta, exercitiu fizic si terapii comportamentale;
- evaluarea dizabilitatilor cognitive si organizarea unui program educational care sa faciliteze autonomia in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- tratarea complicatiilor obezitatii (hipercolesterolemia si diabetul);
- logopedie;
- monitorizarea nivelelor hormonale in perioada adolescentei (gonadotropina, testosteron, progesteron, estrogen).

Mituri alimentare

Hai sa vorbim putin de unele chestii auzite "prin vecini" sau pe la tv....daca e bine sa mancam aia, daca nu e bine cealalta....oare cum e ?
Lucrurile sunt confuze cand vine vorba despre ce e bine si ce nu sa mancam, domeniu in care invataturile populare si stiinta se bat adesea cap in cap. De aceea, Food Standard Agency (FSA) din Marea Britanie (un fel de Oficiul Consumatorului de la noi) a decis sa faca putina ordine in acest domeniu, spulberand unele idei preconcepute.Nu este sanatos sa consumi mancare gatita la micul dejun - fals! Nu e intotdeauna asa. Se poate manca la micul dejun bacon slab la gratar, cu oua fierte si rosii gatite tot la gratar. Se mai pot servi ciuperci gatite fara ulei cu paine integrala. Un astfel de mic dejun este si sanatos, si hranitor.
Un produs sanatos este acela pe care scrie continut redus in grasimi - fals! Daca grasimile sunt inlocuite cu alti ingredienti, atunci produsul poate fi chiar mai bogat in calorii decat daca ar fi continut mai multe grasimi.
Fructele sau legumele congelate nu sunt la fel de sanatoase ca cele proaspete - fals! Cantitatea de vegetale recomandata pentru fiecare zi este de cel putin cinci portii si nu conteaza daca legumele si fructele sunt proaspete, congelate, uscate, in compot sau sub forma de suc (desi sucul de fructe nu trebuie consumat mai mult decat o data pe zi). Fructele uscate precum smochinele, stafidele, curmalele sau prunele sunt bune pentru ca ne ofera energie sub forma de glucide si sunt o sursa bogata de fibre.Mancarea vegetariana este o alternativa mai benefica pentru sanatate - Nu intotdeauna! Exista si mancaruri vegetariene care contin multe grasimi, in timp ce carnea rosie slaba, de pe care s-a indepartat grasimea vizibila, nu face nici un rau. Alte optiuni nonvegetariene cu continut scazut de grasimi sunt carnea de pui fara piele si pestele gatit fara ulei sau cu ulei putin.
Fructele de avocado sunt daunatoare - fals! Acestea contin grasimi monosaturate care mentin sub control nivelul colesterolului din singe. In cadrul unui regim alimentar sanatos, tendinta este aceea de a reduce cantitatea de grasimi saturate consumata si de a le inlocui pe acestea cu grasimi nesaturate. O jumatate de fruct de avocado poate fi una dintre cele cinci portii de fructe care trebuie consumate zilnic.Daca nu pui cu mana ta sare in mancare inseamna ca mananci nesarat - fals! Numai 10-15% din continutul total de sare al mancarii reprezinta ceea ce adaugam noi la masa, 75% provenind din mancarea semipreparata sau gata preparata. O persoana consuma zilnic cam 9 g de sare, adica aproximativ doua lingurite. Cantitatea recomandata este de doar 6 g.
Margarina contine mai putine grasimi ca untul - fals! Untul si margarina contin tipuri diferite de grasimi, dar cantitatea este aceeasi sau aproape aceeasi. Pe oricare dintre acestea ati alege-o, aveti grija sa nu faceti abuz!
Dulciurile sunt o sursa de vitamine - fals! Dulciurile contin mult zahar si nu vitamine sau minerale. Consumul regulat de dulciuri intre mese conduce la deteriorarea dintilor. Daca doriti gustari bogate in vitamine si minerale consumati fructe cat mai variate.
Sucul de fructe contribuie la deterioarea dintilor - adevarat! Zaharurile din fructele si legumele in stare naturala nu dauneaza dintilor. Dar prin extragerea sucului din fructe se elibereaza zaharuri care pot dauna dintilor, mai ales daca se consuma frecvent. Este recomandat ca sucul de fructe sa fie consumat in timpul mesei, mai ales in cazul copiilor. Intre mese se poate consuma lapte sau apa.
Nu patim nimic daca sarim peste micul dejun - fals! Cand dormim, postim timp de aproximativ opt ore si este esential sa intrerupem acest post. Desi cei care nu mananca dimineata isi recupereaza necesarul de energie in cursul zilei, ei nu prea au sanse sa recupereze vitaminele si mineralele pe care le pierd la un simplu mic dejun. In plus, daca sarim peste micul dejun avem tendinta sa luam gustari cu continut mare de glucide sau lipide pe la mijlocul diminetii.
Painea ingrasa - partial fals! Nu painea ingrasa, ci produsele asociate cu ea. Sigur ca o paine intreaga ingrasa, dar 1-2 felii la o masa nu. Painea nu trebuie combinata cu anumite alimente, pe lista neagra aflandu-se grasimile, dulciurile, cartofii, pastele si orezul, carnea. Nu este insa interzis sa mananci un sandvis cu legume si carne, nici paine cu lactate.
Painea prajita are mai putine calorii - fals! Prin prajire, nu se pierde continutul caloric, ci doar o parte din cantitatea de apa. Totodata insa, prin prajire, amidonul se digera mai usor.

Obezitatea la copii

Anul trecut am trecut putin si prin chirurgia pediatrica. La stagii profesorul indrumator ne mai ducea si in policlinica spitalului de copii din Sibiu; si tot mergand noi sa vedem ce si cum se intampla cu copiii, am observat cu totii cat de grasi sunt copiii in ziua de azi...si am ramas putin socati. Am vazut fete, baieti intre 5-14 ani cu o greutate foarte mare pentru varsta lor. Ne gandeam, oare parintii nu vad asta?! avand in vedere ca ei nu erau grasi.Ce este obezitatea? este o acumulare de grasime in organism a carui greutate creste din aceasta cauza, depasind cu cel putin 15-20% greutatea ideala. Obezitatea apare la copii si adolescenti cand acestia au prea multe grasimi in corp si este de obicei cauzata atat de consumul in exces de alimente, cat si de lipsa de miscare .Functionarea anormala a glandei endocrine sau factorii genetici sunt considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele.Copiii supraponderali sau obezi au mai multe sanse sa ramana obezi ca adolescenti decat copiii mai slabi. Tot astfel, cu cat un copil se mentine obez o data cu inaintarea in varsta, cu atat mai mari sunt sansele ca el sa devina un adult obez. Adolescenta in mod special pare sa fie o perioada sensibila pentru aparitia obezitatii. In jur de 80% din adolescentii obezi devin adulti obezi.
Gradul de obezitate din copilarie influenteaza gradul de obezitate de la maturitate.Totusi, se pare ca obezitatea in copilarie sau adolescenta mareste riscul unei sanatati precare la maturitate, indiferent daca adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilarie este continuarea sa si la maturitate, asociata cu numeroase riscuri asupra sanatatii si a calitatii vietii.
Obezitatea este influentata de 3 mari factori: factorii genetici, factorii de mediu si factorii psihologici.- factorii genetici - stiinta arata ca ereditatea este strans legata de obezitate; intr-un studiu, adultii care au fost adoptati atunci cand erau copii, aveau o greutate mai apropiata de cea a parintilor biologici decat de cea a parintilor adoptivi. In acest caz, parintele biologic a avut mai multa influenta in dezvoltarea obezitatii la copil decat mediul creat de cel adoptiv. Cand ambii parinti sunt obezi copilul lor sigur va fi obez; se considera ca genele sunt raspunzatoare pentru 25%-40% din cazurile de obezitate.
- factorii de mediu - mediul are puternice influente asupra obezitatii sau aparitiei acesteia. Acestea includ comportamentul in functie de stilul de viata al persoanei, ceea ce mananca si nivelul ei de activitate fizica. Desi nu va puteti modifica "mostenirea" genetica, va puteti schimba obiceiurile in ceea ce priveste alimentatia si va puteti imbunatati nivelul de activitati fizice.- factorii psihologici - multi oameni mananca si ca rezultat al unei stari emotionale negative cum sunt: tristetea, frica, plictiseala. Pe parcursul unei perioade de alimentare exagerata, oamenii mananca mari cantitati de alimente si simt ca nu se pot controla. Aceia care au aceste "crize" mai des, au adesea simptome de depresie si lipsa de respect fata de propria persoana. Acesti factori insa nu sunt la fel de mult incriminati in cazul copiiilor ca si cei de mediu/genetici.
Numeroase probleme pot aparea in cazul copiiilor obezi: diabet; cardiomiopatie; pancreatita; probleme hepatice, ortipedice, respiratorii; reflux esofagian; disfunctii alimentare cum ar fi bulimia.
Copiii si in special adolescentii obezi au o incredere in sine scazuta. Consecintele imediate ale supraponderabilitatii in timpul copilariei si adolescentei sunt de natura psiho-sociala. Copiii obezi nu au incredere in sine si sunt nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic. De asemenea sunt mai predispusi: sa aiba rezultate slabe la scoala, sa aiba perspective mai reduse pentru gasirea unui loc de munca, sa se izoleze social.
Cercetarile au aratat ca acei copii ce sufera de obezitate considera ca aceasta boala este un handicap fizic mai mare decat pierderea unui picior !
Si totusi, cine este vinovat de asa ceva? Iata cateva sfaturi pentru parinti care joaca un rol important in tratarea copiiilor obezi:
- trebuie sa urmareasca dieta copiiilor, sa le ofere intotdeauna fructe, legume si alimente cu numar scazut de calorii
- trebuie sa limiteze consumul dulciurilor sau a bauturilor (incluzandu-le pe cele care contin suc de fructe), pentru ca acestea vor “umple” copilul, care va refuza mancarea sanatoasa
- sa limiteze carbohidratii albi pentru a reduce obezitatea: orez, paste, paine alba si desert – cat mai putine!
- sa selecteze retete si metode de gatit care contin cat mai putine grasimi
- sa monitorizeze cresterea copilului; sa ceara sfatul medicului si sa afle IMC (indicele de masa corporal, normal 20-24)
- toata familia trebuie sa aibe obiceiuri alimentare sanatoase deoarece obezitatea este o problema familiala
- trei mese si doua gustari sunt de ajuns pentru o zi
- copiii vor simti ca le este foame in anumite momente; nu le servi portii imense.
- NU VA INFOMETATI COPILUL! - chiar si copiii mai plinuti devin infometati si au nevoie de alimente pentru a-si mentine ridicate nivelurile energetice. Cel mai rau lucru este acela sa incercati sa va controlati copilul si sa ii dati sa manance doar cand credeti dumneavoastra ca ar trebui sa manance. Copilul trebuie sa simta ca detine controlul si se poate hrani cand doreste, misiunea dumneavoastra este sa va asigurati ca mananca doar alimente sanatoase.
In momentul in care va servi doar alimente sanatoase, copilul va putea controla singur cantitatea de alimente si nu va trebui sa auda tot timpul NU din partea dumneavoastra.

Arsurile solare

Vine vara, bine-mi pare, haideti cu totii la mare ! :)) cu totii vrem un bronz frumos dar care este pretul ?
Se stie ca expunerea corecta si rationala la soare este benefica pentru oameni. Pe langa consecintele de ordin estetic sau psihologic (se pare ca statul cu burta la soare joaca un rol important in combaterea starilor depresive), expunerile la soare mai au un rol important, si anume, favorizeaza sinteza de vitamina D, cu rol in combaterea rahitismului la copii, osteomalaciei la adult, prin absorbtia calciului si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea, expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul imun.
Cu toate astea...statul prelungit la soare poate constitui un factor de risc pentru unele boli (cancerul de piele) sau unele probleme medicale (arsurile solare).Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultraviolete (UV). Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase (rosiatice) si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri (acestea "ustura" cel mai tare sa stiti). Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate. Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.
Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.
Pe termen lung:
- cancer de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, psoriazis
- aparitia cataractei
- riduri premature
Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 7 ani sau peste 55 de ani.
Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 11 dimineata si 3 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.
Masurile elementare de protectie impotriva arsurilor includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.
Tratamentul include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.
Tratamentul flictenelor - tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei. De asemenea, pacientii sunt sfatuiti sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor; in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie. Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei.
Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.
In concluzie...cu riscul de a ma repeta pentru unele chestii:
- activitatea solara este cea mai puternica intre 11 si 15
- acoperiti-va pielea
- nu uitati de palarii
- folositi crema solara cu un SPF > 20 (factor de protectie solara)
- nu va lasati pacaliti de nori, RUV trec prin ei
- daca intrati in apa NU scapati de arsuri, apa actioneaza ca o lupa
- nu stati pe plaja cu scopul de a va bronza exclusiv
- si inca ceva, pana la urma, compresele cu otet/iaurt fac minuni! :)

Sindromul Stendhal

Numit si hiperkulturemie sau sindromul Florenta, aceasta boala rara reprezinta o stare psihosomatica manifestata prin tahicardie (cresterea frecventei cardiace), vertij, confuzie si chiar halucinatii. Toate aceste simptome se pot declansa cand o persoana se afla in fata uneia sau mai multor opere de arta, coplesitor de frumoase sau de mari dimensiuni.Sindromul a fost numit dupa faimosul scriitor francez Stendhal (Henri-Marie Beyle 1783-1842) care si-a descris experienţa traita in timpul vizitei sale în Florenţa, în 1817, in jurnalul de calatorie: "Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio". Desi exista multe descrieri ale oamenilor care ametesc si lesina in fata artei renascentiste, in mod special la Uffizi, la Florenţa - descrieri ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea - sindromul nu a fost numit si analizat decat in 1979, cand a fost descris de catre psihiatra italiana Graziella Magherini, care a observat mai mult de 100 de cazuri.
Emotiile puternice in fata artei se nasc din sublim. Reprezinta acel blocaj pe care il ai in fata a ceva care te depaseste. Sublimul, asa cum a fost descris de catre Kant si Burke, este reactia omului in fata infinitului.
Arta contemporana a respins sublimul, considerandu-l o categorie ce tine de perioada romantica. Arta contemporana vrea sa faca lucruri pe masura omului, nu-si mai propune sa domine si sa manipuleze emotional, ci recurge mult mai mult la resursele intelectului. Fara a spune ca arta contemporana ar fi neoromantica, sustin ca ea poate produce, totusi, emotii puternice, poate naste sindromul Stendhal. Arta contemporana isi propune cel mai adesea, in mod mai mult sau mai puţin inconstient, nu sa trezeasca emoţii imediate si brute, greu de stapanit si de controlat si usor manipulabile (inclusiv din punct de vedere politic), ci sa producă emotii mediate, intermediate rational, intelectual. Din acest punct de vedere, s-ar putea face chiar o apropiere de arta renascentista, care provoca emotii in mod geometric, pornind de la proportii, pe baza unor principii rationale.
Cauzele sindromului Stendhal sunt bineinteles necunoscute....inca.
De aceea si tratamentul este practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.

Boala Addison

Aceasta boala reprezinta o afectiune endocrina cauzata de secretia insuficienta de hormoni de catre glanda corticosuprarenala. Este sinonima cu hipocorticismul sau insuficienta corticosuprarenaliana.
Cand glanda este distrusa 90% apare insuficienta. Astfel cantitatea de cortizol produsa in organism este insuficienta; uneori si aldosteronul, un alt hormon secretat este in cantitate mica; ambii hormoni ajuta la buna desfasurare a functiilor organismului. Exista doua forme de Addison:
- primara - atunci cand secretia hormonilor,insuficienta, apare din cauza afectarii glandei propriu-zise (suprarenala). La 80% dintre pacienti este o boala autoimuna in care organismul secreta anticorpi ce duc la distrugerea tesutului glandei, nerecunoscuta ca fiind self (proprie). Restul de 20 % au o disfunctie glandulara data de tumori sau metastaze tumorale, infectii (TBC).
- secundara - apare prin afectare glandei pituitare in acest caz (hipofiza). Aceasta este situata la baza creierului, are dimensiunea unui bob de mazare si regleaza functiile tuturor glandelor din organism prin intermediul unor hormoni. Secretia de cortizol este reglata prin hormonul secretat de hipofiza, ACTH. Daca acesta e secretat insuficient, nu se mai secreta nici cortizol si astfel apar simptomele pentru Addison. O alta cauza de hipocorticism secundar este tratamentul prelungit sau incorect cu cortizoizi (prednison). Prezenta de hormoni din exterior va inhiba functia suprarenalei prin incetarea producerii de ACTH. Aceste medicamente se prescriu pentru tratamentul unor boli inflamatorii cronice cum ar fi artrita reumatoida.Boala Addison poate apare la orice varsta si afecteaza ambele sexe in aceeasi masura. Este totusi o boala rara afectand 1 din 100000 de oameni.
Suprarenala este o glanda endocrina situata la polul superior al fiecarui rinichi (in total sunt deci doua glande), de aici si denumirea. Are doua parti cu structura si functie distincte: o parte externa ca o coaja numita corticala (corticosuprarenala) si un miez numit medulara (medulosuprarenala).Partea corticala a suprarenalei are functia de a secreta mai multe tipuri de hormoni (cortizol, aldosteron - insuficienti secretati in Addison). Cortizolul (glucocorticoid) are rol in reactia corpului la stress. Alte roluri: controleaza raspunsul inflamator, regleaza metabolismul glucidic, proteic si lipidic. Aldosteronul (mineralocorticoid) are rol in mentinerea unui echilibru intre aportul si eliminarea apei si a sarii din organism, mentinerea tensiunii arteriale si a volumului sanguin in limite normal.
Printre simptomele bolii Addison se numara:
- astenie fizica (oboseala)
- slabiciune musculara
- dureri articulare si musculare
- scaderea apetitului si scaderea in greutate
- greata, varsaturi sau diaree
- scaderea tensiunii arteriale pana la lesin
- hipoglicemie
- hiperpigmentarea pielii si a mucoaselor
- iritabilitate, depresie
- menstruatie neregulata pana la oprirea acesteia
- apetit pentru sare.
Simptomele se pot instala cu rapiditate in asa numita „criza addisoniana” si apar prin scaderea brusca a nivelului sangvin de cortizol. Persoana afectata va prezenta varsaturi si diaree severe, dureri abdominale si de spate de intensitate mare, deshidratare, scaderea tensiunii arteriale si colaps. Este o situatie foarte grava care poate duce chiar la decesul pacientului.
Diagnosticul se pune cu ajutorul semnelor/simptomelor dar si investigatiilor de laborator:
- masurarea nivelurilor de Na, K, cortizol, ACTH
- teste imagistice: CT (pentru dimensiunile suprarenalelor, anormalitati).
Tratamenul bolii Addison consta in administrarea sub forma orala de hormoni sintetici. Acestia vor prelua functia hormonilor lipsa. Este recomandat tratamentul cu corticoizi: prednison, hidrocortizon, cortizon acetat pentru a suplini lipsa de cortizol.
Tratamentul crizei este unul de urgenta si consta in administrarea rapida sub forma injectabila de hidrocortizon, solutii saline si dextroza.

Doneaza sange! Fii erou!

Intre 3 si 7 mai a.c. se desfasoara campania nationala de donare de sange in mai multe centre din tara. La Sibiu sunteti asteptati la Centrul de Transfuzie Sanguina, din incinta Spitalului Judetean, intre orele 9 si 13.Pentru a dona trebuie:
- sa ai intre 18-60 ani
- sa ai o stare de sanatate buna
- sa nu consumi alcool cu 48 ore inainte
- sa ai o greutate peste 50 kg- sa nu ai herpex
- sa nu fii avut heptatita, tbc, malarie
- sa nu fii racit sau sub tratament
- sa nu te fii vaccinat in ultimele 2 saptamani
- sa nu fii la menstruatie (fetele)
- sa nu fii suferit vreo operatie minora in ultimele 3 luni sau majora in ultimele 6 luni
- sa fii hidratat si sa fii mancat usor inainte de recoltare, fara grasimi.
Donatorului i se ofera:
- 7 bonuri de masa (aprox 56 lei)- analize gratuite pentru : hepatite, HIV, VDRL, HTLV (leucemie), grupa, hemoglobina, anticorpi antieritrocitari (pentru fetele cu Rh-)
- adeverinta pentru reducere 50% la transportul in comun pe 1 luna si o zi libera (ziua donarii).
Nevoia este constanta. Recunostinta este instanta!

Boala Alzheimer

Am vazut de curand primul episod al unui serial de pe hbo cu privire la aceasta crunta boala. Este foarte interesant si emotionant, vi-l recomand.
Ce este Alzheimer? Este o boala degenerativa ce afecteaza anumite zone ale creierului, cele cu rol in memorie, invatare, comportament, limbaj, capacitatea de judecata. Reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la varstnici. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice.Factorul de risc cel mai important il reprezinta varsta inaintata. Alti factori: istoricul familial de Alzheimer; prezenta genei pentru apolipoproteina E4; sindromul Down; alti factori neconfimati: fumatul, lovituri ale regiunii cefalice, nivelurile crescute in sange de homocisteina (aminoacid care atunci cand creste, creste riscul si de boala cardiaca).
Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar este posibil sa existe mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.
Prima manifestare a bolii o reprezinta pierderea memoriei. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer.
Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea:
- unor parti din anumite experiente
- locului unde este parcata masina
- evenimentelor din trecutul indepartat
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina .
Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea :
- unei experiente in totalitate
- interpretarii ceasului sau condusul masinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis
- unei persoane in totalitate .
Alte simptome : modificari de comportament, de gandire, tulburari de personalitate. In fazele de inceput, persoana afectata se poate comporta normal in societate. Simptomele apar pe masura ce boala progreseaza.
Exista 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer, identificate de Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer:
- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide ale starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie, aparent fara motiv
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Diagnosticul diferential se face cu alte tipuri de dementa (cea provocata de infarcte multiple), dementa insotita de malnutritie, hiper/hipotiroidia, depresia.Din puncte de vedere fiziopatologic, s-au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului: nivele scazute de acetilcolina in anumite zone, placi senile ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura normala a celulei nervoase.Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii. O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.Exista 3 faze: initiala, intermediara si tardiva, simptomele progresand bineinteles de la prima la ultima, cand moartea apare ca o complicatie a pneumoniei datorita imobilizarii la pat.
In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer, pentru a fi depistata precoce. Este dificil de diagnosticat aceasta boala in stadiile initiale. Totusi simptomele de declin mental nu trebuiesc ignorate si puse pe seama imbatranirii. Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg in acest moment.
Alzheimer este o boala fara leac din pacate. Nu exista tratament pentru ea, insa exista multe mijloace de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei. Terapia este de mai multe feluri, in functie de evolutia bolii: initiala, de intretinere, in stadiile avansate si in stadiile terminale.
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire.
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav.

Primavara, primavara....ce imi faci? :))

Da...ce ti-e si cu primavara asta....ca un paradox pentru anumite persoane....soare, iarba verde, floricele pe campii si ...astenie! O buna parte dintre noi sufera de asa ceva in aceste saptamani.
Astenia este o boala de sezon, caracterizata prin oboseala, irascibilitate, somnolenta, dureri de cap, nervozitate, atentia diminuata. Desi majoritatea persoanelor cred ca aceasta se poate instala numai primavara, in realitate astenia se produce si la sosirea toamnei sau chiar iarna.Astfel asteniile apar la schimbarea conditiilor meteo-climaterice, studiile demonstrand o legatura intre tulburarile de sezon si durata zilei comparativ cu noaptea/schimbarea luminozitatii naturale.
Termenul de tulburare afectiva de sezon sau astenie de sezon (seasonal affective disorder) a fost introdus in anul 1984 in Statele Unite, fiind inclus in Manualul bolilor mentale al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Uneori astenia este confundata cu depresia, dar ea se deosebeste de orice tip de disfunctii depresive, care sunt caracterizate tocmai prin perturbari ale somnului si lipsa poftei de mancare. Astenia poate avea diverse cauze si se poate prezenta sub diferite aspecte, afectand atat latura fizica cat si cea psihica, intelectuala sau sexuala.
Principalele simptome:
- oboseala fizica/psihica;
- dificultati de concentrare, scaderea memoriei, incetinire in gandire;
- diminuarea atentiei;
- iritabilitate, tulburari ale emotiilor;
- apetitul crescut;
- uneori dureri toracice, cefalee sau dureri abdominale.
Cauzele exacte ale asteniei nu sunt cunoscute pe deplin inca, dar in ultima vreme s-au facut o serie de descoperiri ce indica si schemele de tratament ce trebui aplicat persoanelor afectate. Studiile au demonstrat ca una dintre cauzele asteniilor de sezon o reprezinta dereglarea ritmului circadian - un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale apartinand entitatilor vii, inclusiv plantelor si animalelor.Ritmul circadian este in mare parte reglat de unii hormoni cum ar fi melatonina, la cei afectati secretia ei fiind cu modificari semnificative. Iar o mare parte a bolnavilor prezinta secretie scazuta sau anormala de neurotransmitatori - serotonina, explicandu-se astfel pofta de mancare crescuta deoarece serotonina se "ocupa" cu buna-dispozitie, reglarea apetitului si satietatea.
O companie farmaceutica, Secom, a propus o schema de tratament cu unul sau mai multe dintre produsele Sleep Optimizer, 5HTP si Epa18. Dar bineinteles schema de tratament trebuie stabilita in colaborare cu un medic specialist. Cateva cuvinte doar despre Sleep Optimizer:
- produs natural 100% bazat pe GABA (acidul gamaaminobutiric) - neurotransmitator inhibitor, pe melatonina, hamei si valeriana.;
- cu efecte: induce stari de relaxare, reduce somnolenta, regleaza ritmul circadian in tulburarile de somn, imbunatatirea memoriei, atentiei, procesului de invatare.
Si totusi, nu trebuie sa ne lasam cotropiti de aceasta tulburare...este doar o mica faza peste care se trece.
A venit primavara si, cum spune Arghezi: „De-acum s-a ivit lumina, a iesit din stup albina…”, asadar, iesiti si salutati soarele multumindu-i pentru beneficiile sale.

Tulburarea de personalitate borderline

Studentii din anul 4 au trecut deja prin doua episoade la Spitalul de Psihiatrie Sibiu, datorita materiilor stiinte comportamentale si psihologie....urmeaza si psihiatria in anul 6. Ce vreau sa zic este ca am putut observa o serie de pacienti cu tulburari mentale importante, maniaci, depresivi, schizofrenici, care ne-au marcat intr-un fel sau altul. O sa va scriu despre un tip de tulburare putin mai ciudata.Pacientii care sufera de o tulburare de personalitate borderline au dificultati in controlarea emotiilor si sunt adeseori in stare de revolta, in general datorita unor experiente traumatice in copilarie sau unor disfunctionalitati cerebrale. Astfel, in cazul acestei boli, imaginea de sine a pacientului este distorsionata, el se simte fara valoare si in mod fundamental imperfect. Mania, impulsivitatea, schimbarea de dispozitie sunt o parte din simptomele care il indeparteaza pe pacient de cei din jurul sau, chiar daca pacientul isi doreste relatii afectuoase cu acestia. Constientizarea crescuta si cercetarile despre aceasta afectiune ajuta la imbunatatirea tratamentului si la o mai buna intelegere a personalitatii borderline. Noile date indica faptul ca tulburarea de personalitate borderline se amelioreaza in timp, astfel incat pacientii pot avea o viata fericita si implinita.
Cum am spus, tulburarea de personalitate borderline afecteaza modul in care se vede pe sine pacientul, felul in care reactioneaza cu ceilalti si comportamentul lui. Pacientul are sentimentul unei nesigurante fata de cine este el. Acest lucru inseamna ca imaginea de sine sufera schimbari repetate si rapide. Uneori se poate vedea foarte rau, alteori sa se simta ca si cum nu ar exista deloc. De obicei pacientul are relatii agitate, de genul dragoste-ura fata de ceilalti. Poate idealiza la un moment dat pe cineva pentru ca apoi sa se schimbe dramatic si brusc in furie si ura, din cauza unor greseli marunte sau a unor neintelegeri minore. Acest lucru se intampla intrucat persoanele cu aceasta tulburare accepta cu dificultate zonele gri – pentru ele lucrurile sunt ori albe ori negre.
Alte semne si simptome ar fi: comportamente impulsive si riscante (condus periculos, relatii sexuale neprotejate, abuz de droguri), episoade scurte dar intense de depresie/anxietate, manie nemotivata, comportament suicidar, teama de a ramane singur.Ultimele date indica o incidenta a borderlineului de 1-3 %. Cauzele acestei tulburari sunt foarte complexe. Numele bolii a aparut in anii 1940-1950 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza.Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.
Intre timp, cauzele tulburarii de personalitate borderline raman necunoscute, si nu exista nici o cale de a o preveni. Posibile cauze ar fi: factori genetici (unele studii pe gemeni si familii indica faptul ca tulburarea de personalitate ar putea fi mostenita), factori de mediu (abuzuri in copilarie, neglijare, separare de ingrjitori), anomalii cerebrale.Personalitatea noastra se formeaza in jurul copilariei. Este influentata si de tendintele mostenite si de mediul inconjurator. Se pare ca personalitatea borderline este mai frecventa la femei decat la barbati.
Diagnosticul tulburarii se pune pe baza unor criterii. Pentru borderline trebuie sa existe cel putin 5 criterii din urmatoarele:
- teama intensa de abandon
- un model de relatii instabile
- imagine de sine instabila
- comportamente impulsive si autodistructive
- comportament suicidar si automutilare
- schimbari frecvente de dispozitie
- sentiment cronic de gol interior
- manie fara motiv
- episoade de paranoia si de pierdere a contactului cu realitatea.
Acest diagnostic este pus numai la adulti, copiii si adolescentii au personalitatea in curs de dezvoltare iar aceste simptome pot sa dispara o data cu maturizarea.
Tulburarea de personalitate borderline poate afecta multe arii ale vietii. Relatiile interpersonale, profesia, scoala, activitatile sociale si imaginea de sine pot fi afectate in mod negativ. Pierderile repetate ale serviciului si divorturile sunt frecvente. Automutilarea, cum ar fi taierea pielii sau arderea, pot duce la aparitia unor cicatrici si la spitalizari frecvente. Rata sinuciderilor intre persoanele cu personalitate borderline este foarte mare, ajungand pana la 10-15%.
Tratamentul tulburarii de personalitate borderline s-a imbunatatit in ultimul timp prin adoptarea unor tehnici specifice destinate pacientilor cu aceasta afectiune. Tratamentul poate include psihoterapie, medicatie sau spitalizare.
Psihoterapia este tratamentul principal in personalitatea borderline. Medicamentele nu pot vindeca tulburarea, dar pot vindeca probleme asociate (depresia, anxietatea, impulsivitatea).
Poate fi dificil de trait cu aceasta afectiune. Pacientul poate realiza ca gandurile si comportamentele sale pot fi autodistructive si sa nu fie capabil sa le controleze. Tratamentul il poate ajuta sa gaseasca cai de a face fata aceste tulburari.
Nu exista un drum sigur de recuperare din tulburarea de personalitate borderline. Afectiunea pare mai grava la tinerii adulti si se amelioreaza cu varsta. Multe persoane cu aceasta afectiune isi gasesc echilibrul si stabilitatea la varsta de 30-40 ani. Cu varsta tumultul interior descreste si pacientul poate sustine relatii iubitoare si avea cariere de succes.

Insuficienta cardiaca

De ce inima "respira" greu cateodata?Cateva explicatii o sa va ofer insa despre tratamentul insuficientei cardiace nu voi spune prea multe, fiind prea complex pentru a fi scris aici. Insuficienta cardiaca este rezultatul unei boli cardiace. Ea poate afecta inima dreapta, inima stanga sau pe amandoua. Aparitia IC poate fi favorizata si de hipertiroidie, o anemie mai serioasa sau o tulburare de ritm. IC stanga poate fi consecutiva unei hipertensiuni arteriale, unei insuficiente aortice sau mitrale, unei cardiopatii ischemice sau miocardiopatii.In ultima vreme insuficienta cardiaca este in continua crestere. Are un prognostic sumbru, durata de viata din momentul aflarii diagnosticului fiind de 3,5-4,5 ani. Cauza de deces este la peste 50% dintre cazuri disfunctia progresiva de pompa, in timp ce moartea subita cardiaca este raspunzatoare de decesul a un sfert dintre pacientii diagnosticati deja cu insuficienta cardiaca.
Printre simptomele IC se numara: oboseala frecventa, jena la respiratie (dispnee) initial la efort si apoi in repaus, cresterea tensiunii sistemului venos, cresterea in volum a ficatului, edeme ale gleznelor si gambelor, tulburari digestive, tuse uscata.
Insuficienta cardiaca este de obicei o boala de lunga durata, cu o evolutie lenta. Inima pacientului isi diminueaza incetul cu incetul rolul de a pompa sangele, pana la momentul diagnosticarii certe. Diagnosticul de insuficienta cardiaca se pune pe baza unei evaluari clinice care pleaca de la antecedentele pacientului, de la examenul fizic. Diagnosticul se stabileste in urma realizarii investigatiilor paraclinice adecvate (analize de laborator, EKG, Rx toracica, ecografia cardiaca). Tratamentul actual al insuficientei cardiace este interdisciplinar, complex si secvential. Terapia farmacologica si cea neconventionala dovedesc ameliorarea marcanta a capacitatii functionale, a calitatii vietii, a reintegrarii sociale si a ratei supravietuirii. Transplantul de cord este, in multe dintre cazuri, singura solutie pentru supravietuire.Recomandari privitoare la stilul de viata al bolnavilor cu IC ar fi: dieta fara sare, odihna, limitarea activitatii fizice, monitorizarea lichidelor consumate, renuntarea la fumat, evitarea abuzului de alcool, controlarea eficienta a tensiunii arteriale, diuretice pentru eliminarea apei si a sarii din organism.
Complicatiile insuficientei cardiace sunt multiple, in mare parte insa pot fi tratate. Dintre acestea amintim: edemul pulmonar, accidentul vascular cerebral (AVC), aritmiile, ce pot determina pierderea constientei sau moartea subita. De asemenea, este vorba si de insuficienta functionala a unor organe (rinichi, ficat, creier), tromboze, ciroza hepatica de cauza cardiaca si infectii bronhopulmonare.
Odata controlata insuficienta cardiaca, trebuie tratata si cauza ei. Astfel, o boala valvulara poate fi ameliorata prin procedee chirurgicale, iar o cardiopatie ischemica poate fi tratata prin pontaj aortocoronarian sau printr-o angioplastie coronariana transcutanata (sunteti cu mine? :)) ).
Atitudinea si nivelul de participare la tratament a bolnavului cu insuficienta cardiaca poate avea un impact deosebit asupra acestuia. Faptul ca acesta se poate ingriji singur, are un rol benefic asupra psihicului si starii de sanatate. Respectarea tratamentului, efectuarea de exercitii fizice, o dieta corespunzatoare, sunt modificari ale stilului de viata ce vor controla simptomele de insuficienta cardiaca si vor preveni agravarea brusca a acesteia.
Pacientii cu insuficienta cardiaca vor trebui sa faca fata pe tot parcursul bolii, problemelor emotionale si legate de limitarea capacitatii de efort ce ii vor impiedica in abilitatea de a duce o viata activa. Deoarece insuficienta cardiaca este o boala cu evolutie indelungata, pacientul va avea numeroase intalniri cu diferiti medici si va trebui sa invete sa coopereze cu acestia, in vederea obtinerii celui mai bun tratament care sa-i permita sa duca o viata cat mai apropiata de normal.