Sindromul velo-cardio-facial

SVCF reprezinta asocierea unei dismorfii faciale caracteristice (nas proeminent, retrognatism) cu despicatura palatina sau insuficienta velo-faringiana (ceea ce determina vorbirea hipernazala), cu defecte cardiace si tulburari de invatare.Cauza acestui sindrom este microdeletia de pe locusul 11.2 al bratului lung al cromozomului 22. 10% din cazuri se transmit autozomal dominant de la unul din parinti. Incidenta: 1 la 4000 de nasteri.
Ca si semne clinice, in perioada neonatala: greutatea este normala, anomalii cardiace, hipotonie, apnee obstructiva in somn, dificultati in alimentare. Dismorfismul facial consta in: hipertelorism (marirea distantei intre globii oculari), deformari ale pavilioanelor urechii, radacina nasului proeminenta, aripioarele nazale hipoplastice, gura mica, asimetria fetei in timpul rasului sau plansului.
Anomaliile cranio faciale pot fi : microcefalie (40%), fata lunga cu aspect miopatic (flasc), fante palpebrale scurte si inguste, suborbitar poate exista o zona de congestie. Afectari structurale ale sistemului nervos central : lobul parietal afectat, modificari de forma si marime ale corpului calos.
Alte anomalii ce pot sa apara: renale (hipoplazie), hipoplazie aortica, surditate, endocrine (hipoparatiroidism), hipoplazia timusului (determina imunodeficienta la sugar si copilul mic).
Diagnosticul se pune prenatal, obligatoriu cand exista antecedente familiale sau daca s-a detectat intrauterin o malformatie de cord. Diagnosticul de certitudine - cu ajutorul tehnicii FISH (citogenetica moleculara) sau metoda PCR (genotipare cu ajutorul markerilor ADN).
Evolutia este influentata de spectrul si severitatea anomaliilor prezente. Dezvoltarea psihomotorie este normala sau usor intarziata.
Ingrijire si tratament:
- monitorizare permanenta a statusului pacientului
- evaluarea cardiologica a malformatiilor si tratarea lor
- dozarea calciului si un bilant imunitar
- probleme de limbaj - tratament logopedic precoce
- probleme de alimentatie usoare - tetine cu deschidere larga ce usureaza suptul
- examene psihologice anuale
- faringoplastie in primul an de viata.

www.aprowmania.ro
www.justmed.eu
www.gulfkids.com

Litiaza renala

Litiaza renala sau pietre la rinichi, denumita popular, reprezinta bucati de substante minerale (calculi renali, nefrolitiaza), acumulate la nivelul rinichiului. Ele pot fi eliminate pe tractul urinar, uretere (rinichi-vezica urinara) si uretra (vezica urinara-exterior). Eliminarea poate fi asimptomatica sau poate produce o durere de intensitate moderata-mare (colica renala). Jumatate din persoanele cu un calcul renal vor dezvolta noi calculi in viitorul apropiat daca nu se trateaza.Mecanismul formarii calculilor este reprezentat de dezechilibrul dintre apa, sarurile minerale si unele substante din urina. Cei mai multi sunt formati din calciu. Asa zisa balanta urinara (echilibrul) este influentata de:
- lipsa unui aport suficient de lichide - deshidratarea fiind cea mai frecventa cauza a litiazei
- afectiuni medicale - boli inflamatorii ale intestinului
- alimentele bogate in oxalati - legume verzi in exces, ciocolata
Litiaza renala poate fi si o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi familii.
Plecarea calculilor din rinichi spre uretra poate produce:
- niciun simptom, daca sunt foarte mici
- durere constanta cu debut brusc (portiunea inferioara a spatelui sau in partile laterale ale trunchiului, la nivelul organelor genitale sau abdomenului)
- senzatia de greata, varsaturi; febra; aparitia sangelui in urina (hematurie)
- urinari frecvente si dureroase
- pierderea poftei de mancare
- transpiratii, diaree/constipatie, oboseala.
Afectiuni cu simptome asemanatoare pot fi: apendicita, hernia, sarcina ectopica, prostatita.
Complicatiile calculilor pot fi:
- cresterea riscului de infectie urinara
- leziuni renale ce pot duce la insuficienta renala
Litiaza renala la copii este rara, cand apare, apare de obicei la varsta 8-10 ani, cu asocierea unei infectii urinare.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale, enumerate mai sus. Daca pacientul se simte bine dupa o colica renala, tratamentul nu este necesar. Daca simptomatologia se agraveaza, medicul impreuna cu pacientul vor decide ce este de facut.
De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate indica pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o procedura de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti dimensiunile calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si medicamentele care calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei simptomatologiei.
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit; mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.
Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, medicul poate indica :
-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale:
-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie ); aceasta procedura se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari
-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din rinichi in ureter.
Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza renala, recurentele sunt foarte probabile. Pentru prevenirea recurentei se recomanda:
-consumul de lichide (intre 8-10 pahare de apa pe zi)
-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau, cereale din grau, varza si morcovi
-consumul mai scazut de carne de vita, porc si pasare
-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o dieta hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la persoanele in varsta si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade riscul de aparitie a calculilor renali
-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata
-mancare hiposodata (nesarata).


www.sfatulmedicului.ro
www.bendo.ro
www.corpul-uman.ro

Boala Kawasaki

Denumita si sindromul adenopatic cutaneomucos, aceasta boala afecteaza ganglionii limfatici, pielea si membranele mucoase din interiorul gurii, nasului si gatului. Este frecventa la copii.
Simptomele sunt clasificate in 3 faze:
- prima faza - febra 1-2 saptamani, roseata severa la nivel ocular, iritatie a pielii toracelui, abdomenului si a organelor genitale, buze crapate, senzatie de gat uscat, limba tumefiata si rosie, noduli limfatici inflamati si durerosi la palpare.- a doua faza - copilul poate dezvolta descuamarea pielii de pe membre, dureri articulare si abdominale, varsaturi, diaree.- a treia faza - simptomele si semnele incep sa dispara daca nu apar complicatii.
Cauzele bolii Kawasaki nu se cunosc cu exactitate, dar nu este o boala contagioasa. Unii factori de mediu sau unele infectii bacteriene/virale ar putea declansa boala.
Factori de risc: copiii intre 2-5 ani, sexul masculin, asiaticii sunt mai predispusi.
1 din 5 copii cu aceasta boala dezvolta afectiuni ale inimii ca: miocardita (inflamatia muschiului inimii) , regurgitare mitrala ( probleme ale valvei ), aritmii, vasculite (inflamarea vaselor sanguine).
Pentru diagnosticul bK nu exista un test specific. Un Specialist poate pune diagnosticul dupa un examen fizic amanuntit si teste de sange, urinare, EKG, ecografie.
Ca si tratament copiii diagnosticati cu boala Kawasaki sunt internati si li se administreaza gammaglobulina intravenos, scazand dramatic riscul afectarii arterelor coronare si diminuand procesul inflamator in general. Durerile severe ale articulatiilor sunt tratate cu ibuprofen sau naproxen. Pacientilor li se administreaza si doze crescute de aspirina in primele doua saptamani pentru a reduce febra, tumefactia si inflamatia. Boala Kawasaki care nu raspunde la tratamentul cu aspirina si gammaglobulina poate fi fatala. Pentru tromboze ale arterelor coronare se indica chirurgie (angiplastii, implantari de stent, bypass arterial).


www.emedonline.ro
www.sanatateatv.ro

Raceala

In zilele ce au trecut tot am dat peste multa lume racita, sezonul e in floare iar farmaciile fac bani frumosi.Denumita generic, raceala este cea mai comuna boala pe care o recunoastem imediat. Exista peste 200 de virusuri care produc raceala dar 25-30% dintre raceli au cauze neidentificate. Polipii nazali, bolile alergice cresc riscul producerii racelii.
Simptome: dureri de gat, inrosirea gatului, dureri de cap, febra, infundarea nasului, stranut, respiratie dificila. Apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza 2-14 zile. Daca persista peste 2 saptamani, pot fi consecinta a unei alergii mai mult, si nu a unei raceli. Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalandu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.
Ce se intampla? Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului. Particulele pe care noi le inhalam, ca praful, polenul, virusurile si bacteriile, sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate. Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.
Raceala se transmite pe diferite cai:
- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;
- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;
- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.
Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.
In cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde, vitamina C.Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa, creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza prin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului. Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, ele fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, ca sinuzita sau infectiile gatului.

Alergiile de toamna

Chiar daca florile nu mai infloresc, iarba nu este in plina viata, aerul devine rece iar praful verii este spalat de ploi de toamna, persoanele care sufera de alergii sezoniere nu scapa de pericole nici toamna. Triggeri alergiilor sunt un pic mai diferiti, insa efectele lor raman aceleasi, iar disconfortul creat nu pare sa se fi modificat fata de cel cauzat de polen, flori, iarba, fan si praf... Doar temperaturile sunt mai mici!

Plantele pot elibera, in vederea reproducerii, mici particule, numite polen. Acestea sunt foarte fine si invizibile ochiului liber, iar in interior contin gametul masculin. Acesta este protejat printr-un invelis extern destul de rezistent conditiilor, adesea neprielnice, din mediul extern. Cand granulele de polen ajung in contact cu un pistil compatibil sau cu o floare ce infloreste, o poate poleniza. Cand ajunge insa in contact cu mucoasa nazala, rezultatul nu mai este la fel de ”poetic”.

Polenul poate determina efecte foarte neplacute daca este inhalat de o persoana cu un teren atopic. Acest teren imun este esential pentru aparitia alergiilor. De aceea nu toti ne confruntam cu astfel de simptome cand atmosfera este incarcata cu polen. Terenul atopic presupune existenta unei hiperactivari a sistemului imun cu productia de anticorpi. Polenul este recunoscut deci drept un antigen, capabil sa dauneze organismului. De aceea, sistemul imunitar incearca sa il inlature. Anticorpii, care sunt in general directionati impotriva bacteriilor sau virusurilor, vor declansa o reactie intensa si impotriva polenului.

In lunile de toamna, cel mai mare dusman al persoanelor alergice este rugina sau pipirigul. Desi aceasta floare incepe polenizarea inca din august, chiar si tarziu toamna, efectele ei inca se mai pot resimti. Specialistii estimeaza ca persoanele alergice la plantele primvaerii si verii sunt, de asemenea alergice si la pipirig. Polenul este foarte usor si poate fi purtat de vant sute de kilometri. Iar aceasta devine o problema in special toamna, cand curentii sunt mai puternici. Deci, doar pentru ca nu stau langa un camp sau o zona cu multa iarba nu inseamna ca pericolul persoanelor alergice de a veni in contact cu polen este mai redus. O singura planta poate produce pana la 1 miliard de particule de polen. Pipirig - Scirpus maritimus

Mucegaiul este si el incriminat in aparitia alergiilor, toamna, cand umiditatea si lipsa soarelui favorizeaza acumularea lui. Mucegaiul se gaseste in colturi intunecate, cu igrasie, in pivnite, in case neaerisite, iar in aceasta perioada este din plin si in stratul de frunze moarte. Acarienii sunt si ei responsabili de o parte a alergiilor. Acestia sunt “musafiri” nepoftiti pe care ii gasim insa, aproape peste tot in casa. Ei se hranesc cu detritusuri organice cum ar fi celule moarte exfoliate, si se pot gasi in asternuturi, in covoare, la colturile incaperilor.
Pentru copiii, inceputul scolii poate fi si momentul in care se declanseaza diverse alergii. Fie ca este vorba de praful din sala de clasa sau de praful de creta, acesti triggeri pot insemna debutul unor stari alergice dificil de controlat. Praful va afecta in special copiii cu astm bronsic.
Alergiile determinate de pipirig, mucegai, polen determina rinita alergica, aceasta e caracterizata prin: rinoree, hiperlacrimatie, stranut, tuse, conjunctiva inrosita, nas infundat, iritatie nazala, cearcane. Pacientii cu alergie la pipirig pot acuza si durere de gat si prurit resimtit de-a lungul gatului. In cazul in care simptomele exista, cel mai indicat este sa consultati un specialist in alergologie, acesta fiind cel mai in masura sa stabileasca cu precizie diagnosticul corect.
Tratamentul alergiilor de toamna se poate face prin administrarea de medicamente antialergice, dar si prin respectarea unor recomandari specifice, menite sa tina pacientul cat mai departe de triggeri. Desi in prezent exista medicamente antialergice care pot fi achizitionatesi fara prescriptie medicala, este mai sigur sa fiti consultat de catre un medic specialist anterior administrarii oricarui compus antialergic. In cazul in care preferati sa va cumparati medicamente antialergice fara o vizita la medic, trebuie sa aveti grija la ce alegeti, deoarece anumite antihistaminice (de generatie intai) au importate reactii secundare, in principal sedare. Aceasta poate fi atat de intensa incat pe durata tratamentului pacientul este sfatuit sa evite manipularea utilajelor industriale, condusul autovehiculelor, sau realizarea oricarei actiuni ce necesita atentie sporita.
Recomandarile specialistilor, in vederea evitarii sau diminuarii simptomelor alergiilor includ:
- Evitati iesirile in aer liber in intervalul orar 10- 15, mai ales daca in zona dumneavoastra sunt numerosi alergeni aeropurtati (zona de campie). Acesta este intervalul de maxima circulatie a polenului in aer.
- Curatati tevile, inainte sa dati drumul caldurii pentru prima data.
- Utilizati un purificator de aer, un aspirator cu filtru HEPA, astfel incat aerul sa fie cat mai curat, si sa aspirati particulele de polen, mucegai din incapere, lasand in urma un aer fara alergeni.
- Utilizati un umidificator de aer, astfel incat umiditatea sa fie in permanenta intre 30-50%.
- Folositi o masca de fata care sa va acopere gura si nasul, in special cand lucrati in gradina, sau cand strangeti frunzele moarte.
In cazul in care copilul dumneavoastra are alergii alimentare, cel mai sigur este sa ii faceti dumneavoastra sandwichurile sau pachetelul cu mancare de acasa, sa il faceti atent sa nu manance de la colegi si nici sa schimbe mancarea cu a altora.


www.sfatulmedicului.ro
www.eplante.ro

Avortul si psihicul femeilor

Un nou studiu aparut demonstreaza ca femeile care avorteaza au un risc dublu de a suferi de boli mintale, fata de cele care nu au avut avorturi vreodata. Astfel se pare ca a aparut un nou amendament care le obliga pe femeile ce doresc sa avorteze sa mearga mai intai la un consilier psihologic.
Studiul a fost efectuat de cercetatoarea americana Priscilla Coleman si publicat in Jurnalul Britanic de Psihiatrie. S-a bazat pe analiza a 22 de proiecte separate ce analizau la randul lor experientele unui numar de 877.000 femei dintre care 163.831 suferisera un avort. Rezultatele au evidentiat faptul ca avortul este asociat cu o crestere moderata a riscului de aparitie a tulburarilor psihice. Practic, 81% dintre femeile ce au avortat au avut un risc mai mare pentru probleme psihice, iar 10% dintre ele au avut aceste probleme direct datorita intreruperii sarcinii.
Studiul a sugerat ca avortul este asociat cu un risc cu 34% mai mare de a suferi de anxietate si cu 37% mai mare de a suferi de depresie. De asemenea, a fost descoperit un risc cu 110% mai mare de a abuza de alcool, cu 220% mai mare de a abuza de canabis si un risc cu 155% mai crescut de tentativa de suicid.
Profesorul Coleman a declarat ca cercetarea sa a fost realizata pentru a evidentia faptul ca avortul trebuie si el luat in considerare, printre alti factori de risc care pot creste probabilitatea aparitiei unor probleme de sanatate mentala.Ea a subliniat faptul ca acest risc asociat cu avortul trebuie facut cunoscut femeilor, in cadrul consilierii anterioare intreruperii de sarcina.


www.descopera.ro

7 boli ale epocii moderne

La vremuri noi se pare ca apar si boli noi. Si nu ma refer aici la consumul de tip fast food ce ne face sa avem diabet, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, etc. Astea nu mai sunt noutati. Altele sunt: boli parsive care in urma cu un secol nici nu existau si care acum isi arata ghearele.

1. Vederea stricata de computer - am mai scris despre asta si intr-un alt post - cu cat stai mai mult in fata calculatorului, ori la slujba ori acasa, risti sa suferi de astenopie (ocupationala sau doar pentru ca te joci in fata PC-ului acasa) - boala manifestata prin : inrosirea ochilor, senzatia de uscaciune si usturime, vedere incetosata/dubla, dureri de cap. Cateva solutii pentru imbunatatirea situatiei: monitorul lasa-l la 60 cm de tine, fontul scrisului ajusteaza-l dupa cum vezi mai bine, la 20-30 minute fa o pauza de cateva minute fara sa te mai uiti la monitor.

2.Surzenia datorata castilor - problema frecventa in randul tinerilor/adolescentilor care au tendinta sa asculte muzica ore in sir, tot si tot mai tare. Unii ajung sa asculte muzica si la intensitatea de 110-120 decibeli (cat o drujba). Dupa ani de zile aparatul auditiv se uzeaza. Copiii surzesc de tineri si numai din vina lor. Solutii: volumul mai incet, mai putin timp cu castile in urechi, pe cat posibil castile externe sunt mai putin riscante datorita izolarii mai bune a urechii.

3. e-tromboza - tromboza venoasa profunda inseamna aparitia unui cheag de sange in venele membrelor inferioare din cauza statului pe scaun prelungit. Cheagul realizat poate produce ravagii la distanta, portiuni din el se pot rupe si ajunge la plamani sau la creier. O situatia riscanta frecventa este statul la calculator (!). Se recomanda: o data pe ora ridicati-va de la calculator, faceti miscari usoare cu piciorul, bateti tactul cu varful picioarelor, beti lichide.

4. Tulburarea anxioasa generalizata - Cu totii avem temeri si griji dar, atunci cand toate acestea iau aspectul unei ingrijorari excesive in raport cu situatia reala, cand ai sentimentul ca nu mai poti indura tot ce se intampla, cand ti se pare ca viata a devenit aproape imposibil de suportat, s-ar putea sa suferi de ceea ce, recent, psihologii au denumit anxietate generalizata. Tulburarea e, foarte probabil, favorizata de "bombardamentul" mediatic cu informatii neplacute, care te fac sa devii acut si dureros constient de toate relele lumii - de criza economica, amenintarea terorismului, infractionalitate - si creeaza un sentiment coplesitor de nesiguranta si de pericol. E nevoie de tratament - cu medicamente anxiolitice, cu antidepresive si cu psihoterapie.

5. Ortorexia - asta e una destul de ciudata si care arata cat de mare e puterea mass media asupra noastra. Avalansa de avertismente privind pericolul unei alimentatii nesanatoase, cascada de informatii legate de chimicalele dubioase pe care le contine mancarea si de efectele grave ale acestora asupra sanatatii i-au facut pe multi oameni sa dezvolte o adevarat obsesie a hranei sanatoase.Pe termen lung, ortorexicii ajung sa slabeasca excesiv, devitalizandu-si organismul pana la un nivel care le pune viata in pericol.

6. Sindromul cladirii bolnave - o denumire mai corecta ar fi sindromul cladirii care ne imbolnaveste, pentru ca exact asta se intampla - oamenii care lucreaza sau locuiesc intr-o cladire moderna, supraizolata, climatizata, prezinta anumite probleme de sanatate.Se vorbeste despre o cladire bolnava atunci cand ocupantii acesteia acuza niste simptome neplacute a caror cauza nu poate fi depistata. In asemenea, situatii, se presupune ca de vina e cladirea - de obicei o cladire noua sau recent renovata, cu izolatie performanta, sisteme de aer conditionat, geamuri facute sa nu se deschida (doar exista climatizare, nu?), incalzire centrala. Simptome: oamenii nu se simt bine, dimpotriva: sufera de dureri de cap, iritatii ale ochilor, faringelui sau mucoasei nazale, tuse, uscaciune sau mancarimi ale pielii, chiar senzatii de greata, oboseala accentuata si sensibilitate la mirosuri.Se pare ca excesul de "artificial" si scaderea proportionala a ponderii "naturalului" au o influenta foarte proasta asupra sanatatii umane.

7. Tulburarea anxioasa sociala - cei care sufera de anxietate sociala sunt chinuiti de sentimentul de a fi permanent urmariti, priviti si judecati de altii si se tem intr-una sa nu faca vreun lucru care sa-i puna intr-o lumina proasta. E evident ce dificila devine viata cuiva in asemenea conditii, cat de greu trebuie sa li se para acestor oameni sa mearga la scoala, la lucru sau pur si simplu sa iasa pe strada. Pentru un om care nu sufera de asa ceva, e greu de inteles cum e posibil ca simplul fapt de a fi privit, pe strada, de oameni - in cel mai firesc si inofensiv mod - sa ii faca pe acesti anxiosi sa tremure, sa transpire, sa ameteasca, sa-si simta stomacul rasucindu-se si inima batandu-le sa le sara din piept. Insa chiar asa se intampla; cei afectati de anxietate sociala sufera foarte mult si ajung sa nu mai poata duce o viata normală.O combinatie de medicamente specifice si psihoterapie ii poate ajuta enorm.

www.descopera.ro

Sindromul Cotard

Abonat fiind la newsletterul Descopera.ro, continui cu un alt sindrom rar si misterios, sindromul Cotard sau boala care te face sa crezi ca esti mort!
Rene Descartes a spus: "cogito ergo sum!" - "cuget, deci exist!", acest enunt stand la baza filosofiei europene si sustinand ca daca ne putem indoi de perceptiile pe care le avem datorita simturilor noastre, nu avem cum sa ne indoim de propria existenta.
Sindromul Cotard este caracterizat de o stare de delir in care pacientul insista ca a murit sau ca o parte a corpului sau a putrezit. Acest sindrom este extrem de rar, fiind de obicei întalnit la pacienţii ce sufera de schizofrenie si de tulburari bipolare. Afectiunea a fost observata prima data in 1788 dar descrisa in detalii in 1880 de catre francezul Jules Cotard. Cotard a descris aceasta negare psihotica a propriei existente ca fiind o stare dementiala profunda, melancolica, de multe ori asociata cu o ipohondrie extrema. Acest sindrom afecteaza copiii, adolescentţii si persoanele in varsta, fiind de obicei una din manifestarile schizofreniei sau ale tulburarii bipolare. De asemenea, sindromul poate fi asociat leziunilor tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.Ideile delirante constituie tulburari de gandire care determina o reflectare eronata a realitatii. Caracterul patologic al acestor tulburari nu este recunoscut de subiect, conducand la modificarea patologica a conceptiei despre lume. Sindromul Cotard se manifesta ca o idee deliranta depresiva, mai exact ca o idee deliranta de negatie.
Delirul Cotard se diferenţiaza de toate celelalte tipuri de idei delirante prin faptul ca este unicul a carui existenţa poate fi confirmata chiar de catre pacient - chiar daca el crede cu sinceritate in ideile delirante! Toate celelalte sindroame delirante necesita prezenţa unei alte persoane pentru a fi diagnosticate.
Printre cauzele identificate pana acum de catre specialisti se numara depresia severa, tumorile pe creier, atacurile cerebrale, schizofrenia si tulburările bipolare. Sindromul Cotard poate aparea si ca urmare a lezionarii unei parti a creierului, in majoritatea cazurilor fiind intalnite dereglari structurale si functionale ale acestuia.
Un caz extrem al sindromului Cotard a fost descris de catre Dr. Christopher Gardner-Thorpe de la Spitalul din Exeter.O pacienta in varsta de 59 de ani descria cum simte socuri electrice in ambele brate, iar din cand in cand experimenta episoade in care avea senzatia ca bucati de carne din corpul ei dispar. Femeia simtea cum carnea de pe abdomen şi de pe membre cade, iar un lichid din interiorul sau se scurge. Aceasta se panica, avand senzatia ca un proces de descompunere are loc, urmand sa o reduca la nimic. Avand senzatia ca intregul corp ii dispare, femeia s-a uitat in timpul unui episod in oglinda, unde i s-a părut ca isi vede maxilarul alb, ca si cum toata carnea ar fi disparut. Pacienta a fost tratata cu metiprednisolon, insa iluziile de tip Cotard au continuat sa apara episodic, la cateva luni.
Situaţia depinde de la caz la caz, in functie de gradul de afectare a creierului, insa un caz recent petrecut in Marea Britanie arata ca exista si situatii cu final fericit.

O secretara in varsta de 24 de ani, LU, a fost internata in 2004 la un spital de neurologie din Londra, fiind diagnosticata cu epilepsie, urmare a encefalitei provocate de virusul herpes simplex.La doua saptamani dupa internare, LU a fost supusa unor teste in vederea intocmirii unui profil neuropsihologic. S-a observat ca pacienta prezenta o capacitate redusa de atentie, concentrare si de judecata, fiindu-i de asemenea afectata si capacitatea de a recunoaste fete.

In cadrul aceluiasi test pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: sustinea in mod repetat ca este moarta, afirmand ca a murit cu doua saptamani inainte. In tot acest timp pacienta plangea, intreband daca spitalul in care se afla este cumva Raiul. Intrebata de doctori cum crede ca a murit, LU a raspuns: "Nu stiu exact cum. Stiu ca aveam o gripa si ca am venit aici. Poate ca am murit de gripa". De asemenea, pacienta afirma ca "ma simt ciudat fată de iubitul meu. Nu-l pot saruta, se simte ciudat - desi stiu ca ma iubeste".

Pacienta prezenta si alte simptome, printre care ameteala, halucinaţii auditive (auzea muzica disco), halucinaţii tactile (avea sentimentul ca pe antebraţul stang ii curge apa) si halucinaţii vizuale (avand senzaţia ca peretii se misca).Convingerea pacientei ca a murit s-a redus in zilele urmatoare, psihologii reusind sa obtina o restructurare cognitiva. Astfel, la doua zile dupa intocmirea profilului neuropsihologic, lui LU i s-au pus cateva intrebari pe tema mortii. Pacienta a fost intrebata daca a mai vazut vreodata o persoana moarta, si daca da, cum de si-a dat seama ca acea persoana este moarta. Ea a raspuns ca a vazut-o pe bunica sa dupa ce a murit, si a stiut ca nu mai este in viata pentru ca ochii ii erau inchisi si nu mai facea nicio mişcare. Pacienta a recunoscut ca ea vorbeste si se misca, lucru inconsistent cu caracteristicile normale ale oamenilor morti. Dupa aceasta discutie, pacienta a fost intrebata cat de convinsa este de faptul ca este moarta. Daca inainte cu cateva zile procentul indicat de aceasta era de 100%, de data aceasta era de doar 40%.

Psihologii au continuat de-a lungul urmatoarelor zile discutiile cu ea, iar într-o saptamana de la diagnostic iluzia pacientei a disparut in intregime.

Un neuropsiholog din Marea Britanie, Paul Broks, relata recent in The Telegraph dialogul purtat cu o pacienta ce suferea de sindromul Cotard. "M-a intrebat: «Sunt moarta?». Am asigurat-o ca este cat se poate de vie, ca se afla intr-o sectie de spital, unde bea un ceai si dialogheaza cu mine. Nu a fost convinsa. «Dar tu esti real?», m-a intrebat ea".

Broks spune ca acest sindrom ar putea avea la baza o dereglare neurologica ce duce la o decuplare a emotiilor de ganduri. Nu este suficient sa ne gandim ca existam, ci si sa simtim acest lucru. Astfel, zicala lui Descartes, "gandesc, deci exist" trebuie modificata in "simt ca gandesc, deci exist".

www.descopera.ro

Amigdalita

Amigdalita sau tonsilita este inflamatia acuta cronica a amigdalelor - glande de mici dimensiuni, cu forma de migdale, localizate in perimetrul faringelui de o parte si de alta a omusorului, posterior de limba.
Amigdalita este cel mai frecvent cauzata de o infectie virala, insa poate fi determinata si de catre bacterii.Virusii care cauzeaza boala sunt adesea cei care afecteaza tractul respirator. Acestia includ virusul gripal (influenza), virusul parainfluenza (cauzeaza laringita si crup), precum si adenovirusul, enterovirusul si rinovirusul.Amigdalita bacteriana poate fi cauzata de variate tipuri de bacterii, insa cel mai frecvent este determinata de streptococii de grup A.
Simptomul principal este reprezentat de durere in gat. Alte simptome: amigdale inflamate si eritematoase (inrosite), durere la inghitire, febra, tuse, dureri de cap, oboseala, pete albicioase pline cu puroi pe suprafata amigdalelor, noduli limfatici mariti la nivelul gatului; rar pot sa apara: varsaturi, constipatie, dificultate la deschiderea gurii. Daca amigdalita este cauzata de un virus, precum virusul gripal, apar si simptome gripale, precum scurgeri nazale. Daca boala este determinata de bacterii, pacientul poate prezenta iritatii cutanate sau inrosirea fetei (eritem facial).Complicatiile apar foarte rar si cuprind: abcese in jurul amigdalelor, umflarea fetei si a gatului, infectia urechii medii (otita), septicemie (daca bacteriile ajung in sange).
Indiferent daca amigdalita este de cauza virala sau bacteriana, cel mai probabil sistemul imun va indeparta infectia in cateva zile.Deoarece majoritatea cazurilor de amigdalita sunt provocate de virusi, ele nu raspund la tratament cu antibiotice. De obicei, boala se vindeca de la sine, insa pacientul poate lua paracetamol sau ibuprofen pentru a reduce simptomele, precum durere in gat, cefalee si febra. Ibuprofenul nu trebuie administrat daca bolnavul prezinta un istoric de ulcere gastrice, indigestie, astm, sau afectiuni renale. De asemenea, ibuprofenul nu este recomandat femeilor insarcinate.
Tratamentul amigdalitei bacteriene consta in administrare de antibiotice. Insa, studiile au aratat ca antibioticele nu reduc semnificativ simptomele. De asemenea, studiile au dovedit ca rezultatele maxime se observa de la a 3-a zi de la inceperea tratamentului cu antibiotice.
Daca pacientul prezinta episoade recurente de amigdalita (5 sau mai multe intr-un an) sau daca simptomele sunt severe, se poate apela la excizia chirurgicala a amigdalelor (tonsilectomie).

www.sfatmedical.ro

Boala Wilson

Bafta celor care sunt in sesiune!
Boala Wilson sau degenerescenta hepato-lenticulara este o boala metabolica ce se caracterizeaza prin depunere de Cu (cupru) in ficat, sistem nervos, ochi, rinichi. Se manifesta clinic prin ciroza hepatica, semne neurologice si inel Kayser Fleischer.Boala este mai frecventa in Sardinia, in cateva insule japoneze, chinezi, indieni, arabi.
Se transmite genetic, autozomal recesiv.
Aportul zilnic de Cu este de 4mg, se absoarbe 2mg/zi si se excreta prin bila 1,2 mg/zi. In boala Wilson excretia biliara de Cu este de doar 0,2-0,4 mg/zi, restul se depune. Eliminarea biliara scazuta este consecinta unor tulburari functionale lizozomale ale hepatocitului, celula ficatului. Totodata se descrie o scadere a sintezei de ceruloplasmina, enzima care transporta Cu prin sange. Primul organ afectat este ficatul.Boala poate sa apara inca din copilarie cand se descrie marirea ficatului si steatoza - ficatul gras. In timp apar benzi fibroase tip "bridging necrosis" iar ficatul devine atrofic pana la ciroza hepatica macronodulara.
In sistemul nervos central apar atrofii, degenerescente chistice in nucleii caudat si putamen (creier), leziuni de tip Alzheimer.
Ca si simptome, manifestari hepatice (hepatomegalie, splenomegalie, icter, stelute vasculare, ascita, hemoragie digestiva superioara, hepatita cronica, ciroza hepatica), manifestari neurologice (tremor, rigiditate, tulburari de coordonare, tulburari psihice), manifestari oculare (inel K F - patognomonic - depunerea Cu la periferia corneei).
Forme clinice: hepatica (boala Kehrer), hepato-neurologice (BW), neurologica (boala Westphall-Strumpell), hepatita acuta fulminanta cu anemie hemolitica.
Evolutie - daca ramane netratata, este rapida, hepatita fulminanta ducand la deces in cateva zile.
Complicatii - hemoragie digestiva superioara prin ruperea varicelor esofagiene; insuficienta hepatica; encefalopatie hepatica.
Tratament - igieno dietetic - excluderea alimentelor bogate in Cu (scoici, ficat, nuci, ciuperci, cacao) si patogenetic - D-penicilamina (reduce Cu din sange care este toxic in cantitati mari), vitaminaB6, Zinc. In ultimul rand - transplantul hepatic.
Profilaxie - greu de realizat, boala este genetica.

poze: www.medikal.ro
www.mymed.ro

Vine vara, hai cu bronzul!

Toata lumea isi doreste un bronz frumos imediat cum soarele straluceste mai tare si ne imbracam cat mai lejer, in special domnisoarele si doamnele. Imbracate in culori care de care mai deschise, le admiram bronzul. Bineinteles, o buna parte dintre domnisoare apeleaza la bronzarea artificiala inca de prin aprilie-mai. Dar oare stiu ca aceasta modalitate nu e tocmai sanatoasa pentru piele ? Orice bronzare, fara mijloace adecvate de protectie, este periculoasa.Expertii in sanatate publica, dar si dermatologii avertizeaza amatorii asupra bronzarii atat pe cale naturala, cat si artificiala, care nu prezinta nici un avantaj pentru sanatate, din contra, maresc riscurile aparitiei unor boli precum cancerul de piele. Din 1980 si pana acum, numarul cazurilor de cancer s-a mai mult decat dublat.
Chiar daca principalul motiv este de natura estetica, o astfel de activitate duce la imbatranirea prematura a pielii, aparitia ridurilor si a petelor negre.
Razele ultraviolete responsabile cu bronzarea sunt UVA si UVB, care, la om, sunt cancerigene. Bronzul nu este un semn al sanatatii, ci o reactie a pielii care arata ca a suferit afectiuni celulare profunde. Radiata ultravioleta a soarelui reprezinta in zilele noastre un pericol crescut in legatura cu fenomenul de subtiere a stratului de ozon al stratosferei, care, in mod normal, contribuie la protejarea noastra contra razelor ultraviolete. Expunerea la razele ultraviolete poate produce de asemenea leziuni oculare precum cataractele.Razele UVB provoaca inrosiri si arderi ale pielii. Efectele lor se limiteaza la epiderma. Ele produc un bronzat intarziat, ce apare dupa formarea pigmentului negru al pielii, numit melanina, dupa 48-72 de ore de la expunere. Razele UVB sunt principala cauza a cancerului de piele. Vitamina D3 produsa de razele UVB ajuta la mentinerea in organism a unui nivel sanatos de calciu si fosfor, care contribuie la prevenirea rahitismului si a osteoporozei, la fel ca si la alte afectiuni fizice si cutanate. Un doctor, Alan B. Fleischer, a demonstrat ca ele pot inlatura psoriazisul, deci nu sunt atat de rele decat daca "se abuzeaza" de statul la soare.
Razele UVA penetreaza straturile profunde ale pielii, deteriorand astfel fibrele de elastina si de colagen ale dermei. Razele UVA nu ard pielea precum cele UVB, dar produc o pigmentare in minutele urmatoare expunerii care nu este datorata formarii unei noi melanine, ci a oxidarii melaninei deja prezente in piele. Prin razele UVA se produce o bronzare de scurta durata.
Se spune ca bronzarea artificiala este mai sigura decat bronzarea naturala. De fapt, nu este adevarat, caci, chiar daca lampile de bronzat folosesc razele UVA, pentru ca nu ard precum cele UVB, acestea din urma pot fi prezente in proportie suficienta in radiatia artificiala pentru a cauza arsuri. De fapt, razele UVA, despre care s-a crezut, din greseala, ca sunt mai putin periculoase decat cele UVB, au in aceeasi proportie proprietati cancerigene.
O alta idee gresita este aceea prin care se spune ca bronzarea artificiala este folositoare pentru pregatirea pielii inainte de a pleca in vacanta. Iata explicatia: o expunere de 20 de minute intr-un pat de bronzat poate fi echivalentul, in ceea ce priveste razele UVA, a petrecerii a doua ore de plaja sub razele puternice ale soarelui de la amiaza. Prin aceasta practica, pielea este expusa unei doze de raze UVA de la trei la sase ori mai puternice decat la lumina solara. Dermatologii sunt de parere ca bronzarea artificiala nu ofera cu adevarat protectie eficace contra razelor solare eventuale din timpul vacantei. Persoanele care au pielea deschisa, ochii albastri, parul roscat sau blond sau au pete rosiatice se bronzeaza foarte prost, pielea lor arzandu-se cu usurinta si avand tendinta aparitiei petelor negre.
Cum afectiunile pielii cauzate de expunerea la razele ultraviolete se acumuleaza de-a lungul anilor, trebuie sa ne aparam de aceste raze inca din copilarie, deoarece se estimeaza ca intre 60%-80% dintre expunerile la soare ale unei persoane au loc inainte de varsta de 18 ani. Asa ca protejati-va copiii!
Ca si sfaturi:
- precautii pentru bebelusi: tineti-i la umbra si asigurati-va ca sunt bine protejati de soare printr-o palarie cu bor mare si haine corespunzatoare!
- dati exemplu celor mai tineri: stati la umbra, chiar si la plaja, folosind umbrela, purtati palarie!
- aveti grija de copaci, pentru ca ei va ofera umbra!
- purtati ochelari de soare cu lentile fumurii, care protejeaza contra razelor UVA, dar si UVB!
- evitati expunerea la soare intre orele 11:00 si 16:00, atunci cand intensitatea razelor ultraviolete este maxima!
- daca expunerea la soare este inevitabila, este recomandat sa folositi o crema solara aprobata de Asociatia de Dermatologie care sa aiba factorul de protectie solara 20+ . Daca pielea dumneavoastra este deja bronzata, nu mizati pe acest lucru pentru a va proteja de razele de soare, pentru ca bronzul nu este echivalentul decat al unui factor de protectie solara de cel putin 4!
- fiti atenti la medicamentele care cauzeaza o fotosensibilitate a pielii. Consultati-va medicul pentru ca unele pot produce o iritare a pielii, roseata, inflamatii!
- depistarea cancerului: examinati-va regulat pielea! Consultati un medic daca o alunita sau o pata pigmentara ia o forma asimetrica, daca diametrul ei creste, daca leziunea isi schimba culoarea, sangereaza sau produce o stare de mancarime sau daca o rana refuza sa se cicatrizeze!
- nu va expuneti inutil si nu abuzati de soare si nu recurgeti la bronzarea artificiala!
In legatura cu cancerul de piele, factorii favorizanti sunt: ereditatea, abuzul de soare, tabagismul si dietele bogate in grasimi, pigmentarea slaba intalnita la persoanele roscate si blonde cu ten laptos.

www.netmedic.ro
www.feminista.ro

Doneaza sange! Fii erou!

Lume, lume ! Va anunt ca incepe campania de donare de sange pe acest an. In perioada 16-20 mai a.c. personalul de la Centrul de transfuzii Sibiu din incinta spitalului va asteapta sa donati. O singura donare poate salva pana la 3 vieti! Pun un link unde puteti afla si alte locatii ale centrelor din tara unde puteti merge sa donati. Acesta este: http://www.doneazasange.ro/centre_transfuzie.html . Centrele sunt deschise de luni pana vineri de la 8 la 13.Si acum cateva detalii despre donarea propriu-zisa:
- Donarea de sange este sigura si usoara.
- Nu se poate lua SIDA sau alte boli infectioase in timpul donarii.
- Se utilizeaza un ac steril si de unica folosinta pentru fiecare donare.
- Senzatia de lesin sau oboseala dupa donare este foarte rar intalnita.
- Puteti dona doar daca starea de sanatate va permite si va simtiti bine.
- Vi se vor pune cateva intrebari legate de starea de sanatate si vi se va face un mic examen medical - temperatura, puls, tensiune.
- Rezultatele testelor raman confidentiale.
Conditiile impuse pentru donare sunt:
- varsta: 18-62 ani
- greutate peste 58 kg
- tensiunea arteriala peste 100/80 mmHg
- nu ai afectiuni de genul: hepatita (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, epilepsie, ulcer, diabet zaharat, boli de inima, boli de piele, de tiroida, miopie – 4 dioptrii, anemie, gripa (recent), sa nu fii racit la momentula ctual sau sa nu fi suferit in ultimele luni interventii chirurgicale
- femeile sa nu fie: insarcinate, in perioada de lauzie, in perioada menstruala
- sa nu fi consumat grasimi sau bauturi alcoolice cu cel puþin 24 de ore inaintea donarii si inainte de donare: alimentatie usoara, dar bogata in fier; se vor evita produsele bogate in grasimi, prajelile, fiind recomandate carnea slaba, pestele, cerealele, leguminoasele; aport crescut de apa/ceai/suc fara cofeina
- au trecut 60 zile de la ultima donare in cazul donatorilor onorifici.
Avantajele donarii:
- Urmatoarele analize sunt gratuite : RH ; Grupa sangvina ; Hepatita B, C ; HIV(SIDA) ; HTLV (leucemie) ; VDRL (siffilis) ;transaminaze (probe hepatice); glicemie; colesterol
- 1 zi libera (in cazul angajatilor cu carte de munca) sau o zi scutita de scoala
- Primesti 7 bonuri de masa (aprox 56 lei).
DONEAZA SANGE! FII EROU!
Sibiu - 16 --20 mai 2011, Centrul de transfuzii - 08:00 - 13:00.

Somnul si insomnia

Sa vedem, care isi doarme viata si care nu? Pe cat de simpla vi s-ar parea aceasta stare - somnul, lucrurile sunt mai complicate decat par.
De exemplu proportia somnului REM in care visezi scade de la 50% in pruncie la 25% in copilarie. Cosmarurile sunt cele mai frecvente in anii prescolari. Copiii care nu dorm suficient sunt predispusi la obezitate.
De la nastere pana la moarte 1/3 din viata o petrecem dormind. Dar inca nu se stie de ce. Amuzant, nu?
Exista anumite persoane care poarta o gena letala numita gena insomniei familiale fatale (FFI). Dupa cum va dati seama, principalul simptom este incapacitatea de a dormi. Initial dispare capacitatea de a atipi, apoi cea de a dormi o noapte intreaga, pana cand pacientul nu mai poate dormi deloc. Sindromul apare in general la pacientii in jur de 50 ani, persista cam un an iar finalul este decesul. Despre aceasta boala crunta se stiu foarte putine lucruri. Cercetatorii au descoperit ca la un pacient cu FFI, prionii, niste proteine malformate, ataca talamusul, o structura din profunzimea creierului ducand la tulburari ale somnului. De ce se intampla asta sau tratamentul bolii nu au fost descoperite. Boala este cunoscuta doar in 40 de familii in intreaga lume.
Teoretic nu stim de ce avem nevoie de somn. Stim doar ca ne lipseste cand nu beneficiem de el si ca intr-un final de doboara oricat am incerca sa ii rezistam. Mai stim ca somnul este impartit in somnul profund si somnul cu miscarea rapida a ochilor REM in care creierul este la fel de activ ca si in starea de veghe doar ca muschii voluntari sunt "paralizati".
Toate mamiferele si pasarile dorm. Delfinul doarme cu o jumatate de creier treaza pentru a ramane atent la mediul subacvatic. Un animal trebuie să stea nemiscat pentru o lunga perioada de timp, devenind o tinta usoara pentru pradatori. Care ar fi rasplata pentru un asemenea risc? „Daca somnul nu slujeste unei functii absolut vitale – spunea candva renumitul cercetator al somnului Allan Rechtschaffen – aceasta e cea mai mare greseala pe care evolutia a facut-o vreodata.“
Teoria predominanta este ca somnul e cerut de creier. Ideea se bazeaza partial pe bun-simt – cine n-are mintea mai limpede dupa un somn bun? Dar e mai greu s-o justifici folosind date reale. Cum ajuta somnul creierul? Raspunsul ar putea depinde de ce fel de somn vorbim. Recent, cercetatori de la Harvard, condusi de Robert Stickgold, au aplicat studentilor diferite teste de aptitudini, permitandu-le sa atipească, apoi testandu-i din nou. Au descoperit ca subiectii cu un somn REM au avut ulterior performante mai bune la testele de recunoastere a modelelor, precum cele de gramatica, iar cei care au dormit profund s-au descurcat mai bine la memorare.
Unul dintre descoperitorii somnului REM şi cofondator al Centrului pentru Medicina Somnului, de la Stanford, William Dement, a spus despre cauza somnului: „Din cate stiu eu singurul motiv cu adevarat sigur pentru care trebuie sa dormim e ca ni se face somn.“
Din pacate, opusul nu e intotdeauna adevarat; nu ni se face somn oricand avem nevoie de el. In tarile dezvoltate, insomnia a atins niveluri epidemice. Intre 50 si 70 de milioane de americani, cam 1/5 din populatie, se plang de probleme cu somnul. In 2008 au fost prescrise 56 de milioane de retete pentru somnifere, cu 54% mai multe ca in ultimii patru ani. Se aşteapta ca profitul centrelor de tratare a problemelor de somn sa ajunga la patru miliarde si jumatate de dolari pana in 2011. Si totusi se face surprinzator de putin pentru a intelege cauzele primare ale insomniei. Majoritatea studentilor la medicina au sub patru ore de curs despre tulburarile de somn; unii nici atat.

Sindromul virusului computer

Celor care stau peste 8-10 ore in fata calculatorului cu siguranta nu le va placea ce vor citi in continuare. Ei stiu ca petrecand atata timp in fata PC-ului au parte de: oboseala, dureri de cap/ochi, privire incetosata. Toate acestea au un nume, sindromul virusului computer.
Privitul in monitor atatea ore pe zi, in fiecare zi, este un lucru stresant si obositor. Ocazional, semnele pe care le dau ochii obositi sunt normale. Dar daca simptomele sunt multiple si afecteaza confortul si productivitatea, atunci sigur suferiti de CVS. La fel ca alti muschi ai corpului nostru, muschii ochiului pot resimti oboseala.Ochiul uman nu este programat pentru astfel de activitati intense. Imaginile de pe ecran nu sunt solide, ele sunt formate din numeroase puncte (pixeli) care le face putin mai intunecate in centru si neclare pe margini. Sistemul nostru de a focaliza nu stie prea bine cum sa raspunda la un asa stimul. Ochiul uman a fost conceput pentru a functiona in aer liber. Simtul vazului folosit de stramosii nostri este diferit de cel al omului modern - in special cel care sta in fata unui computer. Lucrand cu texte si grafice pe monitorul calculatorului s-a creat o noua sursa de stres pentru sistemul nostru vizual. In ziua de azi, aproape toate cerintele care solicita omul - atat in timpul lucrului, cat si in cel de recreere - sunt facute sa functioneze pe baza acestui simt.
Computerele trebuie sa fie iluminate dintr-o parte, nu direct din fata sau din spate. Ochii trebuie sa lucreze in plus pentru a focaliza si refocaliza atunci cand privesc un document aflat pe ecran. Stralucirea ecranului si iluminarea biroului sunt, de asemenea, importante. Pentru folosirea computerului, sistemul de iluminare este periculos. Ochii devin obositi; unii oameni sunt fotosensibili si acest lucru poate genera dureri de cap.
Clipitul ajuta la umezirea ochilor. Problema ochilor uscati intervine, de asemenea, in aceste cazuri. Un computer este ca o tinta irezistibila in fata careia uitam sa si clipim. Oamenii, in mod normal, clipesc de 14 ori pe minut, fapt care ajuta la umezirea ochilor. S-a observat ca utilizatorii computerelor clipesc de cinci ori pe minut. Unele persoane care petrec multe ore in fata computerelor au invatat sa-si protejeze ochii facand numeroase pauze, privind in alta parte decat la monitor sau chiar spalandu-se pe ochi de cateva ori pe zi.
Deloc surprinzatoare este aparitia unei intregi industrii de protejare a ochilor celor care utilizeaza computerele: de la picaturile pentru ochi la manuale pentru definirea CVS-ului si chiar programe software care sa ne spuna cand e timpul sa facem pauza pentru odihna ochilor. HTS este un program care propune un fel de fitness pentru muschii ochiului. Este vorba de un program de reeducare pentru ochii utilizatorilor de computer. Si, asa cum este mersul pe bicicleta care odata invatat nu se mai uita, la fel este si cu buna functionare a muschiului ochiului. Tensiunea oculara, oboseala, nu este o problema de vedere, deci utilizarea doar a ochelarilor nu va rezolva problema. Muschii ochiului trebuie sa lucreze impreuna ca o echipa - invatati sa focalizeze si sa se relaxeze, dupa cum e cazul. Daca muschii ochiului nu se coordoneaza, ei obosesc. Aceasta terapie computerizata este usoara si amuzanta. Cu ajutorul ei se vor invata o serie de exercitii pe computer. Copiii sunt cei mai incantati de jocurile pe calculator. Primele sarcini sunt usoare: ochii trebuie sa urmareasca niste sageti care trec de-a lungul ecranului. Apoi va trebui sa identificati miscarea unor imagini. Computerul va mari automat dificultatea exercitiului. Acest program este realizat pentru problemele binoculare personale. Puteti practica aceasta terapie de acasa, de la scoala sau de la birou timp de cinci zile pe saptamana. Majoritatea pacientilor termina acest program in 6-8 saptamani. Apoi tratamentul se va relua peste cateva luni.

2% pentru Smurd

Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, orice contribuabil, persoana fizica, poate directiona 2% din impozitul pe venit, platit statului, catre ce organizatie non-guvernamentala (asociatie, fundatie etc.) doreste. Practic in acest fel dvs. transmiteti statului modul in care doriti sa fie cheltuita o parte din impozitul dvs. pe venit. Atentie, aceasta suma nu reprezinta o sponsorizare sau donatie, ci este, in esenta, o parte a bugetului de stat care este directionata de catre fiecare cetatean in parte catre entitatea dorita de acesta !
Ajuta SMURD prin redirectionarea celor 2 procente pana la 15 mai 2011! Cu banii stransi se va cumpara un avion sanitar pentru urgente. Mai multe detalii si acte necesare la : http://www.fundatiapentrusmurd.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=79&Itemid=92

Sindromul mortii subite

...sau sindromul Brugada. Am tot auzit de numele acesta si m-am documentat putin sa postez si aici.
Este o anomalie a celulelor miocardice intrerupandu-se activitatea electrica a inimii cu aparitia unor aritmii posibil letale. Principala caracteristica o reprezinta moartea subita asociata cu unele semne electrocardiografice ce definesc blocul de ramura si supradenivelarea segmentului ST in derivatiile anterioare.Sindromul Brugada este determinat genetic, se transmite autozomal dominant in 50% din cazurile familiale. La unii pacienti sindromul Brugada nu determina absolut nici o manifestare clinica dar altii prezinta sincopa(lesin) si deces cardiac subit prin tahicardie ventriculara polimorfa si fibrilatie ventriculara.
Diagnosticul initial se bazeaza pe caracteristicele electrocardiografiei cu denivelare puternica a ST in derivatiile V1-V2 care determina complexe QRS caracteristice blocului de ram. Electrocardiografia poate fi patologica fara ca pacientul sa prezinte aritmii periculoase-semnul Brugada. Daca sunt prezente si aritmii atunci conditia se numeste sindromul Brugada.Intrand mai in detaliu, sindromul Brugada este o canalopatie, o boala caracterizata prin tulburarea transportului ionic transmembranar care determina potentialul de actiune cardiac. S-au descoperit la 10-30% din cazuri mutatii ale genei SCN5A, care codeaza canalele de sodiu voltaj dependente. Aceste mutatii reduc curentul de sodiu disponibil in timpul fazei 0 si 1 a potentialului de actiune cardiac. Scaderea curentului de sodiu afecteaza endocardul ventricular drept diferit fata de epicard, determinand caracteristicile electrocardiografice ale sindromului Brugada si manifestarile clinice ale acestuia.
Factorii de risc care declanseaza sindromul Brugada cuprind:
-hiperkaliemia, hipokaliemia
-intoxicatia cu alcool sau cocaina
-febra, combinatia dintre insulina si glucoza
-agentii vagotonici
-beta-blocantii, agonistii alfa-adrenergici
-blocantii canalelor de calciu.
Diagnosticul diferential se face cu displazia ventriculara dreapta aritmogena, hipotermia, pericardita, embolismul pulmonar, angina Prinzmetal, anevrismul disecant de aorta, intoxicatia cu cocaina si alcool, distrofia musculara Duchenne etc.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza studiilor de laborator (K, Ca, creatininkinaza, troponina, testari genetice pentru mutatia genei raspunzatoare), studiilor imagistice (EKG, ecocardiograma, RMN), studiilor electrofiziologice.
Ca si tratament, singura optiune este implantarea unui defibrilator cardiac pentru a controla manifestarile sindromului. Nici un medicament nu s-a dovedit eficient in a reduce incidenta tahicardiei ventriculare sau a fibrilatiei ventriculare sau in prevenirea mortii subite. Cauza mortii in Brugada este fibrilatia ventriculara (cu stop cardio-respirator).
Unele studii recente evalueaza rolul quinidinei - antiaritmic clasa Ia - pentru scaderea incidentei episoadelor de tahicardie ventriculara din acest sindrom. Se mai recomanda si restrictionarea sporturilor solicitante, competitive deoarece efortul fizic crescut poate mari tonusul vagal ce poate duce la tahicardie ventriculara.

Cauzele cearcanelor

Pentru unii dintre noi cearcanele vin si trec. Apar dupa o noapte de nesomn sau dupa o zi obositoare de munca si dispar dupa ce ne odihnim suficient. Insa unele persoane le au permanent. Chiar daca oboseala este de vina in aproximativ 90 % din cazuri mai exista o serie de cauze.
- ereditatea - da! cearcanele se pot mosteni in familie; astfel nu exista nici probleme cu somnul nici vreo boala cronica; pielea mostenita de la parinti este mai transparenta iar zona din jurul ochilor este mai intunecata.
- somnul insuficient si oboseala - care pot schimba nuanta tenului, facandu-l mai palid.
- imbatranirea - pielea din jurul ochilor se subtiaza o data cu varsta iar vasele mici de sange de acolo se vad mai bine.- alergiile - produc iritatii oculare si mancarimi si frecandu-te la ochi pielea devine mai intunecata.
- eczemele - tot prin iritatia si inflamarea ochilor.
- expunerea la soare - poate stimula productia excesiva de melanina.
- alimentatia inadecvata - regimul alimentar sarac in nutrientii necesari organismului precum Fe, acid folic, vit B12, vit K.
- raceala si sinuzita - cresc presiunea vasculara si duc la paloarea tegumentului.
- boli endocrine - hipertiroidia, gusa pot cauza cearcane din cauza disfunctiilor hormonale.
- medicamentele - vasodilatatoare.
- alti factori - fumatul, alcoolul, stresul, anemia, sarcina, deshidratarea, afectiuni renale.
Cearcanele pot exista insa si la copii,, de obicei sunt cearcenele ereditare de care v-am zis dar aparitia lor poate fi favorizata si de raceala, congestie nazala, sinuzita etc.

www.medlive.hotnews.ro

Stiati ca... ? (II)

- aspirina a fost descoperita in timpul unui experiment cu un produs reciclabil ?
- nimeni nu stie cine a inventat ochelarii ? Se spune ca dramaturgul roman Seneca ar fi citit "toate cartile din Roma" privind printr-un borcan de sticla cu apa. O suta de ani mai tarziu, calugarii prezbiteni foloseau segmente sferice de sticla ce puteau fi asezate pe materialul de citit, pentru a mari literele, de fapt o lupa de sticla, numita "piatra citirii." Prima mentiune oficiala este insa din 1289.
- puse cap la cap venele,arterele, si capilarele unui adult ar ajunge pentru inconjurul Pamantului de aproape patru ori ?
- daca cantitatea de apa din corpul omenesc este redusa cu 1% iti va fi sete, iar daca este redusa cu 10% vei muri?
- cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput ? Vazul este primul care dispare ?
- organismul uman necesita 22 de aminoacizi pentru a se mentine in forma buna si toti in afara de 8 sunt produsi de catre organism? Ceilalti, denumiti aminoacizi esentiali, trebuie administrati prin alimentatie si impreuna constituie "caramizile" proteinelor necesare dezvoltarii si refacerii masei musculare. Aloe vera asigura 20 de aminoacizi din cei 22 necesari si 7 din cei 8 esentiali?
- organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange? Celulele rosii ale sangelui se formeaza la o rata de 2 milioane pe secunda.
- atunci cand v-ati nascut aveati 350 de oase, iar dupa terminarea copilariei 144 dintre ele s-au unit intre ele?
- contuziile apar aproape de suprafata pielii deoarece capilarele plesnesc, apoi celulele sangelui mor, isi schimba culoarea si in cele din urma organismul le elimina?
- un singur zigot contine toata informatia genetica necesara pentru crearea unui nou organism?
- in timpul primei luni de sarcina fatul are o lungime de cativa milimetri? Fatul viseaza aproape tot timpul. Cei care sunt nascuti prematur vor visa mai mult la maturitate.
- osul hioid, aflat deasupra laringelui, sustine muschii limbii si este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os?
Si ceva mai impresionant :
- muzica clasica vindeca ranile superficiale ale pielii?
- se poate slabi prin hipnoza?
- aerobicul protejeaza femeile de cancer la san?
- variola a ucis 300 de milioane de oameni in secolul XX, inainte de eradicarea ei in 1980?
- cea mai mare colectie de creiere umane puse "la murat" - 8 000 de bucati - se afla la spitalul psihiatric Runwell din Essex, Marea Britanie?
- medicul francez Charles Provaz, inventatorul seringii, a ramas convins pana la moartea sa,ca descoperirea lui a fost inutila?
- corpul omenesc produce zilnic: 1,5 L saliva, 12,5 L sucuri gastrice, 3 L secretii intestinale, 0,75 L sucuri de pancreas?

www.livrare.ro

Natura Shop

Ai un blog? Vrei un cupon de 100 Lei? Afla cum poti castiga pe Blogul NaturaShop.

Sclerodermia

Reprezinta o boala multisistemica, afectand tesutul vasculo-conjunctiv. Se caracterizeaza prin fibroza excesiva a pielii, a vaselor sanguine si a organelor viscerale. Femeile sunt afectate de 3 ori mai des decat barbatii. Are o distributie generala ce afecteaza toate rasele. Debutul bolii este neobisnuit in copilarie si la barbatii tineri. Incidenta creste cu varsta atingand maximul in a treia si a patra decada a vietii.
"sclero-dermie" provine din limba greaca - sclero = dura, derma = piele.
Este considerata o boala reumatica a tesutului conjunctiv. Boala reumatica se caracterizeaza prin inflamatie si/sau durere musculara, articulara, sau a tesutului fibros.O boala a tesutului conjunctiv afecteaza substanta predominanta din piele, tendoane si oase.
Ce se intampla? Din punct de vedere patogenic are loc acumularea in exces a colagenului si a altor proteine ale matricei extracelulare in tegument si organe. Are loc o activare a fibroblastilor, alterari vasculare si mecanisme imunlogice anormale. Precedand fibroza este alterarea vasculara implicand arterele mici, arteriolele si capilarele din tegument, plamani, inima, rinichi.
Simptomul initial al bolii este fenomenul Raynaud - expresia clinica a reglarii anormale a fluxului sanguin ca urmare a injuriei vasculare. Injuria endoteliului si a laminei bazale apare precoce si este urmata de ingrosarea intimei, ingustarea lumenului si chiar obliterarea lui. Pe masura ce alterarile vasculare progreseaza, patul microvascular din tegument si alte organe este diminuat ,producand o ischemie cronica. Vasoconstrictia contribuie si ea la alterarea endoteliala printr-o perfuzie deficitara. Anomaliile imunitatii umorale sunt si ele prezente la acesti pacienti, anticorpii antinucleari existand in 95% din cazuri.
Sclerodermia nu este contagioasa. Ca si cauza ar fi rezultatul mai multor factori:
- activarea anormale a imunitatii
- genetici
- de mediu - expunerea la infectii virale, solventi organici
- hormonali - se pare ca estrogenul joaca un rol important.
Tipuri de sclerodermie:
- localizata - afecteaza pielea, tesuturile adiacente si muschii invecinati; nu va progresa niciodata spre forma sistemica; in timp pielea se modifica iar distructiile tisulare sunt permanente; exista doua forme clinice localizate: morphea - cu edem la degete/maini, eritem saptamani/luni, piele dura si groasa; si a doua forma - lineara - cu o singura banda de tesut indurat si hiperpigmentat pe antebrate sau membrele inferioare.
- generalizata (sistemica) - afecteaza pielea si tesuturile subiacente pana la vasele de sange si organele interne; semnele si simptomele sunt asociate sindromului CREST: fenomen Raynaud, ingrosare tegumentara, calcinoza subcutanata, teleangiectazii, artralgii, miopatie, fibroza pulmonara, insuficienta cardiaca, afectare renala.
Alte simptome: gastrointestinale (senzatie de plenitudine, durere cu caracter de arsura in epigastru, regurgitatii cu continut gastric); pulmonare si renale (dispnee de efort, tuse seaca neproductiva, insuficienta renala, hematurie, oligurie); sindrom de ochi uscati si sau mucoasa bucala; hipotiroidism; ciroza biliara; nevralgia de trigemen.
Pacientii cu forma localizata au o evolutie buna, doar 10-20 % dezvolta hipertensiune arteriala pulmonara. Sindromul de malabsorbtie si ciroza biliara sunt cauze de morbiditate si mortalitate la cei cu boala cutanata limitata. La cei cu boala cutanata difuza prognosticul este nefavorabil mai ales daca debutul a fost la varsta inaintata. La pacientii cu boala cutanata difuza supravietuirea este de 55% ,in timp ce la cei cu forma limitata de 75%.
Inca nu exista tratament care sa controleze sau sa stopeze aceasta boala ,cautandu-se doar ameliorarea simptomelor si limitarea distructiilor tisulare. Pentru acestea se urmareste un tratament complex care sa duca la cresterea calitatii vietii prin rezolvarea fiecarei complicatii, fie ea tegumentara, renala, pulmonara etc.

Lupusul eritematos sistemic

LES reprezinta o boala autoimuna cronica, manifestata in principal prin inflamatii, dureri si leziuni ale tesuturilor intregului organism. Astfel sistemul imun al pacientului nu mai paote face diferenta intre tesuturile proprii si intrusi, atacandu-le. LES afecteaza rinichii, inima, plamanii si celulele sanguine.
Exista 5 tipuri de lupus: sistemic, discoid/cutanat, subacut discoid, indus medicamentos sistemic si neonatal. Cel mai sever si mai des intalnit este LE sistemic.
Nu este o boala contagioasa. Nu se cunosc in totalitate cauzele ce fac organismul sa isi atace tesuturile. O cauza genetica care afecteaza buna functionare a sistemului imun poate predispune la aparitia lupusului. Exista o serie de triggeri - factori declansatori, diferiti de la o persoana la alta:
- expunerea la soare si la ultravioletele B
- unele medicamente pot determina aparitia simptomelor specifice lupusului
- unele infectii, cu citomegalovirus, parvovirus si virus hepatic C; virusul Epstein-Barr poate determina LES la copii
- expunerea la unele substante chimice: tricloretilena, praful de siliciu.
Simptomatologia LES depinde de organele afectate si cat de sever :
- oboseala - 90% din pacienti prezinta acest simptom
- durerile articulare - 95% din pacienti; la 70% durerile musculare si articulare au fost primul semn in aparitia bolii
- probleme ale pielii - 50% au rash cutanat, in fluture (ce cuprinde pometii si baza nasului), petesii (brate, fata, gat)- fotosensibilitatea - pana la 50% dintre pacienti sunt afectati, agravandu-se rashul la expunerea la soare
- simptome ale sistemului nervos - dureri de cap, pierderi ale memoriei (usoare-> severe)
- afectiuni cardiace - inflamarea sacului de incjoara inima (pericardita)
- afectarea sanatatii mentale - anxietate, depresii
- febra - 80% cu perioade lungi de subfebrilitate
- modificari ale greutatii corporale - 60% scad in greutate
- pierderea parului - 50%, nu este permanenta
- adenopatii - cresterea in volum a ganglionilor limfatici
- fenomenul Raynaud - la 20%, degete palide apoi cianotice, pielea cu sensibilitatea redusa si rece, furnicaturi
- inflamatia vaselor sanguine - vasculitaMulte alte afectiuni au simptome asemanatoare cu LES, de aceea se impune diagnostic diferential prin prezenta anticorpilor specifici produsi de sistemul imunitar cu:
- artrita reumatoida, fibromialgia
- reumatismul articular acut, glomerulonefrite
- sclerodermia, sindromul Sjogren.
Evolutia bolii este dificil de prezis, deoarece difera de la individ la individ, iar simptomele apar in pusee (apar si dispar). Evolutia lupusului poate fi atat de lenta incat bolnavul nu remarca simptomele timp indelungat. Perioadele in care simptomele lupusului sunt manifeste, se numesc pusee sau acutizari; perioadele in care pacientul nu prezinta simptome se numesc remisiuni. Uneori lupusul poate progresa rapid. Perioadele de acutizare si remisie apar brusc, in mod neasteptat si fara o cauza aparenta. Nu exista nici o modalitate de a prevedea aparitia, gravitatea sau durata lor. O noua acutizare poate aduce pe langa simptomele experimentate in trecut si altele noi.
Complicatiile ce pot sa apara includ: cc renale, cardiace (pericardita, boala coronariana, aritmii), pulmonare (pleurezii, embolii), hematologice (anemie), neurologice (migrene, amnezie, convulsii, accidente vasculare cerebrale), psihice (depresii, psihoze, comportament maniacal), digestive (dureri abdominale, hepatomegalie, pancreatita, indigestii, gura uscata).
Majoritatea bolnavilor cu lupus isi continua activitatile zilnice obisnuite. Exista si cazuri in care bolnavul trebuie sa-si reduca nivelul activitatii sau chiar sa-si schimbe locul de munca datorita oboselii, durerilor articulare sau a altor simptome. Sunt si cazuri severe in care bolnavul trebuie sa renunte la activitatile zilnice obisnuite.
Lupusul nu determina, de obicei, leziuni, infirmitati sau deformari ale articulatiilor asa cum se intampla in cazul artritei reumatoide sau a altor boli autoimune.
Lupusul nu afecteaza fertilitatea femeilor. Totusi, in cazul acutizarilor sau a tratamentului cronic cu corticosteroizi, menstrele devin neregulate, impiedicand femeia sa-si planifice sarcina.
Actualmente, boala poate fi diagnosticata si tratata cu succes. Supravietuirea la cinci ani este de 80% pana la 90% , iar la 20 de ani de 70%.
Prezenta a 4 criterii din cele 11 pe care le voi expune, pune diagnosticul de lupus; prezenta a 3 criterii din 11 sugereaza prezenta probabila a lupusului, iar a 2 criterii, posibilitatea aparitiei acestei boli:

- rashul malar, in forma de fluture, ce cuprinde pometii si radacina nasului

- rashul cutanat localizat la nivelul fetei, bratelor, gatului si a toracelui (rash-ul discoid)

- rashul cutanat ce apare dupa expunerea la soare sau ultraviolete (fotosensibilitate)

- ulceratii ale mucoasei bucale (gurii) sau nazale, de obicei nedureroase

- durere, tumefactie (umflare) si redoare (intepenire) la nivelul articulatiilor, implicand 2 sau mai multe articulatii (artrita)

- inflamarea membranei ce inveleste plamanii (pleurezie) sau inima (pericadita)

- anomalii ale examenului de urina (cresterea proteinelor, hematii sau cilindri hematici, celule epiteliale in urina)

- afectare neurologica, de exemplu aparitia convulsiilor sau a psihozei, fara o cauza aparenta

- afectiuni hematologice cum ar fi scaderea numarului de globule rosii (anemie), a trombocitelor sau a globulelor albe

- prezenta anticorpilor antinucleari (ANA): un test ANA pozitiv nu pune diagnosticul de lupus, asociat insa istoricului medical, examenului fizic si eventual, altor teste, confirma diagnosticul de lupus (anticorpii antinucleari sunt prezenti si in alte afectiuni)

- teste imunologice ce indica cresterea activitatii autoimune.

Tratamentul lupusului eritematos sistemic depinde de severitatea bolii, de organele afectate si de cat de mult este afectata activitatea zilnica. Tratamentul este individualizat si poate suferi modificari de-a lungul timpului. Nu exista un tratament care sa vindece lupusul ci doar simptomele cu care se prezinta acesta.

Medicamentele si un regim adecvat de viata pot controla simptomele. Regimul de viata include in primul rand cunoasterea bolii. Medicamentele folosite in tratamentul lupusului includ antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, imunosupresive si terapii biologice.

www.sfatulmedicului.ro

Primul ajutor in entorse

Ligamentele sunt fascicule rezistente de fibre elastice care leaga oasele intre ele si stabilizeaza articulatiile. Entorsa este o leziune traumatica a unui ligament cauzata de intinderea excesiva. Ligamentul poate prezenta mici leziuni sau se poate rupe complet.Zonele cele mai afectate de entorse sunt glezna, incheietura mainii, genunchiul si laba piciorului. Ligamentele afectate se umfla si sunt dureroase. In general, cu cat durerea este mai puternica, cu atat entorsa este mai severa. Entorsele minore pot fi tratate chiar de catre pacient.

Masurile de prim ajutor constau in:
1. Protejarea zonei afectate. Folosirea atelelor sau carjelor protejeaza articulatia.
2. Repaus. Nu trebuie insa sa renuntati complet la activitatea fizica. Daca ati suferit o entorsa de glezna, puteti sa lucrati alti muschi pentru a nu va pierde conditia fizica. De exemplu, puteti pedala la o bicicleta medicala, folosind doar piciorul sanatos.
3. Aplicarea unui pachet cu gheata. Puneti un pachet cu gheata pe zona afectata imediat dupa producerea leziunii traumatice pentru a limita tumefactia. Nu lasati gheata prea mult timp deoarece poate afecta tesuturile.
4. Compresie. Se utilizeaza bandaje elastice sau fase compresive.
5. Ridicati membrul afectat atunci cand este posibil pentru a preveni sau limita tumefactia.

Consultati medicul atunci cand:

● Auziti o pocnitura in momentul producerii entorsei, sau nu puteti folosi articulatia afectata. Acest lucru poate insemna ca ligamentul este complet rupt. Cat timp asteptati ajutorul medical, aplicati o compresa rece pe zona afectata.
● Aveti febra, iar zona afectata este rosie si fierbinte. Aceste semne pot indica o infectie.
● Ati suferit o entorsa severa. Tratamentul inadecvat sau aplicat cu intarziere poate provoca instabilitate pe termen lung a articulatiei sau durere cronica.
● Entorsa nu se vindeca dupa primele doua sau trei zile.

www.romedic.ro